3,031 matches
-
naturale și "organice". Nu-l atrag jocurile scriitoricești cu puterea, meteahnă generalizată de la comuniști încoace, nu-l amuză circul, devenit monedă curentă în parlament, în presă, la președinție, printre guvernamentali, după cum nu se lasă amăgit de retorica zgomotoasă a vreunei căpetenii de gașcă politică. Pentru că "schimbarea" nu se mai schimbă, a găsit o replică dându-se, parcă, pe sine ca exemplu, la ce s-ar putea numi și s-a numit "boicotarea istoriei" (o istorie care, de o bucată de vreme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și teroriste; - presa, mai ales cea minoritară „care caută pe toate căile ca să ne discretizeze în fața străinătății”. Culegerea de informații are la bază factorul uman, iar cea mai importantă persoană în această activitatea o reprezintă agentul informator. Acesta - „organul de căpetenie” - are în obiectivele misiunii sale observarea (perceperea directă cu caracter general), vegherea (observarea unui caz concret) și supravegherea (acțiunea continuă de observare). Pe de altă parte, Poliția de siguranță avea sarcina de a se infiltra în mediile ostile României, în
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
respectivă în România își desfășurau activitatea mai multe structuri care trebuiau documentate informativ: - organizații și acțiuni subversive; - organizații de acțiuni „de surpare” a autorității statului; - organizații ale minorităților; - organizații sociale și economice; - problema evreiască. Spionajul, apreciat ca fiind „preocuparea de căpetenie” a tuturor statelor beligerante, a fost definit astfel: „El urmărește preocuparea [culegerea] informațiilor referitoare la situația militară, politică și economică și, ca să le poată obține, caută să știe: cine le deține sau cine le-ar putea furniza; cum sunt păzite
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Croația, Bosnia, Albania, Valahia, Moldova și Transilvania. Abordînd secolul al XX-lea al istoriei Balcanilor este deci esențial să ne amintim că toate aceste popoare au rădăcini istorice adînci în perioadele antică și medievală, cînd trăiau sub conducerea propriilor lor căpetenii, chiar dacă, mai tîrziu, au fost dominați multă vreme de puteri străine. Pentru întreaga istorie a peninsulei, poate că cea mai profundă urmă au lăsat-o cei cinci sute de ani de ocupație otomană. Spre sfîrșitul secolului al XV-lea, Imperiul
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
prin instituțiile lor de administrație locală. În cadrul sistemului millet, dat fiind că erau ortodocși, majoritatea locuitorilor din Balcani se aflau sub jurisdicția autorităților bisericești, dintre care cea mai importantă era Patriarhia de la Constantinopol. În general, comunitățile locale erau administrate de căpeteniile lor tradiționale. Aristocrația balcanică, existentă înaintea cuceririi, cu excepția cîtorva zone, ca Bosnia, Albania și Creta, unde o parte a ei a trecut la mahomedanism, păstrîndu-și astfel privilegiile, fusese eliminată. Oficialii otomani dețineau în peninsulă posturile guvernamentale importante, controlau poliția și
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
șaizeci deci, eforturile naționale ale sîrbilor, grecilor și românilor înregistraseră în mare măsură succesele scontate. Luaseră ființă o Grecie independentă, o Serbie și o Românie autonome. Pe lîngă aceasta, în zona muntoasă din vestul Balcanilor exista, condus de propriile lui căpetenii, și un alt stat, Muntenegru. Ortodocși ca religie și sîrbi ca naționalitate, muntenegrenii se bucurau de o relativă independență, în mare parte din cauza sărăciei și a faptului că ținuturile lor se aflau departe de celelalte zone. Relațiile guvernului cu Constantinopolul
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
introduse în acest interval unele schimbări administrative pentru ca guvernul să semene mai mult cu cele ale celorlalte state europene. Prințul era, firește, un conducător autocrat. Principalii lui consilieri erau cei doisprezece senatori aleși de el și care erau de obicei căpeteniile triburilor importante. Senatul avea și funcția unei Curți supreme de justiție. În 1879, Nicolae și-a reorganizat statul. El a numit membrii unui Consiliu de stat, care acționa ca un corp legislativ. De asemenea mai existau un consiliu de miniștri
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Familia lui era musulmană și se distinsese prin serviciile aduse otomanilor. Zog avea douăzeci și patru de ani cînd a participat ca delegat la congresul de la Lushnjë. El a devenit în februarie 1920 ministru de Interne în guvernul Delvina. În maniera vechilor căpetenii de trib, Zog avea un detașament înarmat aflat în slujba lui. Era un lider puternic și hotărît și avea legături cu persoane influente. Primele alegeri au avut loc în aprilie 1921. Începînd din acest moment pînă în 1924, țara a
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
condusă de o administrație extrem de conservatoare, a cărei preocupare de bază era menținerea ordinii. Nu a existat nici o măsură cu caracter reformator și nici o libertate civilă, în plus a fost impusă o cenzură dură. Regimul reprezenta interesele proprietarilor funciari, ale căpeteniilor clanurilor și ale celor care urmăreau păstrarea vechiului sistem exact așa cum fusese și pînă atunci. Revenit la putere, Zog trebuia să trateze cu două state, Iugoslavia și Italia, care fuseseră atît de periculoase pentru Albania în trecut. Ajutîndu-l, guvernul iugoslav
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
au înlocuit legile otomane. Nu a existat însă nici o reformă agrară sau vreo mișcare în direcția împărțirii moșiilor și nu a fost depus nici un efort în vederea asigurării unui sistem de învățămînt corespunzător. Regele se bizuia pe sprijinul marilor moșieri, pe căpeteniile clanurilor și pe conducerea politică tradițională; acești oameni nu doreau ca autoritatea lor locală să fie știrbită. În timp ce-și consolida puterea în țară, Zog s-a confruntat cu dificultăți din ce în ce mai mari în relațiile sale cu Italia. El avea
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
alert al desfășurării războiului și capitularea rapidă însemnau că țara nu a fost niciodată ocupată în întregime, iar cuceritorii nu au putut strînge de la populație și distruge toate armele. Drept urmare, după armistițiu existau mulți oameni înarmați disponibili, dar lipsiți de căpetenii. Importanța tradiției balcanice de rezistență și romanțarea rolului luptătorilor de gherilă și al bandiților au fost descrise pe tot parcursul relatării de față. După prăbușirea guvernului oficial, dat fiind că forțele germane și italiene nu au reușit să ocupe efectiv
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
guvernul în exil al regelui Petru, organizația aceasta era alcătuită aproape exclusiv din sîrbi. Membrii ei aveau deci tendința să fie atît anti-croați, cît și anti-comuniști. Armata cetnicilor a devenit în primul rînd o asociere de detașamente individuale conduse de căpetenii locale care își limitau activitățile la propriile lor teritorii. Datorită acestei situații se întîmpla destul de des ca Mihailović să nu aibă control deplin asupra subordonaților lui și să fie lipsit de mobilitate. Cetnicii și liderul lor au rămas loiali vechiului
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
străvechi, folosit de germanici, și a acelor saga care datează din secolele al XII-lea și al XIII-lea, se știu puține lucruri despre istoria lor. Se știe doar că societățile scandinave primitive erau dominate de o aristocrație formată din căpetenii de clanuri, mari proprietari funciari care conduceau adunarea oamenilor liberi și, în caz de nevoie, războaiele. Mai sus în ierarhie urmau jarl, șefi regionali ereditari și regii, destul de asemănători omologilor lor germanici. Se știu, de asemenea, puține lucruri despre religia
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de învățământ este instituționalizat doar în 1831-32, cu ocazia adoptării Regulamentelor Organice. Ieșite din epoca fanariotă și de sub dominația unui învățământ grecesc, Regulamentele Organice specificau pentru cele două principate dunărene obligativitatea educației în limba română (art. 365-366). Fiecare "oraș de căpetenie" trebuia, conform noii "constituții" a principatelor, să înființeze câte o "școală obștească" (Murgescu, 1999, p. 33). Învățământul public a fost organizat prin Regulamentul școalelor publice din Principatul Țării Românești (adoptat în 1832 cu aplicare din 1833), respectiv prin Regulamentul școalelor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
superioare ale învățământului gimnazial și liceal, istoria și geografia au dobândit centralitate curriculară, fiind studiate în toate cele șapte clase ale acestor două faze ale sistemului educațional (gimnaziu și liceu). Istoriei îi este acordată sarcina cardinală în împlinirea scopului de căpetenie al învățământului: formarea bunului cetățean, i.e., plămădirea românului educat în spiritul național devotat cu abnegație neamului și statului. Reforma haretistă a presupus o redescoperire a vocației naționaliste a școlii românești. Prefigurând sentința ce avea să fie pronunțată de către A. Malraux
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vorba. Cariera de diplomat astăzi, în pofida schimbărilor funcționale la care a fost supusă profesiunea, mai cu seamă începând cu a doua jumătate a secolului XX, continuă să excite pofta unor neofiți care, profitând de legăturile lor de natură politică, cu căpetenii de partide de guvernământ și considerându-se înzestrați din născare cu harul diplomației majore, aspiră la ba chiar și obțin posturi de ambasadori în capitalele importante ale lumii. Experiența mea de diplomat profesionist acumulată în funcții deținute în capitale europene
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
dreapta de la linia partidului, figuri proeminente de eroi comuniști în anii ilegalității ca Ana Pauker, Vasile Luca și Teohari Georgescu au fost stigmatizate (în martie 1952) ca dușmani ai poporului și îndepărtate de la putere. La scurt timp după demascarea lor, căpeteniile căzute în dizgrație vor fi încarcerate și anchetate, folosindu-se împotriva lor metodele recomandate de consilierii sovietici, în vederea judecării după modelul proceselor de tristă memorie înscenate la Moscova în anii '30 din secolul trecut. (Vasile Luca nu va supraviețui tratamentului
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în Cernăuți și Suceava deveneau model (normă) pentru celelalte școli ale provinciei. Școlile normale urmau să pregătească cadre pentru administrație și învățători pentru școlile triviale. În privința celor șase școli districtuale sau "naționale", ce erau considerate ca școli principale sau de căpetenie, dintre care trei funcționau deja la Cernăuți, Siret și Suceava, iar alte trei urmau a fi înființate la Câmpulung, Vășcăuți și Zastavna, se specifică că acestea erau destinate pregătirii copiilor pentru școlile normale sau pentru unele funcții în administrație. Școli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
crede, grupurile umane au putut să devină sedentare și să-și asigure o aprovizionare regulată prin stocarea cerealelor. Populația a crescut ; dispunînd de surplusuri, societățile și-au putut permite luxul de a întreține o serie de indivizi sau de clase - căpetenii, nobili, preoți, artizani - care nu participă la producția alimentară și care îndeplinesc funcții specializate. Într-un interval de patru sau cinci milenii, impulsul dat de agricultură și întreținut de ea i-ar fi condus pe oameni de la un mod de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
aspectul unor mici povești lipsite de orice implicație cosmologică. Pe vremea cînd oamenii și animalele încă nu formau categorii distincte, un bătrîn bolnav și respingător pe nume Linx a lăsat-o însărcinată - cu sau fără voia lui - pe fiica unei căpetenii lăsînd să curgă pe fată un firicel de salivă sau de urină, uneori și prin alte procedee. Copilul a venit pe lume. Se organiză o probă pentru a se afla care dintre toți bărbații satului era tatăl său. Copilașul îl
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
asigură micii sale familii un trai îmbelșugat. În schimb, asupra noului sat unde se așezaseră prigonitorii lui trimise o ceață groasă care făcu vînătoarea cu neputință și aduse foametea. Sătenii își cerură iertare și rugămintea le fu îndeplinită. Linx deveni căpetenia satului. Această poveste, care nu prea are decît o importanță moralizatoare, se regăsește sub aceeași formă sau sub forme foarte asemănătoare de la un capăt la altul al celor două Americi. În anii de imediat după descoperire, a fost auzită de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
soț. Acesta, plin de bucurie, luă statuia și-l întrebă pe sculptor cît îi datora : „Cît vrei”, răspunse celălalt, „dar din compasiune pentru durerea ta am făcut ce am făcut, așa că nu-mi da prea mult”. Cu toate acestea, tînăra căpetenie îl plăti foarte bine pe sculptor, atît cu sclavi, cît și cu felurite bogății. Artistul atît de celebru încît nici măcar o notabilitate nu îndrăznește să-l solicite ; care, înainte să se apuce de lucru, consideră că e normal să fi
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
sovietică, ci o va sprijini. Guvernul sovietic va face totul din partea lui pentru a apăra interesele germane în România.” Extinderea pretențiilor sovietice asupra Bucovinei, pretenții care depășeau cadrul Pactului încheiat în august 1939, a provocat nedumeriri și furie în rândul căpeteniilor naziste de la Berlin, fiind considerat un precedent și pentru alte încălcări ale clauzelor stabilite în înțelegere, mai cu seamă că Hitler se simțea lezat de faptul că rușii ocupaseră țările baltice. În acest sens, Hitler îi transmitea ambasadorului său la
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
privește acuza lui Panait Istrati, potrivit căreia Eminescu ar fi vinovat de ignorarea... virtuților internaționalismului proletar, Goga o combate tot în cheie naționalistă, dar deschizând perspectiva corectă asupra relației național-universal: "Eminescu, codificând o doctrină națională, e unul din stâlpii de căpetenie ai progresului uman." Pe denigratorii poetului, Goga îi avertizează sever: "Detractorii să fie liniștiți (...) De câte ori se ivesc astfel de insecte antipatice ce vor să-și țese pânza otrăvită (...) noi luăm măturoiul și măturăm..." Cum se vede, reacțiile literaților, în epoca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de-a încerca să-i convertească la creștinism, "să-i îmblânzească". Răspândirea, receptarea, acceptarea creștinismului a fost și în cazul suedezilor, ca și al altor popoare rezultatul unei duble acțiuni. Al misionarilor veniți din Europa. Dar și al inițiativelor unor căpetenii politice suedeze care, din rațiuni politice, vor prelua și propaga preceptele morale creștine, spre a-și instaura și consolida puterea. Despre păgânismul și politeismul suedez în ajunul pătrunderii creștinismului, ne relatează învățatul Adam din Bremen. La Uppsala, vechea capitală, bunăoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]