2,430 matches
-
fuga lui Petru Dumitriu în Occident. Gazeta era calandrată și urma să plece la rotativă când au apărut aferați Paul Georgescu și Mihai Gafița, pe atunci secretar al Uniunii Scriitorilor. Aveau dispoziție să elimine de oriunde din pagini numele fugarului blestemat, al trădătorului de țară care-i fusese până ieri lui Paul unul dintre prietenii cei mai buni. Au luat amândoi revista la puricat, secundați de noi, băieții de la corectură, cu mare grijă să nu scape cumva în numărul de a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ies pre cât s-a putut fără mare beteșug din aceste două pățănii. Până aici, pot zice, că n-a fost nimic din cale-afară serios. Dar ceasul cel rău a sunat mai târziu, tocmai la miezul nopții, în momentul fatal, blestemat, în care se întâmplă toate nenorocirile. Așadar, pe la miezul nopții, pe când lumea se pregătea să se retragă, doamna gazdă mă întâmpină cu următoarea întrebare: Mă rog, domnule, sunteți cu trăsura aici? Da, cu trăsura, răspunsei eu în grabă, fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aceste umbre, acuzându-i pe bătrâni de „bârfă”, că doar, ce-i drept, ei aveau timp și vedeau multe. Așa a apărut pe vremuri celebra piesă vocală pentru voce de bas, creeată de compozitorul și dirijorul Ion Runca: „Șapte babe blestemate stau de vorbă pe-nserate, șapte babe și-un băboi!” În peregrinările mele prin România actuală, am refuzat întotdeauna să dau de pomană unor oameni tineri și în putere, unora care se vedea că nu sunt sinceri și nu sunt într-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
când și-a terminat glo rioasa lui școlaritate, cu Înfățișarea lui de moșneguț pipernicit, glasul În surdină, privirile obosite de miop, alergând toată ziu lica prin zloată și prin tramvaie spre cele trei-patru licee unde-și avea „orele“ de profesor, blestematele ore peste cele legiuite, ca să-și poată ține familia; iar pe altul dintre cei pomeniți mai sus Îl pot oferi și azi ca sperietoare părinților puși cu anasâna pe Învățătura copiilor, fiindcă locuiește În același bloc cu mine, ca o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și clasicii noștri, ca și pentru clasicii străini cărora le memorizam papagalicește anul și locul nașterii și al morții, lista operelor, cum și câteva „caracterizări“ stereotipe [aflate] prin toate manualele noastre și uzate de toate gene rațiile succesive de școlari. [...] Blestemată școala noastră cu profesorii ei! Fuga de școală, de dascălii și de Învățământul ei, era co mună mai tuturor celor mușcați la tinerețe de șarpele scrisului. Fenomenul s-ar explica fie prin acel orgoliu nativ și cabo tin (adaug că
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
1919-1928), Împiedicat fiind, Între altele, de un complex dificil, aspru și inextricabil de timidități ascunse cu grijă, nimeni nu știe cum și În câte feluri de cute; de o bănuială de prețiozitate care mă pândește Încă și astăzi; de obsesiile blestemate ale stilului, ale acelui beau style pe care cineva Îl socotește a fi, În realitate, cel mai rău dintre stiluri; de acele temeri supersti țioase În fața hârtiei albe și nevinovate de dinaintea mea și care mă silesc să folosesc la scris
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
anumite evenimente grave din viața noastră le-am fi putut evita. Dar, iată!, un simplu incident monden, un dez acord Întâmplător și o temă de principiu, sau ritualul vizitelor duminicale neglijat, Împrejurări mărunte și neluate În seamă de orgolioasa și blestemata noastră logică masculină, fură de ajuns ca una dintre ele să ia, râzând, otravă, iar cealaltă să tragă, jucându-se parcă, drept În inimă. Romantisme Întârziate?... Taine feminine cu neputință de pătruns?... și cum ne va fi oare Întâlnirea pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
discipolul rău al lui Baudelaire. Era o apariție de cavou, o fantasmă străvezie, prin care-i numărai oasele, iar ca figură, o pată mare de fard gros cu două adâncituri mari, ochii, ochii ei aprinși și cercuiți, efect al drogurilor blestemate. M-a târât după ea, ca pe o victimă proastă și ușoară, până Într-o uliță sinistră ca În filmele criminale nemțești din acea vreme; a scos din poșetă o cheie care nu se mai sfârșea și a des chis
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
500 de kilometri În Întreg Ardealul. E unul din numeroasele exemple care mi-au dat tot deauna de gândit nițeluș, ca omului care n are altceva de făcut, asupra fragilității minții omenești În cercetarea cauzelor după efectele de dinaintea nasului; asupra blestematei noastre aplecări (Înnăs cute?) spre complicat, spre Încărcat; asupra acestei minți Împie dicate În speculații, nu totdeauna de rigoare și ocolind sau călcând În străchini peste simple, elementare și substanțiale adevăruri, ascunse totdeauna pe după o piatră din drum, pe după un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un violonist care a triumfat pe scenele stălucitoare ale lumii dacă ar ajunge să cânte prin cârciumi prăpădite de provincie, pentru urechile unor cheflii de doi bani. Nenorocul lui a fost că la întoarcerea acasă prinsese niște vremuri tare afurisite, blestemate parcă: războiul și apoi preschimbarea țării în asemenea hal cum nici în cel mai negru vis nu și-ar fi închipuit cineva. Toate averile fuseseră confiscate, cariere și, cum zicea tata, destine, competențe glorioase fuseseră spulberate, atâția oameni fuseseră izgoniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lor, din sală, a urcat la microfon domnul Tomiță. Ce dracu caută ăsta aici? a șuierat printre dinți Fanache prevăzând ce are să se întâmple. Și tot el și-a răspuns în gând: Doamna, doamna Cameniță l-a invitat... Ea cu blestemații ei de pantofi e de vină! Domn Tomiță a rămas câteva secunde tăcut, parcă rătăcit, neștiind ce e cu el acolo, apoi a apucat microfonul și a rostit limpede, tunător: - Dumnezeu s-a supărat pe noi. Deasupra orașului s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
drept comun, s-o batjocorească în fața lui. În zadar. Și când ajunsese o umbră, mama îl întâmpina cu aceeași privire în care sclipea neînduplecată o lamă de cuțit. Tovarășul Cameniță ajunsese să se îmbolnăvească de această femeie, cu tăcerea ei blestemată: îl obseda, o visa noaptea, avea coșmaruri. Evident, trebuia să găsească o soluție, nu mai rezista la această presiune. Furios, într-o noapte, când s-a trezit din somn speriat, ud de o nădușeală rece ca gheața, fiindcă o visase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mă mintă, deși în momentul acesta am atâta nevoie să fiu mințit. Dacă mama chiar a murit și dacă a murit ca-n visul meu, după ce și fratele meu Victor a murit și a murit ca-n visul meu, atunci blestemată să fie lumea aceasta! Atunci ea merită să fie pedepsită și să fie ștearsă de pe fața pământului! Lazarus parcă mi-a citit gândurile: -Copile, nu gândi astfel, nu aceasta e calea! rostește el cu blândețe. Tonul său liniștit și cumpătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
orășel este pusă pe butuci și totul amorțește și atmosfera este de sfârșit de lume și aerul e de nerespirat, ce mai, în trei cuvinte - e de netrăit. De aceea cei trei vagabonzi vor s-o tundă din locul ăsta blestemat. Cheful cu șoferul francez sau turc sau neamț chiar a avut loc, așa cum visasem. Numai că șoferul străin era trist din cauza urgiei toride, nu din cauza ploii. Cei trei au plecat spre baraca lor, așa cum visasem: făcuți praștie, terminați, cu buzunarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bețivi. Unii foarte talentați, alții cu un talent mititel și toți tare mândri de rezistența lor la băutură. Toți din generația mea au murit de ciroză ori au sfârșit-o și mai urât. Criticii socotesc că a fost o generație blestemată, caută explicații în afara realității. Cred că e potrivit să vorbim despre destin doar în treburile importante. Când ești invitat într-un juriu literar în provincie și știi că toate aceste paranghelii locale sunt urmate de niște beții crunte, nu destinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai stranii decît aveau să fie, către Împrejurări pe care mi le imaginam mai normale decît s-au dovedit a fi. Îmi amintesc ziua În care marea, prietena mea, mi-a venit În ajutor - smulgîndu-mă din uitarea cu care fusesem blestemat. Plaja era pustie și dinspre mare sufla un vînt rece. Îmi odihneam capul În poala care mă ținea legat de aceste locuri, iar totul dimprejur mă legăna. Întregul univers se lăsa purtat de ritmul vîntului, supunîndu-se impulsurilor vocii mele interioare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
minele de plumb din Maramureș, sau în Zarca de la Aiud și Gherla, sau - aproape fără excepție - în hrubele subpământene ale Jilavei, toți acești martiri s-au mântuit prin Credință, Iubire și Speranță, cele trei virtuți fundamentale ale Bisericii. Sunt locuri blestemate, anume proiectate să distrugă personalitatea umană, locuri prin care s-au perindat sute de mii de deținuți. Și alții, dar printre ei preoții (în cazul nostru preoții franciscani) au transformat infernul într-un loc al salvării sufletești. Având ca pildă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
produs și viteza de înaintare. Oboseam. Transpirația îmi șiroia pe frunte și pe față, iar în combinație cu praful degajat din ciocălăi îmi creiona aspectul unui biet copil de culoare muncind până la epuizare pe plantația de trestie de zahăr a blestematului colonist. Lucrurile se complicau mai mult când vântul bătea din față, rânjind cu o satisfacție diabolică. Procesul de înaintare se făcea cu mai mare dificultate, solicitându-mi un și mai mare efort de voință. Ați adunat vreodată ciocălăi de pe arătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ierburi vrăjitorești nu-mi este de folos. Pe cutia de ceai, reproducerea unei celebre ilustrate comuniste reprezentând un apus de soare pe lacul Tăbăcărie din Mamaia. Aș dori să scriu mai multe despre această stare atât de specială, insomnia, ore blestemate, dar pline de senzația brută, voluptuoasă a lucidității. Dar de când scepticul de serviciu pe nume Emil Cioran a epuizat subiectul la un nivel atât de înalt, am impresia ca orice ar scrie un individ ca mine ar fi banal, șters
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe care numai singurătatea văzută de aproape o poate stîrni. Pentru că nu șerpii din părul meu, știu sigur, nu șerpii Îi Îngrozesc, ci ochii mei În care se cască o singurătate ce-i omoară. Le Îngheață sîngele și Îi Împietrește. Blestemată fie clipa care mi-a scos-o În cale pe Atena... Zeii nu-și dau seama cînd ucid. De aceea și cînd fac bine sînt cruzi. Darmite o zeiță furioasă și răzbunătoare... Numai cineva pedepsit astfel ar Înțelege ce Înseamnă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
memoria mea; mîinile mele pline de sînge, chipul mirat și mînjit de sînge al mamei mele Clitemnestra, trupul Însîngerat al tatălui meu Agamemnon. Peste tot numai sînge. SÎnge și nebunie. Electra mi-a Închis rănile, dar În zadar. SÎngele meu blestemat mă arde. E sîngele atrizilor care cere moarte. Amintirea uciderii tatălui meu m-a Împins să vreau moartea mamei mele și a complicelui ei Egist. Apoi amintirea crimei mele a stîrnit eriniile Împotriva mea; negrele erinii care nu ne dau
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
opunându-i-se per diametrum 1; dimpotrivă, dacă persoana care face exercițiile începe să se teamă și să-și piardă curajul în a lupta cu ispitele, nu există fiară mai fioroasă pe fața pământului precum dușmanul firii omenești în urmarea blestematului său plan cu o tot mai mare răutate. 326. A treisprezecea regulă. șDușmanulț se poartă ca un curtezan șiret care dorește să se ascundă și să nu fie dat în vileag; pentru că, așa cum bărbatul șiret, ducând-o cu vorba, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cel bun, cât și cel rău, dar cu țeluri diferite: îngerul cel bun spre folosul sufletului, ca el să crească și să urce din bine în mai bine; îngerul cel rău, dimpotrivă, să-l atragă mai departe spre planul său blestemat și răutatea lui. 332. A patra. Este propriu îngerului cel rău, care se preface în înger al luminii 1, să intre cu șcele potriviteț sufletului evlavios și să iasă șînvingătorț cu ale sale, și anume, să aducă gânduri bune și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ecranizează cartea lui Lucian Dan Teodorovici Circul nostru vă prezintă), și la scurte (cu regia unui scenariu scris tot de Teodorovici, O zi bună) și mai este de găsit pe lista câștigătorilor CNC și cu scenariul propriu (intitulat Casanova, identitate blestemată) al unui viitor lungmetraj semnat de Cătălin Saizescu... ! Las la o parte titlul acestuia din urmă (demn de un roman de gară) și mă întreb : nu ar fi trebuit fie Șerbănescu, fie Barna să stea la 10 kilometri distanță de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
măturau, dereticau și aranjau ca după mort. Îți dai seama: cinci camioane cu cărți în fața casei; studenții care treceau pe acolo, ieșind de la Universitate - am auzit că erau persoane care plângeau -, șopteau: „Confiscare... biblioteca lui L[ovinescu]“. În noaptea acelei blestemate zile de marți, cea mai cumplită din toată sinistra aventură, n-am putut închide un ochi: oboseală, efort excesiv să nu plâng în fața lor. Spre amiază, în aceeași zi, expertul pentru tablouri. Trecând prin fața portretului tău de Tonitza, s-a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]