2,657 matches
-
dictează copilei nemaipomenitele ei secrete de magie albă și nici de altă natură - o pune să aștearnă pe hârtie scrisori către copiii săi, care își amintesc atât de rar de mama lor cea singură și oarbă. Cu moș Dumitrache, vătaful boieresc înzestrat cu bici din 12 șuvițe, ajungem la categoria personajelor malefice. Am amintit de activistul pângăritor de copile (cam neverosimil, totuși), iată-l și pe primul învățător. Alcoolic, își neglijează elevii și o sfârșește în închisoare, ajuns fiindcă, în calitate de primar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o cârciumă dosnică, dintr-o mahala ascunsă la marginea cetății. ― Ei, toate bune! începu el vorba, trântind ulcica pe masă, de-i sări vinul roșu în sus, ca o limbă de foc... Făcurăm rost de încălțăminte și îmbrăcăminte cu adevărat boierești. Acum mai rămâne să ne folosim pe rând de ele, ca să aducem la îndeplinire întocmai cele plănuite! Și cum gândurile bune nu vin niciodată pe burta goală, prima noastră grijă trebuie să fie o masă bună. Eu am făcut începutul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și N. D. Popescu: "Iancu Jianu, zapciu" și "Iancu Jianu căpitan de haiduci"? Și apoi, Bucura Dumbravă romanul "Haiducul", tot cu viața lui Iancu Jianu, care, la urma urmelor, nu era un haiduc ca toți haiducii, că era de neam boieresc și fusese mai înainte zapciu?! ― Hm... hm! tuși tata, că nu prea-i convenea pomelnicul, de care rămase foarte surprins, neașteptîndu-se la această bibliografie haiducească ― dar de unde le mai știi toate astea? ― Le-am citit în biblioteca ta, unde am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dumisale și au făcut casă și pivniță de piatră...și într-ace pivniță își pune vinul care este de trebuința casii dumisali, dar cîteodată, să întîmplă de și vinde câte 3-4 buți de vin, domnia mea am socotit, fiind case boierești,...nu este crîcimă în tîrg, nici în mahala...am hotărît, cînd să va întîmpla să vîndă vin într-ace pivniță, să aibă pace despre toți;...de toate ce ar fi pe alte crîcime, de toate să fie scutită”. Vez, fiule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să mai facem și alte temenele. Și în fața cui? În fața unor copii! În fața unor copii, dar nu oarecare - am pus eu gaz pe foc... De-ar fi trecut numai ei, dar obișnuiesc să poarte după dânșii tot soiul de odrasle boierești care de care mai nelegiuiți... La auzul acestor cuvinte, am plecat capul simțindu-mă vinovat pentru că i-am răscolit bătrânului - poate - amintiri neplăcute. El a băgat de seamă și, bătându-mă pe umăr m-a liniștit: Fii pe pace, fiule
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
bătrânul pornește înainte. Îl urmez îndeaproape. Urcăm agale pe Ulița Spânzurătorilor și, după ce trecem prin fața Curții domnești ocolind zidul ce înconjoară biserica Sfântul Nicolae Domnesc și casa Mitropolitului Dosoftei, intrăm pe Ulița Rusească...Mare forfotă...Este un dute-vino continuu...Fețe boierești în trăsuri purtate de cai focoși, călăreți care trec ca și cum ar fi scăpat din pușcă - odată ieșiți pe poarta palatului - bragagii și zarzavagii ce își strigă marfa cu glas înalt, târgoveți ce mișună încoace și încolo cine știe cu ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
înșirate ca la paradă, iar copacii stau în coasta lor ca niște străjeri falnici...Bătrânul calcă ca de obicei, moale și gânditor. Din când în când, privește fugar asupra caselor și dughenelor din jur...Aici nu se prea văd trăsuri boierești, ci mai degrabă călăreți care își îndeamnă bidiviii cu zor. În cârligele înfipte în deregi stau atârnate tot felul de mărfuri, pornind de la opinci și terminând cu bucăți de stofe scumpe...Privesc cu încântare la toate cele puse spre vânzare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
tronează câte o casă. Se deosebește prin faptul că are gard la uliță și este mai încăpătoare. Nu seamănă nici una cu cealaltă. Prin curțile caselor trebăluiesc rândașii sau câte un țigan rob. Acesta este semn că aceea este o casă boierească...Glasurile precupeților se întretaie în văzduh ca gâzele în zbor. Călugărul își pune mâna streașină la ochi și, arătându-mi o dugheană mai răsărită, mă întreabă: Vezi dugheana aceea? E a „Tofanei jupînesăi răposatului Ilie ce au fost spătar mare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
orice, și tot nimic. O umbră ești acuma, și pot să te ridic, Lăsând odaia goală, și lampa afumată... De iarnă În ecouri bocitoare Vine iarna, vine-acuși - Plâng copile pe la uși Din harmonii cerșitoare. Plâng fecioare din clavire Prin palate boierești - Plâng harmonii la ferești Milogiri de cimitire. Răzvrătiții dau ca orbii Și flămîndu-i ucigaș - De ia sate la oraș Au trimis țăranii, - corbii. Prin orașele avute Histerii de muritori, Pe sub corbii bocitori Trec femeile pierdute. Iată, ninge, peste fire, Hai
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
și uitându-se speriat la animale. Privirile celor două femei se întâlnesc în același moment și izbucnesc în râs. Ies voioase în curtea grajdului și se îndreaptă spre clădirea de unde vine miros de grătar. Pe vremuri aici era un conac boieresc, spune femeia din dreapta ei. Înconjurat de un parc de toată frumusețea. Grajduri, clădirile servitorilor. Noi vom mânca în una din clădirile servitorilor. Se spune că boierul s-a îndrăgostit de una din țigăncile care slujeau la conac. Seară de seară
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
închide gura, au luat cinematografele la rând, făcea rost de locurile cele mai bune, stăteau în lojă, pe locurile oficiale, chiar se lăuda cu asta, îi șoptea la ureche: "am pupat un fund de activist și am primit niște bilete boierești. A meritat efortul". O strângea cu duioșie în brațe, a fost prima oară când a aflat cum este să fii protejată, crescuse în orfelinat, făcuse școala și facultatea în internate, văzuse toată mizeria de acolo, se strecurase printre psihopate, printre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ținându-se de netrebnicii din cele mai mari, gata oricând să te întrebe cât e ceasul de la mână, ca să ți-l ceară, apoi, cu împrumut. După spusele unor cronici iscate din demolări și din ruine, aproximativ în perimetrul vechilor vile boierești, având, încă, deasupra intrărilor, marchize din sticlă verde sau albastră, turnulețe vârfuite printr-un steguleț de tablă, drept giruete decorative cam pe acolo pe unde constructorii nu se ambiționaseră prea mult să dărâme, de teama zidurilor greoaie și înalte, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
decât o doamnă. Această doamnă, doamna cu pălărie, care s-a aplecat cu milă asupra mea, era o prostituată: o curvă tomnatecă, la capăt de carieră, care-și făcea meseria, aducându-și clienții la domiciliu. Trăia într-o casă mare, boierească, moștenire de familie, unde îi soseau invitații: sâmbătă și duminică erau zile pentru soldați sovietici, care îi satisfăceau fumurile aristocratice aducându-i carafe de șampanie, cutii de bomboane și țigări cartonate. Eram totdeauna de serviciu, atât când avea clienți, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
oltenească (turnul acela rotund, care anticipa furnale și coșul de fum al fabricilor de tot felul) și la dependințele cu zid de piatră, care sub năvala de beton și de cărămidă aparentă se mistuiră cele din urmă pâlpâiri ale grandorii boierești. Ca să atingă culmea civilizației de opulență a kitsch-ului și a mârlăniei, pe aleile dintre palatele cu etaje înzorzonate, fuseseră obligate să licărească palid felinare de cimitir, alternând cu lampioane strălucind în exces. Gigi Bleotu, care venise acasă, la palatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
urmare, am început să citesc: „Io Petru voievod... domn al Țării Moldovei...am dat și am miluit... sfânta mănăstire care este la muntele Sinai... cu șase fălci de vie în dealul numit Porcul, care aceste vii de demult au fost boierești,...până ce au ajuns domnești. Deci domniia noastră am miluit pe răposatul și adevărata și credincioasa noastră slugă pan Balica, numit Melentie, hatman, care a zidit și biserica Sfinților arhistratigi Mihail și Gavriil...în Galatia de jos împreună cu soția sa, Ana
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și s-or judeca pre faptele lor cu ocna. Așijderea, înțeles-am,... precum o samă de călugări și de călugărițe... și-au părăsit mănăstirile și au înstreinat pre la țări și șăd pre la neamurile lor și pre la curți boierești și la preseci...și la odăi și mănăstirile rămâind făr-de călugări...Pre unii ca acia, ori unde s-ar afla...pre toți să-i ia de grumazi și cu tot ce ar avea ei și să-i trimită la mănăstiri
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
tulburat de cele scrise în cartea lui vodă. Cu voce domoală, m-a îndemnat. „Poate te înduri și îmi citești și mie, fiule.” Citesc cu înfiorare: „Carte de volnicie dumisale vel agă, să dea poruncă cu tărie tuturor aparilor domnești, boierești, mănăstirești, ca de s-ar întâmpla a să aprinde foc în oraș undeva, care să ferească Dumnezău, fieștecare apar, cum o vedea foc, îndată să alerge cu apă. Ca să știe că acolo, la foc, să va face căutare și care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de laturi școale... de vreme ce sânt dovedite a fi de stricăciunea și risipa școalei cei mari domnești...de tot să lipsească, și numai la școala cea mare să fie adunarea și învățătura ucenicilor tuturor. Însă dascălii ce se află la casele boierești să învețe numai fii dumilorsale... Iar dascălul cel mare, Nicola...au socotit ca să rămâie iarăși dascal la școala cea mare...Asemenea și dascalul al doile și pentru dascalul al treile de la școala cea grecească, tot cu alegerea dascalului celui mare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
grecească, tot cu alegerea dascalului celui mare să fie... Însă pentru dascalii ce vor cuteza a mai face osăbite școale și a mai strânge ucenici...să se pedepsească cu grea pedeapsă, cum și pentru dascalii ce vor merge pe la casăle boierești...dascalul cel mare să le ispitească vredniciia și învățătura lor.
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu hârtie igienică galbenă și plastic albastru, a adus o iapă de sus de la Agronomie, a vopsit-o tricolor și-a făcut fotografii cu statuia lui Ștefan cel Mare, îi pusese o oală de noapte din porțelan, din alea vechi, boierești, la picioare... A ieșit un căpitan care era de serviciu și l-a luat la rost, l-a alungat patrula, i-au spart oala de noapte, a făcut spume la gură generalul în presă, că asta e bătaie de joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
binecuvântase o sfântă. La banchet mă tot uitam spre ușă să o văd intrând. Eram agitată fiindcă, după cum îți închipui, fusesem printre cei puțini care organizaseră toată tărășenia. Restaurantul Bucur, o cramă elegantă, cu adevărat domnească, servicii ca pe vremurile boierești. Eu mândră, înțepată și stresată. Mă agitam întruna, nu-mi găseam liniștea, eram supărată pe colegi care nu mișcau un deget, dar făceau mofturi. Mă uitam la ei cum dansează, îi număram din ochi, supravegheam sosirea chelnerilor și succesiunea meniurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
localitate, te lași, conform pactului, în voia neantului. Tolea Voinov va petrece la munte o săptămână plictisită. O așteptare confuză, somnolentă, care ezită să ia numele Irina. Vreme frumoasă, soarele scoate pădurea din cețuri, o aduce aproape, înnobilată, vechile vile boierești sunt la locul lor, chiar dacă infirme și umilite, dar semenii, semenii nostri... chipuri egale, gesturi moi, desperecheate. Somnolență putrezită, puturoasă, într-un uriaș butoi cu oțet vechi, de morcovi și bălegar... nu, nu suporta. Nici amintirile, nu, totul fusese altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la 8 ani, că nu există cluburi și stadioane și călătorii gratuite, ca în alte părți, că membrii noștri se adună seara în fața Asociației sau în curte. Ați văzut, e o curte imensă, clădirea asta a fost o mare casă boierească... Membrii umplu curtea în fiecare seară și bat cu picioarele în uși, până le sparg. Protest? Așa se cheamă? În felul ăsta violent și instantaneu?... E adevărat, sunt sensibili, sensibili, sigur că da... ar vrea să se vorbească și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
închipuie-ți, încă în stare de surprize. Funcționarii sunt șocați, săracii, crede-mă. Șocați, parasiti, paralizați.“ Era într-o stare specială, se vedea: strănutatul. La fiecare câteva minute își înfunda adânc capul în reverul de blană al paltonului său vechi,boieresc, mâncat de molii. Scotea, de la rever, o marebatistă albă, un fel de șervet, pe care apoi îl reîmpăturea cu grijă și îl punea la loc, deși era evident că prea curând va avea din nou nevoie de el. „Unde mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
murdăria de pe străzi adaugă un plus de urâțire, acestui mare oraș pe care, se pare că nu-l mai iubește nimeni. Se construiește mult, haotic și scump. Se repară tot timpul, dar fără rezultat. Cele câteva cartiere centrale cu case boierești, frumoase presărate cu biserici monumentale, răspândesc Încă o misterioasă armonie și eleganță, Într-o infinită varietate stiluri, sunt stânjenite de construcțiile noi, urâte. Din nefericire, ghetourile nu-și mai au locul lor periferic, ele Înfloresc ca mucegaiul, pătând ființa urbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]