2,446 matches
-
la mâini, apucă un cuțit pe care un războinic îl lașase pe punte și i-l înfipse lui Miti Matái în stomac, în timp ce urlă, ca și cum ar fi fost posedata de toți demonii din infern: —Blestemat să fii! Blestemat să fii! Blestemat să fii! Roonuí-Roonuí și cu Chimé din Farepíti se aruncară asupra ei încercând să o oprească, insă Anuanúa, după ce îl mai înjunghie o dată, făcu un nou salt, azvârlindu-se în mare și strigând înnebunita: —Octar!!... O mulțime de rechini se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și sfâșiați de mitraliere. Un nor de muște bâzâia cu furie; o duzină de păsări de pradă își începea festinul. — Doamne sfinte! Cine a putut face așa ceva? Sunt civili. Oameni lipsiți de apărare! Copii și bătrâni... — Dumnezeule, Dumnezeule! repeta soldatul. Blestemații...Porci de asasini...! — Vor plăti pentru asta! exclamă el. Îi voi urmări până în fundul iadului... Sergent! Strânge oamenii. Mergem după ei. Sergentul se aplecă, adună un pumn de cartușe de mitralieră și i le arătă din palmă. — Sunt de-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în părul moale, negru și parfumat. Lăsă revista pe jos, lângă patul de campanie și privi, prin fereastră, ploaia blândă și constantă. Cerul era o pată cenușie, și tot cenușie era și selva, și tot cenușie, lumea sub diluviul amazonian. Blestemată ploaie care dădea naștere la nostalgie, care îi trezea amintirile, care-i lăsa timp să se gândească la fete alergând pe plaja de la Malibu! Blestemați și cei cărora le făcea plăcere să publice asemenea fotografii; fotografii care aminteau imensei majorități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pată cenușie, și tot cenușie era și selva, și tot cenușie, lumea sub diluviul amazonian. Blestemată ploaie care dădea naștere la nostalgie, care îi trezea amintirile, care-i lăsa timp să se gândească la fete alergând pe plaja de la Malibu! Blestemați și cei cărora le făcea plăcere să publice asemenea fotografii; fotografii care aminteau imensei majorități a bărbaților că exista o lume inaccesibilă pentru ei: o lume cu femei de vis, cu plaje îndepărtate și iahturi de lux... O lume ireală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lui Bucșă. Ca la un semn, toată orchestra a început să lovească în amfitrion, terminîndu-l. Acum Norocel este la închisoare și fredonează cîntecele minunate care ieșeau din vioara lui. Nu-mi pare rău. Vioara mea merita o astfel de răzbunare. Blestemații De peste o lună de zile n-a căzut strop de ploaie peste satul Românești. Părintele Cobuz a făcut slujbă mare, oamenii s-au rugat cu ochii plini de lacrimi și parcă, parcă, Dumnezeu s-a îndurat de ei. Din vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să ai bani de băutură și ceva, cîte puțin de tot, pentru cele de trebuință. Și după? O mașină nou-nouță. Vasile a lu' Banditu' s-a arătat mulțumit și s-a hotărît să fure icoana pentru Simion Bratu, păgînul acela, blestemat să-i fie numele. Pălimarul nu cumpărase un lacăt nou, nu se îndura să rupă din ce i se cuvenea și utiliza un lăcătoi uriaș care nu se închidea. Banditul s-a furișat prin beznă, a intrat în biserică exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vei lua în apartament. Nu vreau nimic. Bulendre păduchioase, ar murdări apartamentul! Apartamentul era mobilat, avea televizor, radio, mașină de spălat, frigider și tot tacîmul. Hai să te duc acasă, spune bondocul. Ion se întoarce și scuipă: Ptiu, loc afurisit, blestemat să fii! Peste un an Ion vine prin coclaurile natale. Pe deal un castel domină locul. O șosea asfaltată, curent, livadă, gazon... Ion privește și plînge. Se lamentează, supărat pe Dumnezeu. Doamne, de ce nu mi-ai arătat raiul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
prin ricoșeu într-un mod impardonabil, chiar rușinos. Comportamentul românilor, cu mici excepții, evident, este cam același, indiferent de gradul de cultură, de educație, de religie. Avem un înscris nenorocit în gena noastră și educația estompează, dar nu anihilează acest blestemat testament. Blestematul nostru cromozom ne condamnă să avem trăsături de slugă, de "capul plecat sabia nu-l taie", de lingușitori, cînd nici vorbă nu trebuie, de lipsă de mîndrie, de trădători, de lipsă de onoare și... enumerați domniile voastre restul. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
într-un mod impardonabil, chiar rușinos. Comportamentul românilor, cu mici excepții, evident, este cam același, indiferent de gradul de cultură, de educație, de religie. Avem un înscris nenorocit în gena noastră și educația estompează, dar nu anihilează acest blestemat testament. Blestematul nostru cromozom ne condamnă să avem trăsături de slugă, de "capul plecat sabia nu-l taie", de lingușitori, cînd nici vorbă nu trebuie, de lipsă de mîndrie, de trădători, de lipsă de onoare și... enumerați domniile voastre restul. Să vă redau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
60 Banditul de pădure 63 Glumă în Ajun 66 Au prins hoțul 68 Miracolul medicului austriac 71 Malpraxis? 74 O jertfă inutilă 77 Obsesia lui Gheorghe 79 Pagubă mare, dom'le! 82 O politiciană desăvîrșită 85 Vioara lui Norocel 88 Blestemații 90 O clarvăzătoare 96 O poveste stranie 99 Niște fleacuri 101 Victoria lui Cezar 104 N-a văzut raiul 107 CAPITOLUL II Pasiunile roboților 111 Pisici și cîini 113 Talente în stand by 115 Viitorul ministru 118 Din campanie 121
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mîna, cu ochii Închiși, tocmai pe bucata asta de săpun, așa cum tînărul orb, deși o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeași Întretăiere de drumuri. Ce seu s-a topit În bucata aceea alunecoasă, ce seminții blestemate respiră În diafanul parfum de citron? Mă gîndesc la toți acei paria pe care Îi Învinuim că ne fură carnea de la gură, că ne sacrifică pruncii În Săptămîna Mare, că ne ocupă posturile, că ne vînd țara. Mereu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Se răcește cafeaua de atîta liniște. El doarme. Îl duce o apă molcomă printre maluri de ferigă și maghiran. O dimineață de luni poate să fie orice; un ziar, o pîine, un aviz de plată, o sonerie. Na, că sună. Blestemat gîndul ăsta care cheamă din ce În ce mai des Întîmplarea. — Imediat, doamna Oprișan, o clipă să-mi pun ceva pe mine. Tocmai am ieșit din baie. țîmi strîng la repezeală foile de pe masă. Ascund radiatorul În șifonier. Deșert scrumiera În găleata de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
așa. Și ălălalt cu Înjurăturile după el. — L-am omorît, zice, s-au ce i-am făcut? Și mai și zbierînd la javră: După el, Jerry! După el, mă băiete! Și ce-am mai văzut la urmă era trăsura aia blestemată dînd colțul și fața de oaie Înăuntru gesticulînd și javra dracului după ei cu urechile pe spate străduindu-se cît putea să-i ajungă, să-l rupă În bucăți. țnu că asta-i culmea prea se potrivesc toate, auzi fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
văd o persoană mai stilată au o plăcere sadică țsă refacă mereu itinerarul cum veneam pe jos de la Băneasa pînă-n Tei și mă punea să-i recit tot timpul din Lorca mă dor picioarele iar s-au astupat venele astea blestemate și el Îmi spune să merg kilometri fără oprire kilometri pe loc ca acul unei mașini de cusut blocate cum o să mai trec șanțul și dacă rămîn Înțepenit și cu sîngele ăsta) — ...nu știu ce să mă fac, au trecut două săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scumpei looor mămici, Căci e pe moarte, Maammaaaaaaa... Nestatornici; nestatornici, ușuratici și bufoni, așa sunt oamenii. Ridicându-se, Bruno cântă și mai tare strofa următoare: Da, au venit, sunt toți aici, Și ăia mari și ăia mici, Până și fiul blestemat, Veni cu daruri Încărcaaaaat... În tăcerea care urmă acestei demonstrații vocale, se auzi clar o muscă ce traversă camera, după care se așeză pe fața Janei. Dipterele sunt insecte cu o singură pereche de aripi membranoase, implantate În cel de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
21. Pîrîul Chison i-a luat, pîrîul din vremurile străvechi, pîrîul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji! 22. Atunci copitele cailor au răsunat, de goană, de goana năbădăioasă a războinicilor lor. 23. Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemați, blestemați pe locuitorii lui, căci n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, printre oamenii viteji." 24. Binecuvîntată să fie între femei Iael, nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuvîntată să fie ea între femeile care locuiesc în corturi! 25. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
au zis: "Cei ce au mai rămas din Beniamin, să-și păstreze moștenirea, ca să nu se șteargă o seminție din Israel. 18. Dar noi nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel au jurat, zicînd: "Blestemat să fie cine va da o nevastă unui Beniamit!" 19. Și au zis: "Iată, în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miază-noapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
În fața stăpânului. După ce am terminat de mâncat, l-au adus Între noi pe șmecherul care mă luase peste picior la băltoaca lor leșinată. - Jos! Jos! - Îi tot spuneau, dar omul se codea să se plece În fața mea. Of, of! Cuvinte blestemate! Târau după ele tot ce făceam și tot ce eram. Eram toiagul Tatălui, eram trimisul lui Moru, el Însuși fiu al Psarei, așa că m-am ridicat alene, așa cum bine Îi șade unui trimis mult așteptat, și mi-am pus palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În timp ce un firișor de bale i se prelinse pe bărbie. Măi, Krog, măi. Krog eram eu. Trimisul. M-am gândit să zâmbesc ca să câștig timp, dar ea a Înțeles totul greșit, fir-ar să fie de cuvinte și de semne blestemate! Mă trase lângă ea, grohăind a dezmierdare și i-am simțit pielea multă și lipicioasă. Pfuuh, și unde mai pui că se crăpase bine de ziuă, iar lumea Începuse să facă ochi, după lucrul acela pe care tu aveai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai lăsat. N-a trecut mult și m-am trezit că intru Într-o mocirlă care sorbecăia sub pășitori. Broscoi nenumărați prinseră să cârâie, iar o pasăre strigă ascuțit Înainte să-și ia zborul din fața mea, fâlfâind agale din aripi. Blestemate locuri! Murdare și puturoase, lăcaș de ființe care pândeau! M-am strecurat printre trestiile ce-mi tăiau umerii și m-am trezit că mă afund În mocirla din ce În ce mai puturoasă. - Măi, Krog, măi! Mai bine nu vroiai să fii fiul Tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
jos. Îmi curăță barba cu atenție, privindu-mă când dintr-o parte când din cealaltă. Ce pește e ăla? schimbă el vorba deodată și se uită, hulpav, În desagă. - Pește bun. - Putem să fim frați și fără să ne muște blestemații de țânțari, sări el ca ars și se apucă să-și tragă palme peste coapse. Nu crezi? - Ba da! am răspuns și m-am repezit să mă acopăr cu clisă din cap până În picioare. Țânțarii ne-au lăsat În pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cât de mult poate să dureze un chin. Câțiva uriași se avântară În apă În timp ce alții, pe mal, se și apucaseră să rupă crengi și să caute bulumaci, Îndemnați de Vinas și de Vindecătorul care dorise să mă dea Umbrei. - Blestemată fii, Runa! auzirăm glasul ascuțit al lui Vinas. - Pruncul meu o să grăiască pe gură! răcni Runa, ridicând pumnul deasupra capului. Apoi, nu-i mai văzurăm pe urmăritori căci apa se năpusti iar Într-o trecătoare, după care făcu un cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să sorbim câteva guri lacome. Pfuaah! - mi-a venit să dau afară și m-am chircit: apa aia limpede și frumoasă era sărată potroacă! Nici cea mai veche carne pusă la păstrat nu era așa de sărată ca marea asta blestemată! Enkim tușea de-și dădea mațele afară, iar Runa scuipa mai abitir decât o mâță Încolțită. - Tatăl din Cer Își bate joc de noi, zise ea. Păcat de atâta apă bună. Ne-am dus Înapoi pe nisip și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o să ții cont de rugămintea lui Moru? am Întrebat, Întărind puțin cuvintele rostite În minte, așa, ca să pară venite nițel de la Tatăl. Minos râse. - Oh, cuvintele au și părțile lor bune. Chiar și cele pentru forme. Simt asta. Casele alea blestemate sunt mai hidoase decât niște pui de șobolan abia născuți dar, de când știu formele astea, parcă și la mare mă uit altfel. Văd lucruri care nu sunt, pricepi? De pildă, văd câteodată niște lucruri care ar putea să plutească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce de soare și că, Într-o bună zi, aveam să ne trezim cu el În fața noastră, cât să-l atingem, mai arzător ca oricând, gata-gata să ne facă pieile scrum și să ne prăjească până la os. Of, of, soare blestemat! În ziua aceea, micuțul Unu nu a putut să adoarmă. Nu mai dorea nici țâță și, orice am fi făcut, nu-i intram În voie. I-am cântat ca să-l ia somnul, dar el se tot zvârcolea. Pe la miezul zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]