14,936 matches
-
gândurile lui Victor : "Balul studențesc de la Bagdasar și melodia primului lor dans... Vârful Toaca și răsăritul de soare de pe Panaghia... Rochia largă în carouri bleu, rochia largă pe care o purta când era însărcinată... Leagănul din lemn găsit în podul bunicilor în care dormise Dorina... Iedera de pe casa din marginea pădurii... Micul dejun luat în tihnă pe terasă... Tufele de liliac pe care Dora le-a răsădit și care au înflorit pentru prima oară în anul ăsta... Și iasomia, desigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
melopee : " Îți amintești, Dora ? Balul studențesc de la Bagdasar și melodia primului nostru dans... Vârful Toaca și răsăritul de soare de pe Panaghia... Rochia în carouri bleu, rochia largă pe care o purtai când erai însărcinată... Leagănul din lemn găsit în podul bunicilor în care o culcam pe Dorina..." Dorina încearcă să se facă utilă masând tălpile reci care se ivesc de sub cerșaful-lințoliu. Nu își recunoaște mama în această mumie nemișcată branșată la o aparatură pe care nu o cunoaște. Și totuși... Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vrea dar nu reușește să fie exactă. "De câte ori, în obositoarele nopți de studiu sau înainte de a mă găsi în fața examinatorilor, nu am mângâiat sau chiar sărutat pe furiș mica cruce pe care la botez mi-a prins-o la gât bunica ? De câte ori, chiar și acum, când calitatea de medic mă pune în fața unor decizii care pot fi grele în consecințe, de câte ori nu ating cu degetele înfiorate conturul obiectului sfânt ascuns cu grijă sub veșmântul alb ? Ca și acum..." Simte, este convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pentru bărbații și copiii lor. Dar nici un cuvânt, nici o întrebare referitoare la ei nu erau rostite, nici măcar vreunul din numele lor. Și atunci când Vasili a pus într-o seară întrebări despre frați și despre tată, a fost prima dată când bunica, Ana, și nu mama, l-a certat. Ne-am apucat, fără răgaz și cu mult "entuziasm", să desțelenim câmpia care se întindea până la iazuri, largă de vreo jumătate de kilometru și al cărei capăt abia se zărea. Aveam un târnăcop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
gloanțe s-au grăbit și ele să sloboadă moartea. Nici unul nu și-a greșit ținta. Iuliana și tânărul necunoscut au căzut dintr-o dată ca un singur corp masiv prăbușit cu lentoare. După câteva secunde de tăcere oripilantă, cele trei femei bunică, mamă și mătușă au început să țipe și s-au prăbușit și ele peste cele două corpuri. Sub impulsul unei profunde emoții am reușit și eu să mă apro-pii și să constat că ambele corpuri aveau craniile pătrunse de gloanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se mai gândească după care l-au îmbarcat pe Vasili în mașină și au plecat. Ziua și noaptea a șasea Viața micii noastre comunități, după ce Vasili a fost smuls dintre noi, s-a schimbat mult. Cele trei femei străbunica Ulitia, bunica Ana și mătușa Olga au redevenit umbrele triste, apatice, absente, care fuseseră la aflarea executării celor șase bărbați ai familiei Cozmei. Le vedeam numai seara când așteptau, îngenuncheate, la ușa lui Gerhard căruia îi sărutau mâinile și îl implorau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
presată, o floricică de un galben decolorat cu pete cafenii date de vârstă, o floare unică protejată de o prelungă și elegantă ciuboțică verzuie. Septembrie 1951 în Brodocul nostru din Baraba Nu am avut timp toată primăvara și toată vara. Bunica Ulitia, Ana, Olga și Mama au lucrat din greu la câmpu cu varză care acum începe săse lege în căpățâni de culoare verzulie. Vasili și cu mine nu am prididat să culegem plante ; sunt atât de multe și diferite ! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vom prepara amestecuri și pomezi folositore pentru sănătate. Nu scrim aici toate numele plantelor dar lipesc pe fața cealaltă câtorva dintre ele. În josul paginii : la dictura trecută Vasili a luat nota 8 și eu 7 am plâns toată seara până ce bunica Ulita a certao pe mama de data asta cred că am scris mai bine. Dora descifrează cu greu scrisul de pe pagina scorojită, atinsă de foc. Plantele de pe verso s-au transformat în scrum iar dintre denumiri se mai poate citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
descifra scrisul devenit mai sigur. Ianuarie 1955 tot la Bolnița jenșcina Nimeni nu știe ce se întâmplă cu mine de când militarii l-au îmbarcat pe Vasili ca să-l ducă la o școală extraordinară după cum spuneau ei lui Gery. NIMENI, în afară de bunica Ulitia nu știe că eu m-am logodit în vara trecută cu Vasili punându-ne inele din fire de iarbă la degetul al doilea din mâna dreaptă. Când ne vom căsători vor fi inele adevărate din aur și cu pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vara trecută cu Vasili punându-ne inele din fire de iarbă la degetul al doilea din mâna dreaptă. Când ne vom căsători vor fi inele adevărate din aur și cu pietre prețioase pe inelarele mâinii stângi, așa ne-a spus bunica Ulitia, singurul martor la logodna noastră. Acum nu știu ce să fac, cum să dau de urma lui. Bunica Ulitia, Ana și Olga nu mă pot ajuta cu nimic, sunt și ele triste și tăcute tot timpul. Ele îl imploră pe Gery
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dreaptă. Când ne vom căsători vor fi inele adevărate din aur și cu pietre prețioase pe inelarele mâinii stângi, așa ne-a spus bunica Ulitia, singurul martor la logodna noastră. Acum nu știu ce să fac, cum să dau de urma lui. Bunica Ulitia, Ana și Olga nu mă pot ajuta cu nimic, sunt și ele triste și tăcute tot timpul. Ele îl imploră pe Gery să îl aducă înapoi pe Vasili dar dacă el nu o putea, o să pornesc eu în căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fruct al iubirii, o interesa numai și numai soarta și evoluția Alindorei. Atunci când o ținea în brațe, o îmbăia, o hrănea, o plimba, îi mai puteam găsi pe față urmele chipului încântător al adolescentei de altă dată. Eu eram o bunică încă tânără, abia făcusem patruzeci de ani, era de datoria mea să asigur hrana fetelor mele. Am încercat să reiau ceea ce făcusem în Brodocul siberian, să ușurez suferințele oamenilor cu ajutorul plantelor și a cunoștințelor dobândite în spital. Nu a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu am văzut până azi copil mai frumos, mai expresiv, mai adorabil decât era Alindora noastră, care parcă se hrănea cu vitalitatea și frumusețea din care maică-sa pierdea neîncetat. Durerea mea de mamă era diminuată de bucuria mea de bunică. O priveam amândouă ca pe un prețios dar ceresc, dând complet uitării că era fructul unui viol. Mai tot din puținul ce îl câștigam se ducea pentru tot ce puteam găsi mai bun pentru ea în sărăcăcioasele dughene ale Cernăuțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ce îl câștigam se ducea pentru tot ce puteam găsi mai bun pentru ea în sărăcăcioasele dughene ale Cernăuțului ucrainean : hăinuțe, alimen-te, jucării... Cred că aici și-a avut rădăcina și greșeala noastră, a Minodorei ca mamă, a mea ca bunică. Repetabila greșeală nu este cea de a iubi prea mult copilul, ci de a-i arăta dragostea fără nici un fel de opreliște. Într-o zi am întâlnit și eu norocul în persoana unei doctorițe care fusese chemată în casa părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bărbat flegmatic care nu îmi spusese multe cuvinte de dragoste mi-au înmuiat inima și m-au ajutat să trăiesc în pace până acum. Am certitudinea că Alindora este pe mâini bune, deși mă doare că a uitat-o pe bunica ei bătrână. Asta-i toată povestea, o tristă poveste adevărată dar care se termină cu "happy-end" ca filmele americane, nu-i așa ? Dora rămâne câteva clipe pe gânduri, după care, cu o strângere de inimă pune totuși o întrebare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o parte, reînvierii trecutului cu accent pe secvențe care se circumscriu vieții propriei familii, cernută prin nebuloasele învăluite în legendă ale vremii lui Ioan Sobieski, ori, cât de cât, mai apropiată de percepția noastră reală, cum ar fi aceea a bunicilor. Găsim, aici, o intensă retrăire a trecutului, impregnată de nostalgie, dătătoare de forțe proaspete celor care nu s-au înstrăinat de baștină. Însă viața de familie a prozatorului este cu mult mai amplă decât ceea ce se înțelege în mod obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dar și cu iubire, îi porecleau escavatoare cu barbă. Un așa escavator cu barbă a fost și tatăl meu, iertate fie-i păcatele, că s-a săvârșit de inimă rea! La ieșirea din târgul Siretelui către Ruina, încă până pe vremea bunicilor noștri, mahalaua era străjuită de un holm destul de înalt și cu laturile abrupte că nici huțulii nu izbuteau prea lesne să-i atingă creasta cu talpa lor. Doar câte un afumat ce căta să-și facă sama îi cerca asprimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
stană de gheață a ajuns bunicul, ca Dochia din vechime cu oile ei. Dar ce-a avut conu' Manole că ne-a părăsit așa, deodată? a întrebat părintele Isar. Nimic prea grav, doar o răceală ceva mai puternică, a răspuns bunica și și-a șters ochii înlăcrimați cu colțul negru al broboadei. Și i-au bătut clopotele, și i-au făcut cântarea de veșnică pomenire, și l-au așezat sub cruce în cimitirul de Peste Apă. Sofia, fiica lui cea mare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de pribegie, a regăsit-o doar într-o stăruitoare amintire, cu acoperișul în patru ape, cu prispa de pământ la temelie și cuiburi de rândunele sub streașina joasă. Lipsea și grădina, și livada, și fântâna, și Iazul Morii. Și casa bunicilor Manole și Manoloaia lipsea de la locul zbenguielilor cu ceata de verișori din frageda copilărie. Nici crucea de stejar a bunicului din cimitirul de Peste Apă nu a rezistat timpului și nici mormântul nu s-a putut identifica. Din mulțimea tovarășilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și simplu întreaga noastră mass-media. Ei știu una și bună: Mama-papa! Tata-hăinuțe, ghetuțe!, își împărtășeau cu discreție opiniile viitoarele cuscre. Dar cei doi tineri n-au ținut seama de împotrivirea părinților, s-au cununat și s-au stabilit în casa bunicii Rozaliei de pe Strada Cetății și apoi au devenit proprietarii acesteia cu acte în toată regula. Și se mândreau că au sobă în perete și că încălzesc două camere cu un singur foc și că nu suflă în pumni ca cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe derdelușul din curte și strigau cât îi țineau fălcuțele înghețate: Ulaa-ulaa! Mamei i-a venit scul-sula! Tata ne cumpălă săni-uțăă! Când voi clește male, am să-l omol pe Îmbălatul Los! Mai încet, Dlagoș, că ne aude Petlișol și bunica! Vezi, dragă? Vezi?? Ceartă-i un pic, așa, mai bărbătește! Că pe cea mare o muștruluiesc eu... Văd și aud, aud și văd, dar chiar mâine le cumpărăm săniuță, ca s-o aibă tusșapte! Vai de pantalonii și de fundulețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a rămas și trebe să faci cățărări ca alpiniștii pentru a trece pe la punctul din zona Izvoarelor. Crede-mă că am reușit cu multă trudă să ajung la destinația asta, vere-Stepane, și să te întâlnesc cu mare bucurie în casa bunicilor noștri comuni. Se cuvine ca evenimentul să-l sărbătorim cu ceva tărie-holercă și să ne veselim că am ajuns să trăim și clipa revederii noastre. Da, vere! Dar Huțulia noastră tot ruptă în două a rămas. Iar noi am cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai repede, cu atât mai bine! Astea-s păreri din lumea nouă! Noi încă mai trăim pe vechi, Paraschivo! Cum am apucat din vechime... și așa-i bine! Ca să avem cât mai mulți urmași ca să ne înveșnicim neamul. Pe mine bunica m-a învățat cum să fac să rămân groasă... Pe fătucile aistea de-amu doctorița le învață ce să facă să nu rămână... Ne moare neamul, Paraschivo! Că podoabele de fătuci nu știu ce-nseamnă înfrânarea de timpuriu și așa, după măritiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
facă să nu rămână... Ne moare neamul, Paraschivo! Că podoabele de fătuci nu știu ce-nseamnă înfrânarea de timpuriu și așa, după măritiș, nu mai pot face copii! Ptiu, Doamne, iartă-mă! Că nu-ți mai spune nimeni nici mamă și nici bunică. Așa te povățuiesc să le îndemni și tu pe fetele tale că pe băieți îi va îmboldi Ion, Paraschivo! Eu vreau nepoți! Mulți, fata mamei! De la doi în sus, Paraschivo! * * * Năstăsia, cea de-a doua fată a lui Constantin Mâțu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu gust până la cel din urmă detaliu, din interioare și de la anexe, grădină, livadă, împrejmuiri. Că doar nu în zadar toți nepoții așteptau cu nerăbdare vacanțele ca să mai petreacă și ei măcar câteva zile în raiul de la poala pădurii al bunicilor, cu flori, cu miresme, cu zumzete, cu fructe, legume și bucate ecologice, cu ozon berechet, cu hârjoană și mijoarcă prin livadă și hambare; cu patine pe lac în timpul iernii și cu săniuș pe derdeluș. Dar și feciorii împreună cu nevestele reveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]