50,919 matches
-
Nu protecție socială, nu prosperitate, nu egalitate și democrație vrea românul. Ci un "Cârmaci" care să-i spună, pe cât de limpede, pe atât de aberant, ce are de făcut. Diverșii substituți de Ceaușescu (Vadim Tudor, de pildă, sau Funar) se bucură de popularitatea exagerată de azi exact în măsura în care corespund tiparului adânc implantat în subconștientul românilor al omului din Scornicești. "Europenismele" bâlbâite sau subtilitățile de limbaj trec pe lângă urechea electoratului ca niște ultrasunete. Unor politicieni neputincioși, electoratul le preferă tâlharii la drumul
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
pe Vadim Tudor, cu care seamănă bine, și are șanse mari să îl ajungă pe acela și în sala tribunalului, pentru insultă. Asta dacă îl ia cineva în serios. Băsescu, Mironov și dl. Goe Lucru mare de câtă popularitate se bucură Traian Băsescu printre ziariști. Mai mult îmbrâncit de pediști în trenul care avea să-l ducă la primărie, dl Băsescu e cel dintâi primar al Capitalei care le-a făcut un bine bucureștenilor chiar înainte de a călca în primărie. L-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16991_a_18316]
-
de la ce este la ce trebuie să fie. Ridicată în plan axiologic și integrată în opoziția dialectică "bine-rău", puterea apare ca fiind supusă unui proces de bipolarizare: unele manifestări ale ei se vădesc juste, iar altele injuste; lucrarea ei se bucură uneori de aprobare, recunoaștere și este durabilă; alteori decade și cade fie violent, prin revoluție, fie de la sine și prin sine, prin destrămare. Pentru a răspunde întrebării " Pe ce trebuie să se întemeieze puterea?", axiologia recurge la ideea și idealul
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
verbioasă. Publicarea anonimă a celor două texte arată, cel puțin, că traducătorul avea mai mult discernămînt decît unii istorici literari ai timpului nostru, seduși de propriile lor revelații! Iată, stimate domnule Călinescu, ce cred eu despre Catastihul amorului. M-aș bucura să aflu că sînt în consens cu opinia dumneavoastră." Folosind, în 1987, cuvîntul "consens", nu puteam bănui, firește, cariera fabuloasă pe care o va face după revoluție. Cînd m-am revăzut cu Alexandru Călinescu la Iași, în aprilie 1990, uitasem
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
E adevărat că televiziunea e un bun suport de difuzare, dar nu e mai puțin adevărat că, în cazul unui film, cu cît ecranul e mai mic, cu atît se pierde mai mult! Filmul francez in competiție care s-a bucurat de cel mai mare succes la Cannes s-a numit Harry, un prieten care-ți vrea binele (de Dominik Moll, n.1962, aflat la al doilea film). O comedie neagră, care nu i-ar fi displăcut nici lui Hitchcock. În
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
de salubritate ale Primăriei, dar și această exhibare sadică și cinică a mizeriei e stupefiantă și condamnabilă. Ca și cum gunoaiele ne-ar murdări pe toți! Este un mod al "mitocanului" - specie de care Bucureștiul e plin, din păcate - de a se bucura de libertate și de a reacționa la oferta încă timidă a societății de consum. Lipsa de civilitate e în curs de generalizare, cohorte de tineri bucureșteni afișând aceeași convivialitate agresivă, același limbaj trivial ca și cei recent căpătuiți în Capitală
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
civilizată și onestă n-are cum să-și impună un reprezentant). * Întrebările Adrianei Babeți referitoare la părinți, copilărie, studii, profesori, primesc răspunsuri ce schițează biografia unui om cunoscut doar prin bibliografie și realizările lui ca profesor și editor. Ne-am bucurat să-l găsim, printre oamenii cu un rol deosebit în formarea lui și cărora le e recunoscător, pe Savin Bratu: "În biblioteca lui am descoperit cărți fundamentale, inaccesibile în bibliotecile publice. Imaginea lui ca profesor era radical diferită de aceea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
Rodica Bin UN FENOMEN LITERAR? Pentru cei obișnuiți ca gloria unui autor să se cristalizeze încet, de-a lungul anilor, începînd cu un debut strălucit în tinerețe, celebritatea de care se bucură scriitoarea olandeză Margriet de Moor care, la vîrsta de 45 de ani, după o carieră muzicală, s-a consacrat dintr-odată și cu mult folos literaturii, pare un miracol. În Germania, nu doar relațiile de strictă vecinătate sau unele afinități
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
de Moor să fie traduse și publicate toate - de la primul și pînă la ultimul roman. Se cere totuși amintit un fapt: revelația literaturii olandeze și succesul de care unii autori precum Mulisch, Noteboom, Connie Palmen și desigur, de Moor, se bucură constant în Germania de mai mulți ani încoace se datorează și faptului că Olanda s-a numărat printre țările invitate de onoare ale Tîrgului de carte de la Frankfurt pe Main. Precizarea nu este tocmai întîmplătoare: Olanda, o țară mică, nu
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
Frankfurt pe Main. Precizarea nu este tocmai întîmplătoare: Olanda, o țară mică, nu are o limbă de circulație internațională... Exemplul ei poate fi - în plan literar (și nu numai), încurajator pentru națiunile est și sud-est europene. Succesul de care se bucură literatura olandeză contemporană (nu numai în Germania) se datorează și unui foarte abil echilibru (instinctiv probabil) între particularismele naționale și suflul universal. Unul din literații ei, Harry Mulisch, spunea că Olanda este singura țară care va reuși să se învecineze
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
medic veterinar găsește într-o zi pe stradă un calendar aparținînd unei femei necunoscute în ale cărei file își află propriul nume... Deși are o căsnicie fericită, el începe o aventură sentimentală cu posesoarea fatidicului calendar... De cît succes se bucură cărțile Margritei de Moor în Germania (fără a pune la socoteală Olanda natală) rezultă din simpla citare a tirajului general a scrierilor traduse în nemțește: peste trei sferturi de milion. La care se adaugă, desigur, elogiile ne-cantitative ale criticii
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
de fier arta și literatura stau din nou în centrul atenției, o afirmație demnă de... atenție. Și totuși, se poate constata, statistic vorbind, că se citește din ce în ce mai puțină beletristică. Cum vă explicați totuși că în aceste condiții cărțile dvs. se bucură de un așa mare succes? M.M.: Nu mă pricep deloc la statistică. Olanda este în continuare o națiune de cititori. Avem 15 milioane de locuitori, iar din romanul meu Virtuosul s-au vîndut pînă acum 130.000 de exemplare, ceea ce
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
în toamna în care izbucnea războiul mondial. în septembrie 1967, m-a așteptat la Paris, lîngă o stație de metro, așa cum stabilisem, de comun acord, prin intermediul lui Virgil Ierunca. Primul lucru pe care mi l-a spus a fost: "Mă bucur să te... revăd". Doar scurta pauză de dinaintea verbului m-a făcut să nu-mi exprim mirarea. Știam că plecase din România pe cînd eu nu eram născut și că nu revenise nici o singură dată. Nu știam că fusese condus la
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
mărunte. În toate aceste zile de derută, cu reacții întârziate, apariția primului-ministru Mugur Isărescu poate fi socotită ca un prim răspuns coerent al autorităților române." Am spune chiar mai mult, că prin această apariție Mugur Isărescu a dovedit că se bucură de o autoritate remarcabilă în rândul populației. Premierul a intervenit la timp și fără obișnuitele istericale de care se lasă cuprinși reprezentanții autorităților atunci când vor să calmeze populația. Premierul a știut să fie convingător fără a poza în Mesia și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
de obiectul ei de studiu. Vreau să spun că nu s-a limitat la cărțile românești ale lui Cioran ci a citit toate revistele unde a colaborat tînărul filosof, adunînd, cu grijă de cercetător, tot ce o interesa. Asta mă bucură. Credeam că sînt cel din urmă mohican care apelează, pentru cercetările sale, la presa vremii. Descopăr, încîntat, în d-na Marta Petreu un coleg care își asumă această corvoadă dacă voiește să ajungă la rezultatele valabile. Aș spune chiar că
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
În vinul bun se află adevărul și în compartimentul plin de confrați, copilăriți de falsa vacanță. Nichita scoate din buzunar o monedă romană, ne-o arată vesel, achiziția lui ultimă de numismat, cumpărînd mai mult spre a da, cum își bucură el prietenii cu marile lui gesturi rusești. Pentru că, știți, în vinele lui Nichita curge sînge rus... Toți cîntărim în palmă banul, pe rînd; unul îl mușcă, să vadă dacă-i de argint; este argint, poți să-i simți și gustul
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
tortură adia un vîntișor metafizic la care noi nu aveam acces Niță trecea triumfător printre furcile caudine ale vieții (sic) speram ca odată și odată să iubesc și eu ceaiul de mentă și pozele din tinerețe dar iată îmi spun bucură-te de subiecte și predicate de cîini vagabonzi și de oameni subiectele sînt ale lor iar tu bați suav cîmpii" (Sfatul unui frate mai mare către un frate la fel). E în cauză o boemă provincială, de solitar, care afectează
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
la temelia personajelor și a întîmplărilor prin care trec. Interesant este că viziunea cu pricina e cumva ascunsă, aflată în subsidiarul textului, deductibilă din fragmentele de filozofie personală care presară narațiunea. Aici găsesc subtilitatea Agnetei Pleijel, o scriitoare care se bucură, aflăm din prefața Gabrielei Melinescu, de o mare popularitate în Suedia, o popularitate pe care eventuale viitoare traduceri în românește i-ar aduce-o, cred, și la noi. Agneta Pleijel, O iarnă la Stockholm, traducere de Elena-Maria Morogan, prefață de
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
reușit, cu abilitate, să rămână în relații bune cu autoritățile, fără să-și schimbe modul de-a scrie, au fost recunoscuți ca scriitori importanți de regimul comunist. Ar fi o greșeală să li se nege valoarea numai pentru că s-au bucurat de o consacrare ignobilă. în ceea ce privește ierarhia neoficială, există exagerări în sens invers: diverși scriitori minori, dar incoruptibili sau răzvrătiți în mod declarat, au fost răsplătiți de imaginația "populară" prin supraestimarea creației lor. Situația se complică din cauza perimării "naturale" a unor
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
aleasă: Marius Stănescu, absolut impecabil, Cornel Scripcaru - invitat de la Teatrul Bulandra și integrat perfect în trupa Odeonului -, Constantin Cojocaru, Mircea Constantinescu, Ionel Mihăilescu, Camelia Maxim, Laurențiu Lazăr, Dan Bădărău, Oana Ștefănescu, Anca Neculce. Și nu în ultimul rînd, spectacolul se bucură de un caiet-program distins și de o invitație la joc: puneți-vă masca oferită de teatru și nu veți fi doar privitori ca la teatru, ci vă veți putea amesteca printre actori și personaje. Teatrul Odeon: Cafeneaua (La Bottega del
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
sarcastică, mistică și ludică, de o originalitate ce o ridică deasupra seriilor, promoțiilor, manifestelor și manifestațiilor. Unii critici care citesc doar cărțile ce le sînt trimise cu dedicații flatante n-au cum să știe asta. De aceea, Cronicarul s-a bucurat cînd a găsit în VATRA nr. 2 un text-portret dedicat de Dumitru Chioaru - el însuși poet și un bun critic de poezie - Judithei Mészáros, excepției pe care o reprezintă ea în literatura actuală: "Deși a publicat două volume: Îngeriada (Ed.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17081_a_18406]
-
fără a-l ierta nici pe fostul președinte Iliescu. Să fi devenit cotrocenist ADEVĂRUL care publică declarații prin care dl Adrian Năstase - vicepreședinte al PDSR - recunoaște că ar fi trebuit să fie mai atent cu atențiile de care s-a bucurat din partea lui Adrian Costea? * Apropo de ziare cotroceniste, cităm titlul din CURIERUL NAȚIONAL despre Afacerea Costea văzută prin ochii străzii - cu marginalul Sondaj C.N.: "Nu vor fi implicații, pentru că trăim într-o țară aiurea". Cu alte cuvinte, dacă n-am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17081_a_18406]
-
punctul maxim al liricii interbelice. Mai tîrziu, din a doua parte a anilor șaizeci (opera lui Arghezi mai devreme), cînd liberalizarea a dat drept de cetate marilor poeți interbelici, echilibrul s-a restabilit. Dar opera lui Topârceanu continua să se bucure de considerație (pe merit) criticul Constantin Ciopraga publicînd, în 1966, chiar o monografie, repede epuizată. Poetul, după colaborări pasagere la revistele umoristice, ba chiar și la Sămănătorul, se stabilește, în 1911, la Iași, unde devine ajutorul lui Ibrăileanu în redacția
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
erupție a inconștientului, dorită, dar și blamată, este una dintre cele mai spectaculoase urmări. Vorbind de o practică în acest domeniu, încercăm să subliniem paradoxala normare a ceea ce prin definiție ar trebui să fie explozie: românul deceniului zece nu se bucură pe deplin de emancipare, deoarece se simte parțial constrâns la aceasta. Lipsa constrângerilor devine ea însăși cea mai importantă constrângere, un certificat de conformitate cu postcomunismul. Românul știe că "așa trebuie" - și că întotdeauna ceva trebuie. Reflexul adecvării a rămas
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
Francisc are binecunoscutul Imn al Fratelui Soare, sau lauda creaturilor, a elementelor, dar și a omului păstrător al demnității credinței și frumuseții, pentru că descoperă Iubirea infinită din care și prin care există lumea. Simțurile exultă descifrând binele și înțelepciunea, nu bucurându-se în sine, în "infinitul rău", baudelairian, depășind, deci, senzualitatea propriu-zisă, patima pentru "fructele terestre", întrezărind dincolo de lacrimi, ca Francisc, aproape orb când a compus imnul, transcendența ca frumusețe. În fața luminii care îl "sigila" fizic în Muntele Verna, îl stigmatiza
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]