2,267 matches
-
Vodă. În 1421, după ce Papă a fost de acord cu desfacerea căsătoriei dintre Alexandru cel Bun și prințesa lituaniana Rimgailla, o catolică înfocata, domnitorul face o generoasă danie fostei sale soții, constând în târgul Siret și Volovatul:" „Cu satele și cătunele, cu morile și cu heleșteiele, si cu vămile, și datoriile și cu dările, cu produsele și veniturile și cu toate bunurile, câri asculta de acest Tîrg de Siret și Volhoveț, neloîndu-se nimic pentru noi îndărăt de aici înainte, le-am
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
stăpânirea Mănăstirii Sucevița. Vremurile tulburi din istoria Moldovei, mai ales a celei de sus, anexată și intrată sub conducerea Coroanei de Habsburg 1775. În 1774, este menționat ca făcând parte din ocolul Vicovelor, iar un an mai târziu îngloba și cătunul Burla. În 1776 este trecut în Districtul Suceava, pierzând cătunul Burla ce devenise sat. Evidență din 1783 ne arata Volovățul ca făcând parte din ocolul Vicov de Sus având în componeță și Marginea sau Prundul, pe care îl va pierde
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
a celei de sus, anexată și intrată sub conducerea Coroanei de Habsburg 1775. În 1774, este menționat ca făcând parte din ocolul Vicovelor, iar un an mai târziu îngloba și cătunul Burla. În 1776 este trecut în Districtul Suceava, pierzând cătunul Burla ce devenise sat. Evidență din 1783 ne arata Volovățul ca făcând parte din ocolul Vicov de Sus având în componeță și Marginea sau Prundul, pe care îl va pierde în 1785, primind din nou, în 1786, sătul Burla. Anul
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
care îl va pierde în 1785, primind din nou, în 1786, sătul Burla. Anul 1855 situează Volovățul ca fiind satul făcea parte din districtul Rădăuți, iar satul Burla devine independent. Spre final de secol XIX, mai exact în 1898, înglobează cătunul Vadul Vlădichii din nord-est (în 1773, episcopul Dositei Herascul ridică aici o biserică de lemn) pe care il administreză până în 1919, când acesta trece în componență Rădăuțiului. În 1925 primește cătunul Lupășteni, iar în 1950, îngloba și satul Burla. Din
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
final de secol XIX, mai exact în 1898, înglobează cătunul Vadul Vlădichii din nord-est (în 1773, episcopul Dositei Herascul ridică aici o biserică de lemn) pe care il administreză până în 1919, când acesta trece în componență Rădăuțiului. În 1925 primește cătunul Lupășteni, iar în 1950, îngloba și satul Burla. Din 1956 este menționat pentru ultima dată cătunul Vadul Vlădichii, ca făcând parte din Volovăț. De-a lungul timpului, pe pământul altă dată aparținând Volovățului au luat ființă și sate noi, un
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
episcopul Dositei Herascul ridică aici o biserică de lemn) pe care il administreză până în 1919, când acesta trece în componență Rădăuțiului. În 1925 primește cătunul Lupășteni, iar în 1950, îngloba și satul Burla. Din 1956 este menționat pentru ultima dată cătunul Vadul Vlădichii, ca făcând parte din Volovăț. De-a lungul timpului, pe pământul altă dată aparținând Volovățului au luat ființă și sate noi, un exemplu elocvent fiind comună Marginea. În 1776 erau numai un grup de case, pe teritoriul numit
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
de la Breaza (Câmpulung Moldovenesc). Se organizează repede, având în 1780 un vornic, Becica Vasile, mai ales după ce, prin 1750, aici se așează și familii venite din Ardeal. În 1862-1871, apare comună Burla, ce cuprindea satul Pleșa, iar din 1925, parțial, cătunul Bodnareni. Din din 1950 este din nou sat, pierzând însă cătunul Bodnareni și intrând în componență comunei Volovăț. În 1859, septembrie 22 pe plan local, în ciuda unei intense opoziții, se hotărăște înființarea școlii, iar în 1860, august 20 se deschid
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
vornic, Becica Vasile, mai ales după ce, prin 1750, aici se așează și familii venite din Ardeal. În 1862-1871, apare comună Burla, ce cuprindea satul Pleșa, iar din 1925, parțial, cătunul Bodnareni. Din din 1950 este din nou sat, pierzând însă cătunul Bodnareni și intrând în componență comunei Volovăț. În 1859, septembrie 22 pe plan local, în ciuda unei intense opoziții, se hotărăște înființarea școlii, iar în 1860, august 20 se deschid cursurile primei școli din Volovăț. În prezent Școală cu clasele I-
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
a se ciocni cu diviziile lui Bastoul și Ney. O forță austriacă a capturat orașul Forstern, dar Moreau a trimis cavaleria de rezervă a lui d'Hautpoul să ajute la îndepărtarea lor. A început o luptă înainte și înapoi pentru cătunele Tading, Wetting, Kreiling și Kronacker, aflate pe o linie pe direcția nord-sud. Regimentul austriac de infanterie 55 "Murray" s-a distins în luptele pentru Kronacker, sat aflat la doar 1,3 km nord de Hohenlinden. În extremitatea flancului nordic, divizia
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
mori, bănci populare, comerț, etc). Câteva repere importante în evoluția satului Bordeiul-Verde: sunt prezentate succint în continuare: La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, satul făcea parte din comuna Bordeiul-Verde, din plasa Balta a județului Brăila, împreună cu satul Crestezul, cătunele Mototolești și Druica și târlele Albuleț, Colțica, Vlădeni și Spânul. În jurul anului 1900, un tablou succint al satului arăta astfel: Modificări importante în structura satului aveau să apară în urma aplicării reformei agrare din 1921. Efectul principal, pe plan local, al
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
după 1930, când locuitorii împroprietăriți încep să renunțe treptat la naveta sezonieră către localitățile lor de origine și să se stabilească definitiv aici. Primul locuitor care a decis să se stabilească definitiv în Vintilești a fost locuitorul Vasile Sârbescu, din cătunul Sârbești, comuna Vintilă Vodă, județul Buzău, în anul 1927. De altfel, numele de „"Vintilești"” a fost ales tocmai plecând de la preponderența numerică a celor împroprietăriți, provenind din această comună buzoiană. Noii locuitori aveau să fie numiți, ca mai pretutindeni în
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
au afirmat că platoul Dealului lui Vodă ar fi adăpostit chiar o curte domneasca din perioada înfloritoare a marelui domn. Apropierea de drumul vinului a determinat descoperirea unor tezaure numismatice în Scobinți(format, mai ales, din groși polonezi) și în cătunul Zvarici(aici, s-au descoperit ducați moldovenești, cu cap de zimbru, din timpul domnitorilor Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare). Aceeași preocupare spre comerț o întâlnim câteva secole mai tarziu, la 19 august 1926, cănd Leizer Barat, unul din
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
intrase în proprietatea Mănăstirii Neamț, care înființase aici un schit. Ctitorul acestui loc de închinăciune a fost monahul Sofronie. Schitul avea o moară de apă și un iaz, dispunând și de pădurile din jur, care se întindeau și pește actualul cătun Zvarici. Locul vechiului lăcaș de cult era în cimitirul bisericii sătești, întemeiata, în anul 1850, de Șerban Cantacuzino. Formă bisericii este de cruce, cu altar semicircular, cu cornișe și cu ferestre dreptunghiulare, fără ornamentație și fără turla. Dintre duhovnicii care
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
în satul Bădeni, până în anul 1934, cănd satul Scobinți revine sat de reședință. Populația a crescut constant de la 947 locuitori , în anul 1912(1143 în 1930, 1636 în 1977) la aproximativ 1830 locuitori în anul 2009. Satul Scobinți cuprinde și cătunul Zvarici. Dintre personalitățile comunei Scobinți, amintim: Episcopul Amfilohie Hotiniul (n. 1730 - d. 1800). După răpirea Nordului Bucovinei și desființarea Scaunului sau arhieresc de la Hotin, episcopul Amfilohie Hotiniul s-a stabilit la mănăstirea Zagavia (fostul schit al călugărului Zagavei), din comuna
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
fiii lui: David Sin(fiul), Ion și Vasile; apoi, Coman Creangă, Gheorghe Creangă. David Creangă (bunicul marelui povestitor Ion Creangă) s-a născut la Pipirig în anul 1796 și s-a căsătorit cu Anastasia (Nastasia), născută în anul 1799 în cătunul Boboiești, fiica a lui Ion Lupu Baboi, venit din Sadova Cîmpulungului prin anul 1774 și căsătorit cu fața lui Ciubuc, venită și ea de peste munți din satul Ciubucani de lângă Toplița. Acest Ciubuc era meșter în turnarea clopotelor, oamenii din sat
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
doilea ca mărime din comuna Pipirig, având o populație de 1.550 persoane organizate în 429 gospodării. Satul Boboiești are la origine denumirea numelui unui mocan - Baboi - venit din localitatea Sadova, de lângă Cîmpulung Moldovenesc. Satul are în componență să și cătunul Dolia care, în trecut, a aparținut de comună Malini din județul Suceava, iar apoi de comună Farcașa din județul Neamț. În prezent, sătul Boboiesti este cea mai mare așezare din comuna, avînd în luna martie 2002 un numar de 499
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
au fost strămutate un numar de 70 familii care locuiau de-a lungul albiei râului Bistrița, zona ocupată actual de lacul de acumulare Izvorul Muntelui. Până la strămutarea acestor familii, aici se găseau câteva locuințe care aparțineau de satul Stînca, împreună cu cătunul Poiana Focșei. Satul Stînca își trage denumirea de la mulțimea stâncilor existente în culmea Dobreanului și nu numai. În trecut i se mai spunea și „Codru”. Pe teritoriul acestui sat se găsesc mai multe familii de țigani lingurari care provin din
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
i se mai spunea și „Codru”. Pe teritoriul acestui sat se găsesc mai multe familii de țigani lingurari care provin din robii de pe moșiile Mănăstirii Neamț și Secu, așezați aici la începutul secolului al XVI-lea și locuiesc grupați în cătunul „Iepărie”. În luna martie 2002 satul era format din 364 gospodării și 1.499 locuitori, având cel mai ridicat spor natural de creștere a populației. Satul Pîțîligeni își trage numele de la grupul de familii Pîțîliga (Pâțâliga) ce locuiesc în acest
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
își trage denumirea de la o specie de cerbi care în vorbirea locală veche se numea ploton și care se găsea în trecut în poienile de pe aceste meleaguri. Numele este tradus din limba slavona și înseamnă cerbărie. Satul se compune din cătunele Petru Vodă, Cujbeni, Agăpieni și Slatina (Tărîțeni). La recensământul din luna martie 2002, sătul Pluton era format din 300 gospodării și 1.046 locuitori.
Pipirig, Neamț () [Corola-website/Science/324503_a_325832]
-
de zid cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” din Paroș, comuna Sălașu de Sus, județul Hunedoara a fost ridicată în secolul XV. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Satul Paroș menționat în anul 1453 împreună cu cătunul Peștera ca “Parospestere” este păstrătorul unei biserici vechi de piatră, închinată praznicului ”Pogorârii Duhului Sfânt”. Etapei inițiale de construcție a bisericii îi aparțin doar nava și altarul, pronaosul și turnul fiind adaosuri târzii, precum o dovedește și inscripția unuia din
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Paroș () [Corola-website/Science/326960_a_328289]
-
sărbătorit la data de 15 august. nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava. Prima atestare documentară a localității datează dintr-un document din 6 aprilie 1634 prin care episcopul Evloghie al Rădăuților cumpăra satul Măriței, și cătunul acestui sat, Hatna sau "„jumătate de sat Măriței, partea de jos”", pe care le dăruia ca zestre surorii sale, Ana. Moșia va fi moștenită apoi de Toader Murguleț. În anul 1774 în sat locuiau doar 33 de familii, dar după
Biserica de lemn din Măriței () [Corola-website/Science/323176_a_324505]
-
, se află în cătunul Găbrieni din localitatea Ioanicești, comuna Poienarii de Argeș, județul Argeș, și poartă hramul „Cuvioasa Paraschiva”. În izvoare scrise a fost datată din anii 1742-1743, însă naosul și altarul sugerează o vechime mult mai mare. Tradiția indică aducerea ei din preajma Cotmenei
Biserica de lemn din Ioanicești-Găbrieni () [Corola-website/Science/323235_a_324564]
-
mai demult sat domnesc. Acest schimb a fost întărit de domnitorul Radu Mihnea (1616-1619) printr-un document din 15 aprilie 1617 (7125). Mitropolitul Anastasie Crimca a dăruit probabil cele două sate Mănăstirii Dragomirna pe care o ctitorise. În anul 1654, cătunele Bârnova și Buninți, „cu vad de moară și cu eleșteu”, au fost întărite Mănăstirii Dragomirna de domnitorul Gheorghe Ștefan (1653-1658). Prima atestare a satului Mihoveni provine dintr-un document din 7 septembrie 1756 prin care domnitorul Constantin Racoviță întărește Mănăstirii
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
își trage denumirea de la cea a râului. El s-a dezvoltat dintr-un sat pescăresc pe nume „Amstelredam”, construit în secolul al XIII-lea de-a lungul unui baraj de la gurile râului. El a primit titulatura de oraș pe la 1300. Cătunul a devenit apoi orășelul „Amsteldam”, al cărui nume s-a schimbat apoi în „Amsterdam”. Zona traversată de râu se numește Amstelland. Orașul și comuna Amstelveen, comuna Ouder-Amstel, orașele Ouderkerk aan de Amstel și Nes aan de Amstel își trag și
Amstel () [Corola-website/Science/324061_a_325390]
-
Roundhay și Mortimer Tregennis sosesc în grabă la locuința detectivului pentru a-i povesti acestuia o întâmplare catastrofală petrecută în noaptea precedentă. Mortimer și-a petrecut seara zilei anterioare cu frații săi și cu sora sa în casa lor din cătunul Tredannick Wollas, jucând cărți (whist) cu ei. El i-a părăsit seara târziu (pe la 10,15), lăsându-i să joace cărți în continuare. A doua zi dimineața, cei trei frați Tregennis au fost găsiți de doamna Porter, menajera casei, în
Copita dracului () [Corola-website/Science/324255_a_325584]