3,270 matches
-
Pe ghetră „jambieră“ l-am luat și noi direct din franceză. Deci gheată și ghetră sunt dublete etimologice. Tot din franceză este și cuvântul botină. Fr. bottine a fost format de la fr. botte „cizmă“, cuvânt ce are la bază rădăcina bot „încălțăminte grosolană“ (în Evul Mediu, denumea o încălțăminte purtată de călugări, care acoperea o parte a piciorului). Și botfor „cizmă“ vine din fr. bottes fortes, care a pătruns inițial în rusă și, de acolo, în română. Chiar și termenul regional
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ducă la bilingvism activ. Chestiunea influenței germanice este una dintre cele mai controversate probleme din lingvistica românească. În stadiul actual, se poate presupune o origine germanică pentru cuvintele rapăn și strănut/ stărnut „cu o pată albă pe nas sau pe bot“. Chiar nasture, acceptat la un moment dat ca germanic de unii lingviști, nu pare a fi un termen vechi, deși este curent în aromână (în Transilvania și Moldova, termenul curent este bumb). Al. Rosetti crede că termenul a fost adus
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
plesni, a lăsa (lăsătură) etc., adică forme care nu implică numaidecât prezența apei; cf. sl. peštera, peč „sobă”, pentru care vgr. avea pe σπηλαιον „peșteră, sobă”; lat. specus „peșteră”, spelunca „cavernă, grotă”, rom. pustiu, rs. polostĭ „cavitate” față de pastĭ „gură, bot, hău”. Tot aici trebuie adus și pleșuv „chel; lipsit de vegetație, fără arbori”, de unde și toponimul Peleș. A nimeri, cuvânt autohton prefixat: ni-meri. Cf. mer(tic), mier(ță) „măsură veche pentru cereale”, sl. mera „măsură”, alb. mirë „scop, obiectiv
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cum procedează Turnavitu cu Ismail, "într-o stare de decrepitudine"52, echivalentă ostracizării din politică sau din afaceri. În acest sens, pot fi strânse, de pildă, numeroase probe împotriva polițaiului Ghiță, care acționează după deviza "Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și-i papă tot"53 și se asigură de simpatia posibilului viitor prefect, Cațavencu, pe care-l măgulește fățarnic:"eu gazeta d-voastra o citesc ca Evanghelia totdauna"54. De aici și până la gestul "trădării" săvârșit de Turnavitu împotriva binefăcătorului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
avut aripi! Cum se spune pe la noi: paza bună trece primejdia rea. A venit timpul să ne încheiem socotelile cu von Fuchs. Îl dibuim noi! Nu poate merge prea departe... Dar știi cum se zice: vulpea bătrână caută urma cu botul și o șterge cu coada!"6 Imposibilă vorbire paremiologică, însă teribil de motivatoare pentru un public impuber. Intrând în contact cu aceste lozinci în timpul claselor primare, încercam la rândul meu să copiez în atitudine, vorbire și chiar simțăminte aceste modele
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ăuiau întruna. Anton, cu pușca în mână, se repezi afară. Bătrâna moașă i-a spus ceva, în câteva rânduri, dar el n-a auzit-o. La marginea pădurii, lupii, mari și suri ca argintul, stăteau pe coadă, asemeni câinilor, cu botul întins la cer și urlau, urlau trimițând depărtărilor mesajul lor. - Aha, v-ați întors! v‟arăt eu vouă! murmură pădurarul, orbit de furie și ridică arma... Dar, la un semnal, parcă, toți se ridicară, și se făcură nevăzuți în inima
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe orizont... În ceardac, lângă dereg, bătrânul pădurar, încă își continua torsul gândurilor lui. Se uita în vale, dincolo de gard și de jur-împrejur, cât prindea ochiul, la pădurea adânca... fară sfârșit. Pârvu, neclintit de ceasuri întregi, stătea pe pântece, cu botul pe labe și se e uita la stăpân, cu ochi deștepți și blânzi, și cu urechile drepte și ciulite. - Măi Pârvule, măi băiete... știi tu ce‟i în sufletu‟ meu?!... murmura bătranul, privindu-l în luminița ochilor. Câinele înălță capul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să fie lupi din stepele ucrainiene... șopti boierul, mari, suri-cenușii, nu-s de pe la noi. - Da, de-o noapte, cel mult două...au trecut Prutul înghețat prin dreptul Fălciului, șopti pădurarul la ureche moșierului. În răstimpuri, toți își lungeau gâtul, cu botul în sus către lună, scoțând niște urlete atât de jalnice, parcă plângând, de-ți sfâșiau sufletul. Iar se lăsă o tăcere grea, mai apăsătoare și mai înfricoșătoare... Stăteau neclintiți, ca ciopliți în piatră, fără să clipească măcar, nici când vântul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îndemul fetei, urmă un urlet prelung... atât de prelung, ca de rămas bun... ăuitul lui se înmulți prin văgăuni... chemări ca de rămas bun, mai jalnic, mai trist... mai înfricoșător, că înfiorară codrii. Apoi, cu coada între picioare și cu botul în jos se întoarse încet și intră în pădure. Anton înțepeni, cu rasuflarea tăiată, tremurându-i barba. Pădurarul se înfioră din creștet până în tălpi, el care nu cunoștea emoția și nici frica... simțind în ăuitul lui, chemări de răzbunare, și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
iar jderul stă la pândă în ascunzișul lui; această răbdare caracterizează ființele care-și vânează singure hrana. ...Suru se avânta în pădure, fără zgomot... încetini pasul, atent la fiecare mișcare. Într-o poiană, un lup înalt, șezând pe coadă, cu botul țintea cerul... Așezat pe labele dinapoi, ridică botul și începu să urle. Era un urlet lugubru... la început mai tare și prelung, apoi, mai încet, tot mai încet, ăuind, până se pierdu în depărtare. Setea de sânge îi deveni mare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
această răbdare caracterizează ființele care-și vânează singure hrana. ...Suru se avânta în pădure, fără zgomot... încetini pasul, atent la fiecare mișcare. Într-o poiană, un lup înalt, șezând pe coadă, cu botul țintea cerul... Așezat pe labele dinapoi, ridică botul și începu să urle. Era un urlet lugubru... la început mai tare și prelung, apoi, mai încet, tot mai încet, ăuind, până se pierdu în depărtare. Setea de sânge îi deveni mare. Suru, totuși, era o fiară, un animal de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fu parat de Suru cu pieptul, care-l făcu să cada la pământ... Asta așteptau cei doi și se năpustiră, asupra lui, rânjindu-și colții și mârâind. Un salt fulgerător al Surului, urmat de un clănțănit metalic al colților și botul unuia din lupi fu sfașiat de la ochi până la falca de jos. Totul s-a petrecut atât de repede, atât de neașteptat... Fiara din el se simți răscolită. Se năpusti asupra lupului dungat cu o furie feroce... el era conducătorul haitei
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și de Toma, dar și de Pârvu, prietenii lui, dar mai ales de Anuca... și, cu toată chemarea ancestrală pe care o simțea, porni agale spre casă... Când ajunse în marginea lizierei se opri. Se așeză pe labele dinapoi, ridică botul spre cer și începu să urle. Era un urlet de jale, tânguitor, de dor. Fumul de pe hogeag se înălța drept în sus. De ore întregi stătea la marginea lizierei nemișcat, și aștepta s-o vadă în ceardac pe Anuca. Anton
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
său tot ce apucă. După o vreme, cei rămași în viață renunțară și se retraseră în neorânduială. În cele din urmă unul dintre ei se apropie prietenos, dar prevăzător, scheunând încetișor și, după ce și Suru începu să scheune, se apropiară bot în bot, și începură să se adulmece. Apoi, un lup bătrân și costeliv păși spre Suru, care rânji, gata să mârâie, dar apoi întinse botul și se mirosiră unul pe altul. Dupa aceea, lupul cel bătrân se așeză pe labele
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ce apucă. După o vreme, cei rămași în viață renunțară și se retraseră în neorânduială. În cele din urmă unul dintre ei se apropie prietenos, dar prevăzător, scheunând încetișor și, după ce și Suru începu să scheune, se apropiară bot în bot, și începură să se adulmece. Apoi, un lup bătrân și costeliv păși spre Suru, care rânji, gata să mârâie, dar apoi întinse botul și se mirosiră unul pe altul. Dupa aceea, lupul cel bătrân se așeză pe labele dinapoi și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
apropie prietenos, dar prevăzător, scheunând încetișor și, după ce și Suru începu să scheune, se apropiară bot în bot, și începură să se adulmece. Apoi, un lup bătrân și costeliv păși spre Suru, care rânji, gata să mârâie, dar apoi întinse botul și se mirosiră unul pe altul. Dupa aceea, lupul cel bătrân se așeză pe labele dinapoi și, înălțându-și botul către lună, dădu glas urletului prelung al lupilor. Ceilalți se lăsară și ei pe labele dinapoi și începură să urle
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să se adulmece. Apoi, un lup bătrân și costeliv păși spre Suru, care rânji, gata să mârâie, dar apoi întinse botul și se mirosiră unul pe altul. Dupa aceea, lupul cel bătrân se așeză pe labele dinapoi și, înălțându-și botul către lună, dădu glas urletului prelung al lupilor. Ceilalți se lăsară și ei pe labele dinapoi și începură să urle... Atunci, începu și Suru să urle. Haita se înghesui în jurul lui, adulmecându-l într-un fel de a-l recunoaște
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
căruia deabia acum îi dădeau cornițele; avea trupul subțire și spinarea semăna cu niște desene pe care nu le mai văzuse. Anton se apropie de el, inima îi bătea cu putere. Când îl simți apropiindu-se, micul animal își întoarse botul negru și umed, spre el, și cu ochii înspăimântați încercă să se ridice și să fugă; instinctul de apărare îl obliga să fugă... dar, căzu din nou, greu, la pământ și nu se mai putu urni. Anton se ghemui lângă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
chiar înainte să se întunece. Sigur că frigul avea să-l doboare înainte, poate, ca răpitorii să-i dea de urmă. Anton îl ridică în brațe, apucându-l pe sub pântece și, porni spre casă; în mers, micul căprior își întorcea botul înspre el, privindu-l cu ochii umezi, limpezi ca un cristal, până în adâncul irisului. Acum, că se afla la el în brațe, micul animal nu mai tremura, ci părea aproape recunoscător salvatorului său, că-l ținea atât de strâns, încât
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
muguri sub atingerea ușoară a degetelor. Odată întins în culcușul pregătit de Anuca, căpriorul își rotea mereu privirea în jur și ochii lui sălbatici scrutau înconjurul. Bucuria Anucăi nu cunoștea margini; își lăsă capul în jos, lipindu-și obrazul de botul lui lung și ascuțit. După Pârvu și Suru, avea încă un prieten... care, nu vorbea niciodată, care nu-i spunea vorbe rele, ori de dojană ca ale copiilor din satul din vale. Căpriorul îi deveni prieten bun; stând alături de el
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Nică“ murmură ea. Când îl striga... „Nică“, căpriorul tresări și ciuli urechile. Așa îl boteză, findcă Anton l-a găsit în ziua de Sf. Nicolae. În scurt timp, Nică se învățase s-o aștepte, și de cum o zărea venind, ridica botul, parcă sa adulmece mirosul ei și aerul din jur. Se uita la ea cum se apropia, și ochii îi străluceau. Anuca se apropia de el, și căpriorul își freca gâtul mlădios de șoldul ei, mângâindu-l parcă, prin acea atingere
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
posedă. Deodată, o umbră mare, întunecată, se profilează pe albul imaculat. Era lup! L-a recunoscut, înainte de a apărea cu totul. Nu era Suru. Era un lup mare, puternic și în lungul spinării vărgat. La câțiva pași se oprește, cu botul întins înainte adulmecându-i urma... Într-o clipită îl fulgeră pe pădurar, cu o privire... se răsucește pe loc și dispare. Pădurarul zâmbi mulțumit. El nu căuta înadins lupul... chiar îl evita, să nu fie nevoit sa-l împuște. Pentru
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fu îngropat sub greutatea celor doi lupi. Totul s-a petrecut atât de repede, sub ochii Anucăi, și de neașteptat, încât fata n-avu vreme sa schițeze niciun gest. Un salt fulgerător, urmat de un clănțănit metalic al colților și botul lui Parvu fu sfâșiat de la ochi până la falca de jos. Pârvu rămase prăbușit, sfâșiat în bucăți pe zăpada bătătorită și însângerată. Când Anuca se dezmetici, cei doi lupi, mari cât niște viței, cu Pârvu în colți fugeau spre lizieră. Sultan
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Lomond la întrebarea cu Marmite! râse John. Parcă îl vedeai că se-ntreabă ce naiba era chestia aia. Darcey tăcu. —Oricum, de-abia aștept partida de golf, o anunță John. Și-n plus, întotdeauna e bine să-ți pui adversarii cu botul pe labe. De ce nu-ți place de Neil? întrebă Darcey. —Prea își dă aere, fu răspunsul prompt al lui John. Prea își închipuie că le știe pe toate și prea are pretenții. Eu cred că e drăguț, observă Thelma. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Casa părea nelocuită de multă vreme. Era exact genul de loc pe care l-ai alege dacă ai vrea să te ascunzi. O peluză neîngrijită Înconjura casa, iar un zid scund o separa de o porțiune de pavaj, unde, cu botul În panta dealului, era parcat un Adler albastru deschis. Am pășit peste zid și am mers de cealaltă parte, trecând cu grijă peste o mașină de tuns iarba și lăsându-mă În jos pe sub un copac. Lângă colțul din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]