5,886 matches
-
G.[eorge] (pseudonim al lui Gheorghe Ionescu; 18.XI.1872, Bârlad - 18.VIII.1957, Bârlad), poet. Este fiul Catincăi și al lui Gheorghe Ionescu, cântăreț bisericesc. În 1879 își începe învățătura la „școala lui Robu” din Bârlad. Printre profesorii care au contribuit la formația sa pot fi amintiți Ion Popescu (inițiatorul revistei săptămânale „Semănătorul”, 1870-1876) și Ștefan Neagoe (autor al unei Gramatici a limbii române
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
când și când de scene idilice. Pe măsura avansării în timp, în versuri se precizează o tendință de cromatizare a figurației prin autohtonizare explicită, discursul liric primește accent social și un tot mai lămurit sens politic. Făcându-se vocea străbunilor, cântărețul amintește: „am fost goi și flămânzi, am fost orbi și desculți”, trăind în „vetre sărace”. El prevede cum „făclii vor izbucni curând și pretutindeni” și constată de pe acum că „înspre zori, către zori, zarea e roșie”. În câteva texte din
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
Fantasme la gurile Dunării, București, 2003. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, Un ploieștean grav, RL, 1995, 7; Roxana Sorescu, „Turnul Babel pe Main”, LCF, 1995, 31; Alex. Ștefănescu, „Carnaval la gurile Dunării și alte fantasme”, RL, 1998, 16; Barbu Cioculescu, Un cântăreț al depărtărilor lăuntrice, LCF, 2001, 4; Ion Roșioru, Poezia miturilor fundamentale, CL, 2001, 5; Romul Munteanu, O viață trăită, o viață visată. Memorii - Jurnale. 1993-2001, București, 2001, 314-315; Barbu Cioculescu, Un liric furios, RL, 2002, 46; Mihai Cimpoi, Critice, II
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
care discută cartea Venus și Gioconda a lui Corneliu Moldovanu). Pentru St. O. Iosif, plecat dintre cei vii, dar care atunci când se pregătea apariția Z. își anunțase colaborarea, A. Orna-Galați scrie un necrolog unde inserează informații biografice inedite, în timp ce, în Cântărețul erou, George Emil Botez glosează asupra semnificațiilor sociale ale liricii acestuia. Alături de o inedită (Întâiul cântec) și de republicarea unor poezii de St. O. Iosif, cu versuri sunt prezenți Octavian Goga (Taina), Mihail Săulescu, G. Tutoveanu, Sandu Teleajen, Leontin Iliescu
ZBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290722_a_292051]
-
Iași, corurile mixte trebuind să interpreteze Imnul Regal, Marșul Regal și Cântecul Național sub conducerea directorului Conservatorului Ed. Caudella. În repertoriu mai existau și alte cântece patriotice (Tricolorul român, Doina Olteanului, Ridică-te Românie, Doina lui Rațiu, Imnul Vânătorilor, Marșul Cântăreților, Grădina, Imnul lui Ștefan-Vodă, Cornul) ce urmau să fie interpretate de corurile elevilor de la Liceul Național, Liceul Internat, Seminarul Veniamin, gimnaziile Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare, Școala normală de Învățători Vasile Lupu și corurile elevelor Școlii Normale de
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
v-a rămas”. Instrumentul izbăvirii sale, ca și a patronului serafimilor osândiți, e spânzurătoarea: „«Vagabonzi, hoți, nebuni. Lepădații noroadelor./ Casa lor e temnița. Puneți lacăte bune fiarelor»./ Odată-poate cu înfriguratele zori vom sângera/ Și spânzurătorile ne vor ridica la cer”. Cântăreț al propriului martiriu, S. a încercat, în ciclul Antirăzboinice, să dea accent liric și unor notații inspirate de tragedia umanității. Pe alocuri a izbutit. Un poem surprinde priveliști sinistre ale câmpului de bătălie în care „toate pietrele sunt nimbate cu
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
ca specia literară cea mai apreciată de cititori și enumeră figurile de romancieri valoroși - Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu (exclusiv pentru Întunecare) -, comentatorul se oprește la alți trei scriitori afirmați acum: Camil Petrescu - „cronicar al iubirii”, George Mihail Zamfirescu - „cântăreț al grotescului și realității exagerate” și C. Stere - „exemplul cel mai frumos al romancierului cu tendință”. O „sinteză bibliocritică” intitulată 1935 literar (1937), lucrarea cea mai importantă a lui S., este concepută ca prima dintr-o serie de bibliografii consacrate
SURU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290022_a_291351]
-
ceilalti îi numim “talentați”.Gardner consideră aceste concepte “inteligente” și sugerează abordări care să fructifice fiecare tip de inteligență. Pasul 1 “*” Constituirea echipelor(se pot numi în diverse feluri , iar nr. lor poate fi mai mic decât cel dat): ”actori”; ”cântăreți”; ”pictori”; ”matematicieni”; ”scriitori”; ”avocați”/ ”acuzatori”/”jurați”; ”dansatori”; Pasul 2 “*” Se dă tema; Pasul 3 “*” Echipele gândesc și propun abordări ale aceleiași teme,dar în moduri diferite (“actorii” scriu roluri și le interpretează, ”cântăreții” pun versuri date pe o melodie, ”pictorii
Metode moderne de învăţare activă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Pop Diana () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1165]
-
fi mai mic decât cel dat): ”actori”; ”cântăreți”; ”pictori”; ”matematicieni”; ”scriitori”; ”avocați”/ ”acuzatori”/”jurați”; ”dansatori”; Pasul 2 “*” Se dă tema; Pasul 3 “*” Echipele gândesc și propun abordări ale aceleiași teme,dar în moduri diferite (“actorii” scriu roluri și le interpretează, ”cântăreții” pun versuri date pe o melodie, ”pictorii” reprezintă printr-un desen tema, ”matematicienii” compun probleme despre tema respectivă, ”scriitorii” compun un text/articol de ziar/poezie,”avocații”construiesc pledoaria pro/contra unui personaj al temei/fapt sugerat de tema, ”dansatorii
Metode moderne de învăţare activă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Pop Diana () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1165]
-
Eminovici ~1856-1860 Ce te legeni?... Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pământ? De ce nu m-aș legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește. Bate vântul frunza-n dungă Cântăreții mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte Iarna-i ici, vara-i departe. Și de ce să nu mă plec, Dacă păsările trec! Peste vârf de rămurele Trec în stoluri rândurele, Ducând gândurile mele Și norocul meu cu ele. Și
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
departe parfum de iarbă proaspăt cosită seara se lasă ușor, iar mireasma florilor de reginanopții mă învăluie soarele apune, prea greu de lumină pentru creanga zării privighetoarea rupe liniștea nopții de vară stele lucitoare își aprind lămpile de noapte codrul cântăreți-și culcă nourii de pe boltă mâncau albastrul cerului nisipul auriu și fierbinte al mării ploaia curge deasă, măruntă și caldă ceru-i albastru ca o petală de miozot ploi vesele și calde cireșe roșii ca focul dulciamărui miresme calde de
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
românii de pe ambele maluri ale Prutului. În perioada care a urmat, În Basarabia politica rusificatoare a sporit În intensitate. Instruirea În școală se efectua doar În limba rusă. Proporții amenințătoare a căpătat rusificarea Bisericii Ortodoxe românești din ținut. Diaconii și cântăreții au fost supuși examenului de limbă rusă. Cei ce nu reușeau să treacă probele erau concediați. Episcopul Pavel Lebedev a dispus ca În registrele de la biserici să se scrie doar În limba rusă, inclusiv În actele stării civile. Preoții care
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
și exprimă oarecum simplist durerea, revolta și speranțele celor înrobiți. Volumul anunța, de asemenea, în ultimul ciclu, poezia vieții păstorești, element care va marca fizionomia lui P. Prin Cântece din fluier (I-II, 1935-1944) și Dragoste (1945), el devine un cântăreț al universului folcloric țărănesc, recuperat ca o lume dominată de simplitate, delicatețe și puritate afectivă. Proiectând peisaje precum cel de la poalele muntelui Semenic, poetul se arată un descriptiv calm, cutreierat de o fugară melancolie. În expresia lirică împrumută procedee lingvistice
POPIŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288957_a_290286]
-
notă modernă în poezia ardeleană, direcționată, în genere, de activism și civism etnic. P. este și autorul unei exegeze critice, Poetul Ion Moldoveanu și destinul său linosian (1942). Foarte înzestrat, dispărut în plină tinerețe, poetul e comparat aici cu miticul cântăreț Linos, ucis în zorii vieții, din invidie, de zeul Apollo. SCRIERI: Plecarea spre legendă, Mediaș, 1936; Literatura ardeleană de azi, Mediaș, 1939; Poetul Ion Moldoveanu și destinul său linosian, Sibiu, 1942; Mâhniri lângă leagăn, îngr. și pref. V. Fanache, București
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
știa carte. P. se școlește, din 1871, în sat la el, apoi la Oancea. În 1878 e înscris la Seminarul din Galați, dar dă concurs pentru o bursă la instituția similară de la Socola din Iași. Ca să se întrețină, se angajează cântăreț la biserica Sf. Gheorghe din Galați, apoi și la mănăstirea Socola. După ce, timp de un an, urmează Școala Politehnică din capitală, în 1890 își dă bacalaureatul și devine student la Facultatea de Științe a Universității ieșene; își va lua licența
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
istoria, ca însemne ale dăinuirii: „Lângă morminte stau - de-un ceas? De-o zi? - / Oh, mut eu stau acolo ca pământul / Pe dealuri iarba vălure-se lin / Și zăvorât în mine stă cuvântul” (Lângă morminte). Structural, R. este un bard, un cântăreț, avându-și ascendența nu în Lucian Blaga, ci în Octavian Goga și în Aron Cotruș, iar pe linia St. O. Iosif-Panait Cerna vădește filiații eminesciene: „Cade frunza, cade frunza / Și, noian s-așază-n vale - / Este jalea? Este jalea: Codrului Măriei Sale?”. Stilul
RACHIŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
A doua scrisoare către un necunoscut (1910), A treia scrisoare către un necunoscut (1910), A patra scrisoare către un necunoscut (1917), îl definesc ca pe un adversar convins al modernismului și al avangardei. Ion Minulescu e ,,decadent”, D. Anghel este ,,cântăreț de măghirani”, dar sunt criticați și G. Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, Emil Gârleanu. Spiritul critic al contestatarului nu e dublat, din păcate, de umor și nici susținut de o dimensiune estetică demnă de luat în seamă. Poetul, care stăpânește totuși arta
REVENT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289178_a_290507]
-
mai ales, a lui Francis Jammes” (E. Lovinescu). Aprecierile și caracterizările, convergente, formulate de critica interbelică - Perpessicius, E. Lovinescu, G. Călinescu ș.a. - rămân în esență valabile pentru tot ce a scris acest „poet fără evoluție”, miniaturist discret, peisagist idilic și cântăreț al interioarelor provinciale, maestru al pastelului, foarte atent la grația formală, creator al unei poezii ușor desuete, campestră sau intimistă, descriptivă și sentimentală în ton elegiac. M. a dat și proză memorialistică, de notație lirică pe teme cinegetice în Însemnările
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
lui Grigore Ghica (un manuscris inedit), Botoșani, 1922; Războiul Troadei. După Codicele Const. Popovici (1796), Cernăuți, 1924; Isopia brașoveană din 1784, Cernăuți, 1924; Institutorul Creangă, Cernăuți, 1925; Drumuri moldovene. Pe urmele lui Creangă, Cernăuți, 1925; La Comănești, Cernăuți, 1925; Un cântăreț al Sucevii: T. Robeanu, Cernăuți, 1926; De vorbă cu stilistul I. Gorun, Cernăuți, 1926; Eminescu. Note pentru o monografie, Suceava, 1932; ed. îngr. și pref. Liviu Papuc, Iași, 2001; Pe marginea cărților, Cernăuți, 1932; La semicentenarul C. Porumbescu, Suceava, 1933
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
MUREȘAN, Viorel (1.IV.1953, Vicea, j. Maramureș), poet și eseist. Este fiul Vioricăi (n. Oros) și al lui Victor Mureșan, țăran și cântăreț bisericesc. Urmează școala primară în satul natal și gimnaziul în Someș-Uileac (1963-1968), apoi Liceul Teoretic din Cehu Silvaniei. Este student al Facultății de Filologie, secția română-rusă, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1975-1979). Redactor la „Echinox”, frecventează cenaclul revistei și participă
MURESAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
cântat și în corul Societății Carmen ori în câteva coruri bisericești. Cu înclinație spre aventură și boemă, atras și de poezie, și de gazetărie, având la un moment dat chiar veleități politice, a schimbat numeroase profesiuni. Ajutor de clovn și cântăreț în turnee balcanice, dar și la Paris, notar într-un sat ardelean, subprefect în câteva rânduri, profesor la Conservatorul din Brașov etc., după primul război mondial și-a potolit neastâmpărul, găsindu-și de lucru în redacțiile unor periodice precum „Cronicarul
MUNTEANU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288297_a_289626]
-
viețuirii, a trecerii eului prin lumea pe care încearcă s-o facă, pe o astfel de cale, cel puțin să pară mai ,,a sa”. Modelul înalt (nu imitat, ci în a cărui matcă duc afinitățile) e Lucian Blaga, ultimul Blaga, cântărețul lumii-basm arborescent, văzută cu o sublimată nostalgie. Mișcarea proprie acestei lirici evită sistematic gestul majusculizat, spectaculosul, ostentația; discreția, surdinizarea apar cu mult mai motivante fie că este vorba de fixarea unei stări căreia detaliile-sursă îi ,,rezumă” unda de emoție („Întâmplările
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
imnuri frumuseții care nu moare (,,Floriș de cult, tu cea mai scumpă avere,/ rodire pură, lamură din tot ce piere,/ subtilă, neasemuită mângâiere/ ce picură ca din pocal de miere,/ beție sacr-a ochilor și-a gândului./ [...] înalță mâni de preot cântăreții,/ aprind în noapte candelabre de imagini/ și-ncrustă șir de nestimate-n pagini,/ poeme smaltă în coclauri și-n paragini/ și nu mai obosesc de a cânta și a spune/ cucernică fierbinte rugăciune,/ tu Frumusețe, tu minune, tu minune!”). Este observabilă
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
preocupările cărturărești, nu ezită, la o vârstă matură, să devină elevul Academiei Domnești, familiarizându-se și cu ideile patriotice, în spiritul veacului, profesate de dascăli renumiți: Neofit Duca, Constantin Vardalah, Lambru Fotiade ș.a. Trăiește în continuare modest, fiind în 1814 cântăreț la biserica bucureșteană Sf. Nicolae Șelari și apoi profesor la biserica Panaghia din Ploiești, unde, îmboldit de boieri locali, deschide o școală elementară și rămâne până în 1821. În anul următor va fi egumen la biserica Sfinții Apostoli din București, dar
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
în descendența lui Whitman. Poemul devine un instrument de acțiune, de luptă. El contribuie la transformarea umanității înseși, precum și la aceea a poetului. Menirea acestuia din urmă este „agitatorică” și „duhovnicească”, el trebuie să caute mântuirea prin luptă. „Eu sunt cântăreț și om serios / cetățean și tovarăș al lumii”, declară P. E începutul unui discurs voit prozaic, dar de o solemnitate bine studiată. Versurile se desfășoară în falduri largi ori țâșnesc în fulgere scurte, conform ritmicii pe care o imprimă sensibilitatea
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]