3,117 matches
-
marginea Bucureștiului presupune traversarea unui veritabil "infern de praf și de mirosuri"107, a cărui descriere este demnă de condeiul dantesc: Mai întâi de la barieră dai de o murdărie vrednică de cei mai originali africani; colea niște băieți la o cârciumă toacă fel de fel de cărnuri pentru cârnați, un vârtej de muște roiește împrejur; dincoace niște hârdaie cu struguri borșiți din cari un zaplan cu mâinile pline de zeamă dulce și de praf își umple mereu teascul, pentru must un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
știu dacă am ajuns undeva în ziua aceea stoarsă de gânduri dar soarele curgea pe zidul fiecărei case apoi se târa pe urmele mele ca o femeie părăsită 23 mai 2011 Apoetic aș fi dorit să mă nasc într-o cârciumă strigam încă un rând făceam cinste plecam pe trei cărări luam viața în piept mai de dimineață înainte de cântatul cocoșilor atunci când sclipesc șinele tramvaiului iar tu nu mai știi dacă e bine să pășești printre ele până la primul stop am
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
spre a alunga duhurile rele de la țarcul oilor și din grajdul, care adăpostea pe Dumana, o junică de trei ani, și pe Murgu, calul pur sânge, cu care Fetea se mândrea, cale de șapte poște, lăudându-se, mai ales, în fața cârciumilor din târgul Hârlăului, în timp ce negustorii adăstau și cinsteau adălmașul. Fimeie, am flămânzit! strigă, de pe stogul de fân, Fetea, încercând să nu cadă, în timp ce arunca, cu furca, pologuri de trifoi uscat. Bată-te să te bată, măi omule, ai uitat că
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
o odaie a casei. Trecu pe la uluc, sorbi cu sete apa răcoroasă, al cărei izvor venea tocmai din Poiana Căldărușei, ajunse la răscrucea drumurilor spre târgul Hîrlăului și spre vechea Cetate de Scaun a Sucevei, oprindu-se, nehotărât, la poarta cârciumei. Fratele nu era acasă, așa că se așeză, abătut, pe lavița dinspre fereastra camerei, unde cumnată sa, Ileana, fierbea grâu pentro o colivă, menită să ierte păcatele numeroaselor odrasle luate de Domnul în împărăția lui. Te văd c-am abătut, cumnate
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
se mai întoarce niciodată! Rămase împietrită, neputând să-și stăpânească lacrimile, ștergându-se, fără vlagă, în timp ce, de afară, auzea glasurile cristaline ale băieților, care se pregăteau să meargă cu uratul. Năucă, se îndreptă spre casa cumnatului Vasile, care tocmai închisese cârciuma, pregătinduse să primească urătorii. Ce ai cumnată? o întrebă cumnatul, în timp ce căuta să lege câinele ciobănesc. Ia, păcatele mele, bade Vasile, reuși să îngaime femeia, prăbușindu se la picioarele bărbatului. Fimeie, nu fi nebună, se sperie, bărbatul, încercând să o
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
la tot pasul, orășelele prin care am trecut Iară să le vedem, ca Puebla, și cărora spaniolii le-au dat, în afară de stilul colonial, aceeași piață centrală, cu un chioșc în parc unde duminica vine fanfara și cântă, cu catedrala și cârciuma totdeauna în apropiere... Cum spunea Picasso? "Noi spaniolii, dimineața liturghie, după masa coridă, seara bordel. În ce se amestecă toate astea? în tristețe. O tristețe ciudată. Ca Escurialul... " Oare din închisoarea prin dreptul căreia am trecut se aude ploaia? Din
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dacă își petrecea weekendul pe lângă un magazin DIY. —Iisuse Hristoase, spuse ea cu voce tare, oprindu-se brusc când să pășească în birou. Sticle de șampanie, căni, folie de aluminiu și cabluri erau împrăștiate peste tot, iar locul duhnea a cârciumă. Evident, menajera nu considerase că ar fi fost treaba ei să curețe rămășițele petrecerii de vineri. Ei bine, Lisa nu avea de gând să spele nimic, trebuia să-și protejeze unghiile. Ashling putea să o facă. Spre disperarea invidioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în vorbă și lui Betty i-a scăpat cum că-i în pană de bani și că stă cu o anume doamnă French și cu fiică-sa, dar că-i provizoriu. I-am făcut cinste cu o cină la o cârciumă italiană din Orașul Vechi, după care ne-am dus să dansăm în sala Sky de la Hotelul El Cortez. Noi... — Alergi întotdeauna după fuste când ești în călătorii de afaceri? îl întrerupse Millard. — Nu alergam după fuste! — Atunci ce făceai? — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
amărâtul ăla nevinovat din celulă. • • • N-am dat de Lee nicăieri prin secția de poliție, așa că am pornit singur la verificarea ponturilor de pe listă. Zona pe care trebuia s-o colind era în districtul Wilshire și includea restaurantele, barurile și cârciumile cu tonomat de pe Western, Normandie și 3rd Street. Tipii cu care am stat de vorbă erau majoritatea obișnuiți ai barurilor, sugative diurne gata să se gudure pe lângă autorități sau să flecărească și cu altcineva în afară de obișnuiții convivi din crâșme. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe Normandie și spre est pe 8th Street. Am văzut firmele de neon ale barurilor întinzându-se cale de doi kilometri și mi-am dat seama că într-acolo se îndreaptă Madeleine. Packardul opri în față la Zimba Room, o cârciumă cu două sulițe de neon încrucișate deasupra ușii de la intrare. Singurul loc de parcare era în spatele lui, așa că m-am strecurat cât mai discret. Farurile mele au surprins șoferița în timp ce încuia portiera și am avut un șoc când am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pătrundă în mașină. Apoi zona industrială cedă locul unor cvartale pline de căsuțe înguste, din cărămidă roșie, înghesuite una într-alta la o distanță de mai puțin de treizeci de centimetri una de alta. Fiecare cvartal avea cel puțin două cârciumi. Când am văzut Swasey Boulevard -, strada pe care era cinematograful - am coborât geamul, să văd dacă duhoarea de turnătorie se mai risipise. Nici gând. Iar parbrizul era deja acoperit cu o peliculă de funingine unsuroasă. Am găsit Majesticul câteva străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În text (cum i se pare acelui critic obosit); da, să se Întoarcă În atenția tuturor, să fie văzut cum se plimbă pe stradă, cum e o persoană de tot respectul; nu bea, nu fumează, nu-și Înjură colegii pe la cârciumi sau prin gazeturi, nu le fură premiile literare, când se află, ca din Întâmplare, În componența unui juriu, nici nu se laudă că el nu există decât pentru a face să avanseze progresul adevărului etc., etc.; eh, dar ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fapt, ai tot dreptul, trebuie să vorbim neapărat. 22 aprilie 1963 (luni) Acuma, când sunt beată criță, trebuie să scriu, c-așa-mi dictează nu știu ce În mine și tulbure, să spun c-am băut singură, singură, singură, fără nimeni, fără cârciumă. Eu cu mine și cu durerea mea, pentru ce am băut, pentru ce am plâns? Ca un copil fără nimeni pe lume. Iubesc, iubesc pe nimeni și nimeni nu mă iubește. Pe cine iubesc? Pe nimeni. De cine sunt iubită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu-i mai plăceam, mă ocolea chiar, ce „chiar“; mă ocolea de câte ori avea ocazia. De ce? Nu știu, dar bănuiesc, cred că e vorba despre dorința lui de a schimba decorul, de a părăsi gara mea, În care poposise. Odată, la cârciumă, mi-a spus că Lora (cea care-l iubește pe el nespus de mult) nu-l lasă să scrie, și asta ca și când el ar fi robul ei, care protestează Împotriva acestui gest normal pentru o persoană atât de naivă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să mă „imortalizeze“: „Cine știe, poate ajungi cineva și e bine să te aibă neica la arhivă“. Mă fotografiează În diverse poziții. Traversăm către barăcile de vizavi de ceas să bem o bere; deodată, se aude un zgomot suspect În spatele cârciumii, de buldozere În lucru. „Ete-te drăcia dracului, se dărâmă arhitectura veche, păi să le pozez, neică!“, zice Vasile ironic, „să avem după ce reconstitui trecutul istoric al studenției noastre!“. Azi e În vervă, Îl las să vorbească până se oprește singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atâtea gânduri, bietul creion nu mai știa ce să aleagă. Nu mai putea să scrie. Viața, chinuitor de frumoasă, i-o luase Înainte. Împotmolit la marginea rândului, uitase parcă literele. Bietul creion Încearcă zadarnic să rotunjească litera. 22 septembrie 1964 Cârciuma murdară și plină de strigăte impregnate cu alcool mă făcea să cred că sunt În mijlocul unui torent interminabil. Ochii mă usturau, buzele mi le ardeam cu băutură tare, mintea mi se Învolburase și cerea cer albastru. Da... el vorbea despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Trecuse jumătate de oră de când trebuia să vină. Nu mă puteam deprinde cu gândul că voi fi din nou singură seara aceea... Un grup zgomotos de colegi m-a Înconjurat și m-a luat aproape pe sus, undeva, la o cârciumă. Mergeam pe stradă și-i priveam pe toți drept În față, eram rea În momentele acelea, dar... nu simțea nimeni asta. Eram două fete și trei băieți. De cum am intrat În cârciumă, am ațintit cu privirea pe doi bărbați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a luat aproape pe sus, undeva, la o cârciumă. Mergeam pe stradă și-i priveam pe toți drept În față, eram rea În momentele acelea, dar... nu simțea nimeni asta. Eram două fete și trei băieți. De cum am intrat În cârciumă, am ațintit cu privirea pe doi bărbați și m-am așezat cu fața la ei. Ei râdeau la mine, eu la ei, colegii mei râdeau, toată lumea era veselă. S-a băut mult. Unui băiat de-al nostru i s-a făcut rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
m-am așezat cu fața la ei. Ei râdeau la mine, eu la ei, colegii mei râdeau, toată lumea era veselă. S-a băut mult. Unui băiat de-al nostru i s-a făcut rău. Începusem să epuizăm cotidianele și banalele discuții de cârciumă, când unul din cei pe care-i fixasem mereu cu privirea s-a apropiat de noi. Profitase de momentul În care băieții l-au dus de braț pe cel lovit de dambla. A dat bună seara și mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o să mă apere și o să-i explice lui Dan că el e cel care mă iubește și-l iubesc. Niciodată nu l-am văzut pe Doru mai bine Îmbrăcat ca În ziua aceea. Dan la fel. Am mers la o cârciumă Aici, Dumnezeule, aici... Ochii i se umeziseră, dar totuși lacrimile nu se iveau. — Au Început să mă insulte pe rând. Spuneau că numai o cocotă ordinară putea face ce-am făcut eu. Doru, care-mi promisese că mă va apăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
amarnic. E undeva o soartă, dar nu ne mai ajunge. Suntem nebuni și trupul ne tremură de trudă. 31 ianuarie 1965 (duminică) Lui Martin. Hai să uităm o clipă că suntem atât de străini unul altuia, să intrăm În prima cârciumă și să ne Îmbătăm din același pahar... Să plecăm apoi, sprijinindu-ne cu greu pașii șovăielnici, iar unde om vedea mai multă pădure, acolo să ne prăbușim trupurile și să ni le dăruim unul altuia halucinant... Doar așa te-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se Îndoapă cu medicamente tovarășele și tovarășii, peștii ăia grași! Acum să ne vedem de treburi!” Și-l luă cu el În lungul șinelor, aruncând vorbe În dreapta și În stânga celor ce descărcau vagoanele. Seara târziu l-a invitat la o cârciumă unde au mâncat și au băut pe săturate. O cârciumă din acelea ce nu pot fi reconstituite decât din memorie și din minciuna legendei. Cu vin roșu și țuică bătrână. Cu lăutari ce cântă din vioară și din voce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Acum să ne vedem de treburi!” Și-l luă cu el În lungul șinelor, aruncând vorbe În dreapta și În stânga celor ce descărcau vagoanele. Seara târziu l-a invitat la o cârciumă unde au mâncat și au băut pe săturate. O cârciumă din acelea ce nu pot fi reconstituite decât din memorie și din minciuna legendei. Cu vin roșu și țuică bătrână. Cu lăutari ce cântă din vioară și din voce și vitrine la vedere pline cu creieri, rinichi, ficați, spline, momițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
doua zi pentru angajare și fugi mâncând pământul. Te Întorci la gazda ta, o Învățătoare din Lupeni, la scara blocului o copilă plânge că n-are bani să-și cumpere cerneală pentru școală, e zi de leafă, minerii zac prin cârciumi. Pleci cu Învățătoarea pe câmp, În lungul căii ferate, și acolo, În dreptul unei căpițe de fân o Îmbrățișezi, și ea se lasă moale În brațele tale și ți se dăruiește pe loc. Fânul uscat Îi Înțeapă pulpele, locomotiva șuieră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se poate de gustoase. Mă opream să le mănânc într-un local care astăzi nu mai există. Era acolo o tejghea de marmură și un bărbat costeliv îmi servea tăcut porția de mâncare. Trei arancini pe o farfurie grea de cârciumă. Știi, fetițo, viața este o hârtie adezivă ușor mincinoasă, lipiciul pare să reziste, pare că multe lucruri trebuie să reziste. Apoi o desfaci și îți dai seama că lipsesc o grămadă de lucruri, rămân doar două-trei fleacuri. Ei bine, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]