2,421 matches
-
română în Basarabia, pentru a pune capăt jafului. Sovietul bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pentru capetele conducătorilor guvernului Republicii. Până la urmă însă bolșevicii au fost nevoiți să părăsească Basarabia. Până la ședința din 27 martie 1918 a Sfatului Țării, comitetele ținuturilor din Bălți, Soroca și Orhei au fost consultate în privința Unirii cu Regatul României. Pe 27 martie, "Sfatul Țării" a votat în favoarea Unirii cu
Unirea Basarabiei cu România () [Corola-website/Science/318857_a_320186]
-
era format din circa 80 de persoane, sub conducerea lui Simion Grigorievici Roșal, unul dintre participanții la Puciul de la Petrograd. Sosiți la Iași, care era în acel moment locul unde se refugiaseră Guvernul și Marele Cartier General al Armatei Române, bolșevicii au preluat conducerea unității cantonate la Socola. Ei intenționau să-l asasineze pe Regele Ferdinand I, să aresteze Guvernul și să instaleze aici un regim bolșevic, condus de Cristian Racovski, Mihail Gheorghiu Bujor, Alecu Constantinescu, Ion Dissescu. Pentru aplanarea conflictului
Gara Socola () [Corola-website/Science/316271_a_317600]
-
9 decembrie 1917, a avut loc o întâlnire în Casa Grigore Iamandi de pe Copou între grupul de emisari din Socola și generalul Dimitri Șcerbacev, comandantul armatelor ruse din România, în urma căreia garda ucraineană a generalului a procedat la arestarea comisarilor bolșevici, conduși de Simion Grigorievici Roșal. Șcerbacev a cerut sprijinul Armatei Române pentru anihilarea comandamentului bolșevic de la Socola. Prim-ministrul Ion I.C. Brătianu a convocat în aceeași noapte un consiliu de miniștri, în care s-a hotărt eliminarea centrului rebeliunii bolșevice
Gara Socola () [Corola-website/Science/316271_a_317600]
-
Troțki (revoluționar originar din Ucraina). Între 22 - 26 decembrie, cele două delegații au ajuns la mai multe înțelegeri, pentru ca în 28 decembrie 1917 să fie semnat un armistițiu, care suspenda ostilitățile de-a lungul întregului front. Mai înainte de acest moment, bolșevicii ucraineni proclamaseră, în 17 decembrie 1917, înființarea unei republici sovietice ucrainene și formaseră un guvern cu sediul la Harkov. Semnarea tratatului de pace cu Puterile Centrale a fost amânată de către bolșevicii ruși în încercarea de obținere a acordului membrilor Antantei
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
de-a lungul întregului front. Mai înainte de acest moment, bolșevicii ucraineni proclamaseră, în 17 decembrie 1917, înființarea unei republici sovietice ucrainene și formaseră un guvern cu sediul la Harkov. Semnarea tratatului de pace cu Puterile Centrale a fost amânată de către bolșevicii ruși în încercarea de obținere a acordului membrilor Antantei. În 12 ianuarie 1918 reprezentantul Puterilor Centrale, contele Ottokar Czernin, a recunoscut dreptul delegației Republicii Populare Ucrainene să participe la negocieri separate de pace, dar a respectat dorința reprezentantului maghiar, contele
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
părăsească Kievul și să abandoneze capitala în mâinile trupelor bolșevice, delegații la tratative au semnat, în noaptea de 9 - 10 februarie, actul care consfințea pacea dintre Ucraina și Puterile Centrale. Semnarea tratatului de pace s-a făcut în ciuda protestelor delegației bolșevicilor ucraineni. Oleksandr Sevriuk (șeful delegației), Mikola Liubinski, Mikola Levițki și Serhii Ostapenko Secretarul de stat pentru afacerile externe, Richard von Kühlmann și generalul Max Hoffmann Ministrul afacerilor externe, Ottokar Czernin Premierul Vasil Radoslavov, ambasadorul bulgariei la Viena, Andrei Toșev, I.
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
prevederile tratatului, relațiile polonezo-austriece au fost definitiv deteriorate. Politicienii polonezi moderați pro-austrieci și anti-independentiști au pierdut, practic, orice sprijin din partea publicului După semnarea tratatului, Republica Populară Ucraineană s-a putut bucura de sprijinul militar germano-austriac în lupta pentru alungarea forțelor bolșevicilor din țară (februarie - aprilie 1918). În același timp, puterile Antantei au suspendat orice relație cu Ucraina. Situația din Ucraina s-a deteriorat rapid. Unitățile militare ale Puterilor Centrale invitate după semnarea tratatului să sprijine Ucraina din punct de vedere militar
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
și alți patru (Kairys, Vileišis, Biržiška, Narutavičius) au demisionat. Până în primăvara lui 1919, consiliul și-a dublat numărul de membri. La scurt timp după alegerea consiliului, în Rusia au avut loc mari schimbări. Revoluția din Octombrie i-a adus pe bolșevici la putere. Ei au semnat un armistițiu cu Germania la 2 decembrie 1917 și au început negocierile de pace. Germania avea nevoie de oficializarea relației sale cu Lituania. În așa-numitul Protocol de la Berlin, Germania s-a oferit să recunoască
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
de locotenentul S. Leimberg. Această unitate militară a fost formată în iunie 1919 și a ajuns la efective de maxim 1.200 de oameni. Batalionul a participat la luptele cu polonezii în iulie 1919, iar mai apoi la cele cu bolșevicii. Batalionul a pierdut un mare număr de soldați datorită unei epidemii de tifos de la sfârșitul anului 1919. Supraviețuitorii au fost repartizați la diferite unități ale armatei galițiene.
Armata Ucraineană Galițiană () [Corola-website/Science/320088_a_321417]
-
experiență de luptă și să fie puternic motivate pentru ca să lupte pe teritoriul Turciei. Armata Greciei reprezenta forța care, în opinia britanicilor, avea asemenea calități. Mai înainte de emiterea Circularei Amasya de pe 22 iunie 1919, Mustafa Kemal s-a întâlnit cu delegația bolșevicilor condusă de Semion Budionnîi. Bolșevicii doreau să anexeze părți ale Caucazului, inclusiv Republica Democrată Armeană, care se aflaseră sub dominația Imperiului Rus. Bolșevicii considerau că o republică turcă prietenă ar fi fost un stat-tampon și un posibil aliat al comuniștilor
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
fie puternic motivate pentru ca să lupte pe teritoriul Turciei. Armata Greciei reprezenta forța care, în opinia britanicilor, avea asemenea calități. Mai înainte de emiterea Circularei Amasya de pe 22 iunie 1919, Mustafa Kemal s-a întâlnit cu delegația bolșevicilor condusă de Semion Budionnîi. Bolșevicii doreau să anexeze părți ale Caucazului, inclusiv Republica Democrată Armeană, care se aflaseră sub dominația Imperiului Rus. Bolșevicii considerau că o republică turcă prietenă ar fi fost un stat-tampon și un posibil aliat al comuniștilor. Poziția oficială a lui Kemal
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
calități. Mai înainte de emiterea Circularei Amasya de pe 22 iunie 1919, Mustafa Kemal s-a întâlnit cu delegația bolșevicilor condusă de Semion Budionnîi. Bolșevicii doreau să anexeze părți ale Caucazului, inclusiv Republica Democrată Armeană, care se aflaseră sub dominația Imperiului Rus. Bolșevicii considerau că o republică turcă prietenă ar fi fost un stat-tampon și un posibil aliat al comuniștilor. Poziția oficială a lui Kemal a fost aceea că orice discuții politice trebuie amânate până după obținerea independenței Turciei. Pe de altă parte
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
chestiune, fie pentru că forțele lor armate nu erau suficient de puternice în acel moment ca să le ocupe ele și să elimine pretențiile elenilor. Frontiera dintre Republica Democrată Armeană si Imperiul Otoman a fost definită prin Tratatul de la Brest-Litovsk semnat cu bolșevicii pe 3 martie 1918, după Revoluția din Octombrie, și a fost întărită prin prevederile Tratatului de la Batumi din 4 iunie 1918, semnat cu RD Armeană. După semnarea Armistițiului de la Moudros (30 octombrie 1918) a devenit clar pentru toată lumea că granița
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
armenilor asupra Ciliciei în schimbul înființării Legiunii franco-armene, care să lupte de partea Antantei. Francezii urmărea să unească RD Armeană cu Cilicia trecută sub controlul armenilor. Printr-o asemenea unire, RD Armeană ar fi dispus de resurse suficiente ca să reziste expansionismului bolșevic. Armata naționaliștilor turci a fost implicată într-unele dintre cele mai grele lupte pe care le-a dus la frontiera armeană. Armata națională a obținut victorii importante în răsărit, în ciuda presiunii crescânde a grecilor de pe frontul apusean. Rapoartele generalului Kâzim
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
prezentat o imagine completă a activităților armenilor și propunea un model de organizare a resurselor pe frontul de est, în special în regiunea Erzurum. În acest timp, guvernul rus a trimis un mesaj diplomatic prin care propunea redesenarea cu sprijinuul bolșevic nu doar a granițelor cu Armenia, dar și a celor cu Iranul. Sprijinul sovietic era absolut vital pentru mișcarea naționalistă turcă, în condițiile în care industria militară era practic inexistentă. În cadrul, bolșevicii au cerut ca orașele Van și Bitlis să
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
mesaj diplomatic prin care propunea redesenarea cu sprijinuul bolșevic nu doar a granițelor cu Armenia, dar și a celor cu Iranul. Sprijinul sovietic era absolut vital pentru mișcarea naționalistă turcă, în condițiile în care industria militară era practic inexistentă. În cadrul, bolșevicii au cerut ca orașele Van și Bitlis să fie transferate Armeniei. Această cerere era inacceptabilă pentru revoluționarii turci. În același timp, revoluționarii turci erau obligați să facă față amenințării pe două fronturi. Tergiversarea negocierilor și ezitările lor în ceea ce privește transferul unoir
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
pus capăt acțiunilor militare la granița de răsărit, în regiunile cunoscute drept Armenia Wilsoniană. Prin acest tratat, Armenia a renunțat la prevederile favorabile ei în Tratatul de la Sèvres. După semnarea acestui tratat, în Armenia a avut loc o insurecție a bolșevicilor. Pe 28 noiembrie 1920, Armata a 11-a sovietică sub comanda lui Anatoli Gekker staționată în Azerbaidjan a invadat Armenia. Al doilea război sovieto-armean a durat doar o săptămână. Pe 16 martie 1921, RSS Armeană, RSS Azerbaidjană, RSS Georgiană și
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
fost foarte prost organizată, fiind costituită în principal de voluntari, nu din soldați ai armatelor regulate Când Rada Centrală a preluat puterea în Ucraina, ea a fost obligată să organizeze rapid o forță militară capabilă să apere statul împotriva atacurilor bolșevicilor. Aproape toate unitățile nou createi armate erau foste unități ale Armatei Imperiale Ruse, cu excepția „Pușcașilor Siciului”, care era o fostă unitate austro-ungară. Rada Centrală nu a socotit că ar fi fost necesară o armată permanentă, cu efective completate prin recrutare
Armata Republicii Populare Ucrainene () [Corola-website/Science/320253_a_321582]
-
divizii de cavalerie. Aceste planuri nu au putut fi niciodată realizate, Rada fiind răsturnată de la putere printr-o lovitură de stat de Pavlo Skoropadski, cel care avea să fondeze Hetmanatul Ucrainean. Un tratat de pace temporar a fost semnat cu bolșevicii pe 12 iunie 1918 După preluarea puterii, conducera Hetmenatului a modificat planurile pentru organizarea unei armate regulate. Noua armată urma să fie compusă din 310.000 de militari, cu opt corpuri teritoriale și cu un buget de 1.254 milioane
Armata Republicii Populare Ucrainene () [Corola-website/Science/320253_a_321582]
-
puterea în Ucraina a fost preluată de Directoratul Ucrainei și planurile pentru organizarea armatei regulate au fost modificate din nou. Practic însă, cele mai multe unități create de Hemenat au fost trecute în subordinea Directoratului fără o reorganizare sau schimbare de substanță. Bolșevici au încercat să ocupe pentru prima dată Republica Populară Ucraineană în ianuarie 1918 După numai câteva săptămâni de lupte, Armat Roșie a copleșit mica armată ucraineană și a cucerit Kievul pe 9 februarie. În aceste condiții, Rada Centrală a cerut
Armata Republicii Populare Ucrainene () [Corola-website/Science/320253_a_321582]
-
și a cucerit Kievul pe 9 februarie. În aceste condiții, Rada Centrală a cerut ajutorul Puterilor Centrale. După semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk, armata ucraineană a primit un ajutor militar însemnat din partea germanilor și austro-ungarilor. Ofensiva germano-austriacă i-a alungat pe bolșevici din Kiev la începutul lui marite și Rada s-a reîntors în capitală. În aprilie, Armata Roșie o fost obligată să se retragă complet din Ucraina, Rusia Bolșevică a semnat al doilea Tratat de la Brest-Litovsk . După venirea la putere a
Armata Republicii Populare Ucrainene () [Corola-website/Science/320253_a_321582]
-
E posibil să fi avut sinestezie, căci asocia diferite caracteristici literelor și sunetelor. De exemplu, vedea litera "L" ca având culoarea albastru deschis. A studiat ingineria navală la Sankt Petersburg din 1902 până în 1908, timp în care s-a alăturat bolșevicilor. A fost arestat în timpul Revoluției ruse din 1905 și exilat, dar a revenit la Sankt Petersburg, unde a trăit ilegal înainte de a se muta în Finlanda în 1906, pentru a-și termina studiile. Dupe revenirea în Rusia, a început să
Evgheni Zamiatin () [Corola-website/Science/320358_a_321687]
-
acea perioadă locuind la Newcastle upon Tyne. El a satirizat stilul de viață englez în două cărți publicate după revenirea în Rusia, la sfârșitul anului 1917. Zamiatin a sprijinit Revoluția din Octombrie, dar s-a opus sistemului de cenzură de sub bolșevici. După revoluție a editat câteva jurnale, note de călătorie și a editat traduceri rusești după operele lui Jack London, O. Henry, H. G. Wells și alții. Scrierile sale au început să fie tot mai critice la adresa regimului, această atitudine făcându-l
Evgheni Zamiatin () [Corola-website/Science/320358_a_321687]
-
atitudinea față de evrei a fost tolerantă, spre sfârșitul deceniului ea a devenit mai negativă. Într-un articol publicat în 1930 de ideologul șef al mișcării, Sțiborski, erau denunțate pogromurile din 1918, subliniind că cele mai multe victime au fost persoane inocente, nu bolșevici. Sțiborski afirma în acel articol că drepturile evreilor trebuie respectate, iar OUN trebuie să-i convingă pe evrei că ucrainenii nu îi consideră inamici, iar OUN trebuie să mențină contacte strânse cu organizațiile evreiești atât la nivel național cât și
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
Rusiei se poate studia atât din punct de vedere al înaintașilor, cât și al descendenților. Genealogia descendenților este necesarmente scurtă în cazul acestui ultim țar al Rusiei, dat fiind faptul că el a fost executat, împreună cu întreaga lui familiei, de către bolșevici. Genealogia ascendentă studiază înaintașii unei persoane. Ea se poate face atât prin listă, cât și prin arbore genealogic. La rândul său, lista poate conține fie totalitatea înaintașilor unei persoane, fie doar înaintașii lui/ei pe linie masculină (listă agnatică), feminină
Înaintașii Țarului Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/321179_a_322508]