6,191 matches
-
nu mai era de stat în căruță pe seama bietului animal de la oiște, așa că ne-am dat jos, căci mârțoaga avea și așa mult de furcă trăgând căruța. Ah, ce bine mai era de mers pe jos după chinuitoarea călătorie în căruță! După ce am urcat o vreme, plaiurile începură să se lărgească iar căruța mergea mai cu spor. Începea să se lase întunericul în pădure, însă când am ajuns într-o poiană largă, se lumină iarăși. După puțin mers am ajuns la
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
așa că ne-am dat jos, căci mârțoaga avea și așa mult de furcă trăgând căruța. Ah, ce bine mai era de mers pe jos după chinuitoarea călătorie în căruță! După ce am urcat o vreme, plaiurile începură să se lărgească iar căruța mergea mai cu spor. Începea să se lase întunericul în pădure, însă când am ajuns într-o poiană largă, se lumină iarăși. După puțin mers am ajuns la cumpăna apelor a două văi. Ce frumusețe! Brazi drepți și înalți, ale
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
dormi noaptea aicea... iară mâine te-i duce la Observator... Până la urmă am cedat și m-am supus, căci părea că avea dreptate. Se întunecase bine. Unde să mă duc noaptea, în pustiul acela? Așa că am urcat din nou în căruță, și am pornit la vale spre sat. - Mă cheamă Gheorghe, da' mie-mi zice nea Macovei... Pă tine cum te cheamă? - Marian... Mateiescu Marian! - Buun! Marian? Hm! Vezi tu băiete, toate-s bune... numai că eu nu pot pricepe la
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
în fața unei porți vechi, înalte, știind cum nu se poate mai bine aici, în preajma casei, ce avea de făcut, fără niciun amestec din partea stăpânului său. Nea Macovei sări primul, iar eu, rămânând cam într-o parte a scândurii așezate pe căruță, era cât pe ce să mă răstorn într-o parte. Norocul meu a fost că m-am prins la timp de marginea căruței. În fine, sar și eu, îmi iau bagajele și le pun lângă un gard. Stăpânul gospodăriei deschise
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
stăpânului său. Nea Macovei sări primul, iar eu, rămânând cam într-o parte a scândurii așezate pe căruță, era cât pe ce să mă răstorn într-o parte. Norocul meu a fost că m-am prins la timp de marginea căruței. În fine, sar și eu, îmi iau bagajele și le pun lângă un gard. Stăpânul gospodăriei deschise poarta încet, să n-o rupă. Părea că își cunoaștea toate metehnele gospodăriei. M-a uimit înțelepciunea mârțoagei: cu un ultim efort, lipind
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
un gard. Stăpânul gospodăriei deschise poarta încet, să n-o rupă. Părea că își cunoaștea toate metehnele gospodăriei. M-a uimit înțelepciunea mârțoagei: cu un ultim efort, lipind cât mai strâns urechile pe lângă capul ei uscățiv, se opinti și trase căruța goală în ogradă, fără niciun îndemn în plus din partea stăpânului și fără să agațe căruța de vreunul din stâlpii porții. Ca din întâmplare în ușa grajdului apăru o femeie cu o doniță de lapte în mâini, uitându-se lung și
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
toate metehnele gospodăriei. M-a uimit înțelepciunea mârțoagei: cu un ultim efort, lipind cât mai strâns urechile pe lângă capul ei uscățiv, se opinti și trase căruța goală în ogradă, fără niciun îndemn în plus din partea stăpânului și fără să agațe căruța de vreunul din stâlpii porții. Ca din întâmplare în ușa grajdului apăru o femeie cu o doniță de lapte în mâini, uitându-se lung și mirată la mine. - Ce stai așa, femeie, în ușa grajdului? Adă niște fân la calul
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
loc de muncă. Dimineața m-au trezit zgomotele numeroase din jurul casei: căldări trântite, scârțâitul fântânii, cotcodăcitul găinilor, behăitul mieilor și, mai ales, discuțiile acelea contradictorii dintre nea Macovei și nevastă-sa... căci trebuiau să dea mâncare la animale, trebuia reparată căruța, trebuia pregătit calul să meargă în țarină după otavă și o groază de alte treburi. Și fata fusese trezită, îi auzeam glăsciorul prin curte, cam îndărătnic când era pusă să facă treabă. Pierindu-mi somnul dulce de dimineață, mă uitam
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
când de izbesc de văzduhul de deasupra noastră. Îi zice meteoriți. Hai să-ți mai arăt ceva: uite, tocmai deasupra noastră, niște stele mari, câte patru și încă două mai sus de ele. Vezi cum seamănă acele stele cu niște căruțe, patru stele ca patru roți și încă două stele, care e proțapul, de care trag caii căruța. De aia acele stele se cheamă „Carul Mare” și „Carul mic”. - Îmi place mult cerul înstelat! Ce frumos este totul ! - Da, și uite
CERUL ÎNSTELAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379961_a_381290]
-
uite, tocmai deasupra noastră, niște stele mari, câte patru și încă două mai sus de ele. Vezi cum seamănă acele stele cu niște căruțe, patru stele ca patru roți și încă două stele, care e proțapul, de care trag caii căruța. De aia acele stele se cheamă „Carul Mare” și „Carul mic”. - Îmi place mult cerul înstelat! Ce frumos este totul ! - Da, și uite, chiar sus de tot, mai sus de „Carul mic”, este o stea mare strălucitoare ... - Care, care, bunicule
CERUL ÎNSTELAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379961_a_381290]
-
fi vrut să facem mai mult, omule? Îți lipsește ceva? a sărit femeia ca arsă. N-avem ce îmbrăca ori ce mânca? N-am înțeles... - Că nu înțelegi tu, e treaba ta... Tu nu vezi că a început să scârțâie căruța? Ai auzit cu urechile tale că la oraș se bagă pâinea pe cartelă. Noi nu mai avem cum să luăm de acolo, că n-avem cartelă. Trebuie să ne drămuim făina și mălaiu’ mai rău ca acu’ douăzeci de ani
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
un tavălug și apoi se decupau cu un satâr special sub o formă pătrată, lăsându-se acele calupuri la uscat pe tot timpul verii. Acestea se foloseau drept combustibil pentru sobele oarbe sau plitele din curte.] și îi arunca în căruță, apoi lua bota cu apă, o putină plină pentru baia săptămânală, pirostriile pentru găleata mare din aramă, calupul de săpun de casă, lemnele din salcâm pentru construcția propriu zisă a colibei, carton asfaltat și multe obiecte de strictă necesitate pe
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
curte sau pe la câmp, cu recoltatul cerealelor, prășitul porumbului și al florii soarelui, tata înhăma cai și pornea spre noi cu merinde și să ne țină de urât pe timpul nopții. Eu ascultam, cum se aud de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai tineri, Mircea și Cezar. Braica, cățelușa cea bălțată și cu picioarele scurte, era prima care îl auzea de departe pe tata și dădea semnalul prin lătrături vesele mișcându-și voioasă coada. Eu eram prea crud
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
se îndurau să-i primească în curtea și în casele lor. Cum trebuiau să se separe membrii aceleiași familii pe la alte gazde, după cum aveau oamenii spațiu să-i primească. Uneori veneau hoții și le furau tot ce găseau de prin căruțe, mai ales că acestea erau păzite în general de niște copii sau de femei, bărbații fiind plecați la război. Doar vederea o cam părăsise pe bunica. Nu mai distingea în depărtare. Doar zărea ca prin ceață. Când era cineva prin
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
lucernă. Erau peste o sută de hectare semănate cu lucernă. Aici aduceau să pască cei de la “ceape” (cum îi spuneam noi pe scurt la gospodăria colectivă de producție) toți caii pe care nu-i foloseau la atelaje[ - Cu semnificația de căruță, sau înhămați pentru la alte activități.] sau la alte munci. Erau câteva zeci de cabaline și de obicei doi - trei flăcăi ceva mai mari ca mine, care îi păzeau. Pentru că aveam nevoie de distracție, ei mă lăsau să le călăresc
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
și din această cauză stătea acum mai mult plecat, ziua când pe la loturile unde avea pământul, când la noi la vie. Noaptea, pleca de la noi spre casă să ia alimente și să vadă ce se mai întâmplă cu familia. Lăsa căruța la socri în curte și cum erau doar cincizeci de metri distanță, intra în casă pe furiș să ia alimente sau apă pentru noi și grăunțe pentru cai. Primar era pe atunci un croitor, care de fapt copilărise cu părinții
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
acasă, să-l poată denunța, ca să-l cheme plutonierul Foca la “post”. Oricât s-a ferit tata, până la urmă, într-o zi, tot l-au dibuit. El venea de la cariera de piatră aflată în zona satului Vânători, aparținător comunei, cu căruța plină de pietriș spre șoseaua locală, să scape de obligațiile față de primărie pentru care era șantajat cu aderarea la ceape. Refuzând în continuare semnarea adeziunii de a intra în ceape, a fost reținut la post pentru sfidarea “autorităților” și trei
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
ar fi dorit în atenția sa de blestem, la acea vârstă centenară. Până la urmă, tata a fost nevoit să se resemneze, însă nu aceasta a fost jalea cea mare, ci aceea când au venit să-i ia caii din grajd căruța și tot ce avea el agonisit pentru lucrarea pământului, alături de vaca, care ne dădea laptele de zi cu zi nouă copiilor, că eram trei frați. Ne-au lăsat doar vițica tânără de vreun an jumătate. Cotorișcă poate numai ca să sfideze
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
de ploaie. O asemenea ploaie m-a mai prins o singură dată, când eram singur la vie. Nu o aduseseră încă pe bunica, să stea cu mine. Când mama a văzut că se pregătește de ploaie, a înhămat caii la căruță și a plecat repede la mine la vie. Tocmai când a sosit, s-a pornit și ploaia. Abia reușise să deshame caii. Când au început tunetele, fulgerele și o ploaie torențială, noi am intrat imediat în colibă, dar și caii
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
Cel care are răbdarea de a urmării filmele artistice ale acelei epoci, legate de activitatea sătească, va descoperi, cu surprindere, animata viață a satului românesc din acea vreme. Regizorii au surprins pe peliculă, niște realități ale momentului: furnicarul de oameni, căruțe, tractoare, camioane și utilaje agricole, care evidențiau o activitate febrilă. Faptul acesta nu era o simplă chestiune regizată pentru a creea o impresie doar, ci era, într-adevăr, o realitate. Existența unei activități susținute și a unor producții agricole mari
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
este conturat cu finețe în versurile sale, iar luna martie are o conotație aparte : “norii cromatici străvezii/ pictează cu flamurile lor,/ inima albastră a Dunării/ dincolo de Munții Măcinului/ ce susțin valul și cerul.../ câte o rază, uneori/ veghează drumul unei căruțe./ roiuri, roiuri albatroșii/ exersează intermezzo.../ când pe înspumatul val, când pe cerul de opal...” (Martie) În versul său sensibil care emană căldură și inocență, poeta a lăsat ca dorul de primăvară să ardă intens într-o scrisoare lirică unde dorințele
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
ogradă, Ar tăia frunză... la câini. 2. Unui leneș Ca să se afle în treabă, Nefiindu-i alt’ pe plac, Pare-se dă muște-afară Din Cișmigiu... cam de-un veac. 1. Unui cartofor Jucându-și soarta la zar, Vându pământ și căruță, Fluieră vântu-n hambar Și-un răpciugos la... teleguță. 3. Unui cartofor Aruncând întruna zar, Își pierdu cal și căruță, Vânt se cuibări-n hambar... De-acum caut-o leliță Să facă nuntă... cu dar. 4. Unui cartofor Jucându-și soarta
EPIGRAME de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382089_a_383418]
-
Pare-se dă muște-afară Din Cișmigiu... cam de-un veac. 1. Unui cartofor Jucându-și soarta la zar, Vându pământ și căruță, Fluieră vântu-n hambar Și-un răpciugos la... teleguță. 3. Unui cartofor Aruncând întruna zar, Își pierdu cal și căruță, Vânt se cuibări-n hambar... De-acum caut-o leliță Să facă nuntă... cu dar. 4. Unui cartofor Jucându-și soarta la zar, Vându pământ și căruță, Fluieră vântu-n hambar Și-un răpciugos la... teleguță. Unui sărac cu duhul Pe cât
EPIGRAME de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382089_a_383418]
-
răpciugos la... teleguță. 3. Unui cartofor Aruncând întruna zar, Își pierdu cal și căruță, Vânt se cuibări-n hambar... De-acum caut-o leliță Să facă nuntă... cu dar. 4. Unui cartofor Jucându-și soarta la zar, Vându pământ și căruță, Fluieră vântu-n hambar Și-un răpciugos la... teleguță. Unui sărac cu duhul Pe cât îmi este de bogat, Pe-atât îmi este fudul foc, Cu duhul numai e sărac, Deh, nu-i și minte... la talcioc. Unui « catindat » În curse electorale
EPIGRAME de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382089_a_383418]
-
și nimeni nu poate trăi ca un cal jugănit, numai în prezent, viața noastra ar fi ca și a lui, mâncare, ham, apă, somn, apoi iar mâncare, ham, apă și din când în când bici, dacă l-ar vizita, trăgând căruța și auzind nechezatul unei iepe - cine știe ce reverie de pe vremea când era armăsar. citat din Marin Preda Până la un punct realitatea e mai puțin rea decât imaginația. Dar de la punctul acela încolo, un detaliu real, un gest, o privire, sunt mai
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]