2,653 matches
-
sphaeram"”) și de către astronomul italian de origine dalmată Ruggiero Giussepe Boscovich pentru orașele Galați și Iași în anul 1772 și pentru București și Târgoviște în anul 1776. Primele măsurători cu caracter de topografie aplicată au fost legate de inventarierea moșiilor boierești în Moldova, cele mai vechi planuri de moșii care s-au păstrat sunt cele din anul 1780: al moșiei Durnești-Ungureni din ținutul Botoșani și al moșiei Brădățelul. În Tara Românească este cunoscut planul din 1810 al moșiei Băsești, azi Livezile
Topografie () [Corola-website/Science/307884_a_309213]
-
Iași” nr. 62 din 1 iunie 1873: "„Aflăm că junimea studioasă a luat inițiativa unei sub-scrieri (sic!) pentru ridicarea unui monument întru amintirea prințului Alexandru Ioan Cuza...”". Inițiativa a fost reluată de boierul Grigore Ghica-Deleni, urmaș al unei mari familii boierești cu moșii prin zona Hârlăului, "clasă ce nu avusese temeiu" - după cum mărturisește A.D. Xenopol - "de a fi mulțumită de domnia acestuia". Acesta citise lucrarea "Domnia lui Cuza Vodă" (1902) a istoricului A.D. Xenopol, după cum reiese din scrisoarea boierului către Xenopol
Statuia lui Alexandru Ioan Cuza din Iași () [Corola-website/Science/307919_a_309248]
-
Moldova (Drăgan Donovac a ctitorit Mănăstirea Hagigadar pe Dealul lui Bulai). Membrii acestei familii au fost negustori și arendași, ajungând în timp să dețină moșii și sate. După anexarea părții de nord a Moldovei de către austrieci în 1775, unele familii boierești românești, domiciliate în Moldova, dar cu proprietăți în Bucovina, au început să renunțe treptat la terenuri, vânzându-le foștilor arendași armeni, greci sau evrei. Astfel, mai mulți arendași armeni (în special din familiile Capri, Pruncul, Antonovici, Bogdanovici, Petrovici, Romașcan, Teodorovici
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
mai mulți arendași armeni (în special din familiile Capri, Pruncul, Antonovici, Bogdanovici, Petrovici, Romașcan, Teodorovici) au cumpărat moșii de la boierii moldoveni, dobândind întinse suprafețe de teren. Ca urmare a patentei imperiale din anul 1787, care stabilea împrejurările în care familiilor boierești din Bucovina le puteau fi conferite titluri de noblețe austriacă, unele familii de latifundiari armeni (Antonovici, Bogdanovici, Capri, Petrovici, Pruncul, Romașcan) au dobândit în perioada 1788-1815 titluri nobiliare austriece, în special cele de cavaler (în ). Prin 1790, Ariton, Luca și
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
În anul 1863, boierul Emanoil Morțun a construit o biserică de mir pe moșia sa din satul Cămârzani (din comuna Vadu Moldovei), în incinta conacului. Biserica construită a avut hramul Sfântului Gheorghe și era lăcaș de închinare doar pentru familia boierească. În partea de nord a bisericii se află astăzi mormântul ctitorului și al altor membri ai familiei sale. După cel de-al doilea război mondial, în anul 1947, moșia boierească a fost expropriată, iar terenurile au fost împărțite veteranilor din
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
Sfântului Gheorghe și era lăcaș de închinare doar pentru familia boierească. În partea de nord a bisericii se află astăzi mormântul ctitorului și al altor membri ai familiei sale. După cel de-al doilea război mondial, în anul 1947, moșia boierească a fost expropriată, iar terenurile au fost împărțite veteranilor din cel de-al doilea război mondial. Biserica a devenită filială a bisericii din Ciumulești-Gane, preot pe atunci fiind Gheorghe Baltag. La rugămintea preotului, aici a fost înființat un schit de
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
mersul”. Scriitorul crede că mănăstirea „pare a se furișa și a se ascunde în strâmta, adânca și umbroasa vale scăldată de limpedele pârău al Agapiei”. Hogaș constată că aici se află adăpostite, "„sub mohorâta haină a călugăriei”", descendentele vechilor familii boierești. Intrând în sala de mese a arhondaricului pentru a cere găzduire, călătorii sunt întâmpinați de o maică bătrână care ștergea praful de pe tavan cu un măturoi. Aceasta îi ignoră, ținându-i în picioare, în timp ce le scutura praful în cap. După ce
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
și întemeiată” de Matei Basarab. Or, această afirmație este contrazisă de inscripția de pe cățuia de argint oferită în 1622, care atesta că mănăstirea exista deja la acea data. De asemenea, A. Sacerdoteanu precizează că mănăstirea a fost la origine ctitorie boierească și că a devenit ctitorie voievodală mai târziu. În 1942, Nicolae Ghica-Budești consideră că biserica pare a fi anterioară domniei lui Matei Basarab, care nu a făcut decât să adauge pridvorul. Dar macheta bisericii pictate în cadrul tabloului votiv și ținută
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
a epocii, dar și dorința de înnoire reies cu pregnanță, din insușirea dinamică a artiștilor de a folosi repertoriul iconografic tradițional pentru a subordona ideii principale înțelesul reprezentărilor adiacente. Trebuie luat în considerare faptul că, în Evul Mediu, unele biserici boierești erau destinate să devină, in primul rând, mausolee. Unii autori au susținut că, în secolut al XVI-lea ideea funerară nu a constituit o preocupare anume pentru iconografii picturii religioase valahe, această idee lipsind chiar în pictura pronaosului, încăpere destinată
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
(n. 23 decembrie 1895, București - d. 28 aprilie 1949, Închisoarea Văcărești); a fost un general român care a luptat în cele două războaie mondiale. S-a născut în București, într-o veche familie boierească. Numele se pronunța "Cornea", dar generalul ținea mult la vechea scriere a cronicilor: Korné. În 1913 se înscrie la Școala de Ofițeri de Cavalerie din Târgoviște pe care o absolvă la 15/28 iunie 1915, primind gradul de sublocotenent. În
Radu Korne () [Corola-website/Science/307425_a_308754]
-
mare rol avându-l cazacii de pe Nipru, cazacii zaporojeni, numiți de mai multe ori în izvoarele lituaniene și poloneze "dacii de la Nipru". Aceștia au fost în permanență foarte legați de Moldova, familiile de frunte ale zaporojenilor fiind înrudite cu cele boierești din Moldova iar domnitorii Moldovei fiind de multe ori și protectori sau conducători ai Zaporojiei. Capitala Zaporojiei, nerecunoscută de Polonia, a fost în general la Cremenciug. Nu se cunoaște exact dacă autoritatea domnitorilor munteni (Basarabii) se întindea și dincolo de Nistru
Zaporojia (regiune) () [Corola-website/Science/307433_a_308762]
-
că era inteligent și energic, Ivan suferea de accese de paranoia și depresie, domnia lui fiind punctată de ieșiri de o violență extremă. Ivan cel Groaznic a devenit Mare Cneaz al Moscovei în 1533 la numai trei ani. Facțiunile familiilor boierești Șuiski și Belski au intrat în competiție pentru controlul regenței copilului-monarh, până cănd Ivan și-a asumat puterea în 1547. Ca o reflectare a noilor pretenții imperiale, Ivan s-a încoronat țar, copiind ceremonia complicată a încoronărilor imperiale ale împăraților
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
Fedor a murit fără să aibă moștenitori, Dinastia Rurik stingându-se odată cu el. Boris Godunov a convocat o adunare națională a boierilor, clericilor de frunte și a oamenilor din popor, ‘‘Zemski Sobor”, care l-a proclamat țar. Mai multe facțiuni boierești au refuzat însă să recunoască această decizie. Recoltele proaste din perioada 1601 - 1603 a provocat o foamete de proporții, ceea ce a dus la mișcări de mase, în timpul cărora a apărut un impostor, care s-a proclamat a fi Dmitri, unul
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
II-lea și s-a încoronat țar. Până în cele din urmă, Rusia a intrat într-o perioadă de lupte haotice continui, ‘‘Timpurile tulburi” (Смутное Время). În această perioadă, s-a desfășurat un violent război civil, complicat de uneltirile facțiunilor rivale boierești, de intervenția puterilor regionale Suedia și Polonia și de răscoalele populare. Falsul țar Dmitri I a fost ucis, iar garnizoana poloneză a fost alungată. Un boier pe nume Vasili Șuiski a fost proclamat țar în 1606. În încercarea de a
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
a procesului treptat de iobăgire a țăranilor liberi, eforturile pentru îngrădirea puterii țarilor au fost făcute fără entuziasm. Negăsind nici o alternativă la autocrație, rușii nemulțumiți s-au raliat pozițiilor diferiților pretendenți la tron. În timpul acestei perioade, scopul politic al facțiunilor boierești era acela de a câștiga influență asupra suveranului aflat pe tron sau de a-l înscăuna pe candidatul propriu. Boierii s-au luptat între ei, clasele de jos s-au revoltat orbește, armatele străine au ocupat Kremlinul, toate acestea la
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
cel Mare." După ce a cucerit Ierusalimul, i-a deportat pe evrei și l-a capturat pe regele Iudeei, Ioachim, împăratul babilonian a dat porunca să-i fie aduși vreo cîțiva din copiii lui Israel de neam împărătesc și de vită boiereasca, niște tineri fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte agera și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, si pe care să-i învețe scrierea și limba Haldeilor. Printre
Nabucodonosor al II-lea () [Corola-website/Science/302325_a_303654]
-
au fost diminuate. Pe langă suprafață proprie, țăranii locului munceau în dijma o suprafață de pământ luată de la proprietar. În anul 1873 a fost construită calea ferata Craiova-Slatina-Pitesti-Bucuresti. Lucrătorii, cât au executat lucrări în zonă, au fost cazați la conacele boierești din Recea și Zorleasca. O mare binefacere a fost construirea după 1912 a halei Recea, care a facilitat legătură oamenilor de aici cu lumea. Acolo unde calea ferata intersecta drumuri, au fost construite cantoane, care astăzi, nu mai există, ele
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
1949 adus la exproprietarirea boierilor, eveniment petrecut într-o noapte de vară. operațiunea a fost executată de către slugile boierilor care trăiseră în preajma acestora bine și chiar foarte bine. Boierii locului nu se aflau în comuna, ci la București. Din casele boierești au fost furate obiecte de valoare, acțiunea a fost un jaf autorizat de autoritățile timpului. În aceiași vară a început demolarea gospodăriilor boierești și transportarea materialelor rezultate la Curtisoara, unde s-a construit IAS Curtisoara. Proprietatea lui Tiberiu Maiorescu, o
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
bine și chiar foarte bine. Boierii locului nu se aflau în comuna, ci la București. Din casele boierești au fost furate obiecte de valoare, acțiunea a fost un jaf autorizat de autoritățile timpului. În aceiași vară a început demolarea gospodăriilor boierești și transportarea materialelor rezultate la Curtisoara, unde s-a construit IAS Curtisoara. Proprietatea lui Tiberiu Maiorescu, o fermă modernă cu tractoare, secerători, moară, animale de rasă, maternitate pentru scroafe, a fost ștearsă de pe fața pământului, a rămas doar becul că
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
este o denumire rămasă de pe timpul ocupației germane din anul 1916, când, în pădurea Sâlea, militarii germani tăiau copacii pentru a face cărbuni din ei, pe carte îi trimiteau în Germania. Populația acestor locuri a trăit în clăcășie pe moșiile boierești și mânăstirești ale neamurilor Filipeștilor, Fârtaților și ale Episcopiei de Râmnic. Majoritatea dealurilor noastre poartă numele celor care le-au stăpânit. Nomenclatura s-a păstrat intactă de-a lungul vremurilor: Zăvoianu, Găman, Hurezanu, Păltineanu, Parsâna, Ristoriu, Arnota, Stoichin, Pllopeanu. În
Comuna Prundeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302040_a_303369]
-
a fost Domnitor al Moldovei (1540-1541). Fiul lui Bogdan al III-lea, a fost înălțat în rangurile boierești ajungând hatman în prima domnie a lui Petru Rareș. După uciderea lui Ștefan Lăcustă, în decembrie 1540, boierii l-au ales domn. Apoi boierii au impus domnului să reîntregească țara cu sabia în mână. Fără să mai aștepte mult Alexandru
Alexandru Cornea () [Corola-website/Science/302054_a_303383]
-
astfel de zonă mixtă de promenadă avea să ajungă treptat și Grădina Copou. În secolul al XIX-lea drumul care urca spre dealul Copoului era cunoscut ca „Podul Verde”, el cuprinzând vii, grădini și livezi întrerupte ocazional de acoperișurile conacelor boierești: "„toate casele din dreapta și din stânga străzii ... erau proprietăți de ale Ghiculeștilor, Bălsăștilor, Sturdzeștilor, Catargieștilor și fiecare din acestea mișuna de lume”". La 26 octombrie 1834 se propunea ca la Copou să se "„înalțe un monument spre aducere aminte de ziua
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
plus 2.000 de butași de trandafir și 2.000 de arbuști de liliac. Totodată, aleile au fost îndreptate "„după un plan mai nou”", întemeindu-se și bulevardul sau "„gradina de copaci pe podișul Copoului”". De asemenea, "„drumul tuturor trăsurilor boierești ce se duc la vii vara”" a fost îndreptat, căci "„mai înainte împănau câmpul întreg și făceau o pulbere nesuferită cât era primblarea, de nu se putea răsufla de colb”". În ciuda acestor eforturi, incidentele legate de furt au continuat, iar
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
monden. Astfel, vizitatori uzuali ai grădinii erau persoane precum Aglaia Moruzzi (celebră în epocă pentru serbările anuale pe care le organiza în Parcul Copou), Marghiolița Rosetti Rosnovanu, Leon Bogdan, Natalia și Elena Suțu, Maria Catargi sau Dimitrie Mavrocordat. Împreună cu familiile boierești ale capitalei Moldovei, „mondenii” de marcă foloseau plimbările în Copou pentru a-și etala presupusul rafinament și pentru a socializa cu indivizi similari: „înlocuind salonul, aristocraticul Copou prelua toate funcțiile sociabilității, devenind un imens salon fără frontiere”. Amintirile lui Alecu
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
alte țări, blănuri, ceară de albine, miere, pește, untură, in și hamei. Existau relații economice stabile cu orașele daneze, suedeze și germane. Mai mult de jumate din pământurile private ale Novgorodului erau concentrate în mâinile a 30 - 40 de familii boierești. Aceste proprietăți întinse erau folosite ca sursă de îmbogățire și ca bază politică a boierilor. Casa Sfintei Sofia (Дом святой Софии) - principala organizație bisericească a Novgorodului - era al doilea proprietar de terenuri agricole. Marile moșii bisericești și mânăstirești, (votcina), ocupau
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]