KorAP: Find »[drukola/base=cafea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...799 >

19,955 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

Ai anunțat pe-ai tăi să vină? Da minte Mihai, preocupîndu-se foarte atent de prepararea cafelei în gura cuptorului de la instalația de cercetare. Auzi, întreabă Săteanu ce putere are cuptorul ăla? Zece kilowați. Și-l bagi în priză pentru o cafea, care poți s-o faci pe un reșou de vreo douăzeci de ori mai mic; uite de-aia n-o mai scot eu la cap cu curentul pe municipiu; las' c-am să încep eu să vă belesc, în frunte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
rîde Mihai. Cînd bătea nucile alea mari, toate care picau în drum erau ale noastre, ale copiilor. Săteanu tace, cu privirea spre pozele de pe birou iar Mihai înțelege că discuția despre bătrîn îl doare, așa că-și vede în liniște de cafea. Auzi, Mihai, ridică Săteanu dintr-o dată privirea te-ai supăra dacă m-aș răzgîndi? Vreau să zic..., cu petrecerea... Nu, nu m-aș supăra. Poftiți cafeaua. Tîrziu, după vreun sfert de ceas, cînd amîndoi sorb din cafele, așezați față în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mihai înțelege că discuția despre bătrîn îl doare, așa că-și vede în liniște de cafea. Auzi, Mihai, ridică Săteanu dintr-o dată privirea te-ai supăra dacă m-aș răzgîndi? Vreau să zic..., cu petrecerea... Nu, nu m-aș supăra. Poftiți cafeaua. Tîrziu, după vreun sfert de ceas, cînd amîndoi sorb din cafele, așezați față în față, fiecare la cîte unul din cele două birouri ale încăperii, Mihai întreabă într-o doară "de ce să vă răzgîndiți?", dar Săteanu tace, parcă nici n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în liniște de cafea. Auzi, Mihai, ridică Săteanu dintr-o dată privirea te-ai supăra dacă m-aș răzgîndi? Vreau să zic..., cu petrecerea... Nu, nu m-aș supăra. Poftiți cafeaua. Tîrziu, după vreun sfert de ceas, cînd amîndoi sorb din cafele, așezați față în față, fiecare la cîte unul din cele două birouri ale încăperii, Mihai întreabă într-o doară "de ce să vă răzgîndiți?", dar Săteanu tace, parcă nici n-ar fi auzit întrebarea și-și soarbe încet, cu plăcere, cafeaua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cafele, așezați față în față, fiecare la cîte unul din cele două birouri ale încăperii, Mihai întreabă într-o doară "de ce să vă răzgîndiți?", dar Săteanu tace, parcă nici n-ar fi auzit întrebarea și-și soarbe încet, cu plăcere, cafeaua, pierzîndu-și privirea peste pozele de sub sticlă, trădîndu-și gîndurile prin vreo cută născută brusc între sprîncene, tresărind mereu cînd vîntul zgîlțîie fereastra. *** Aici arată Lazăr spre masa dintr-un colț al bucătăriei, cît mai aproape de geamul acoperit cu zăpadă. Toarnă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
socru-miu a fost reabilitat, a vrut să mă lase ea, dar cum situația mea era incertă..., noroc de soacră-mea, care a convins-o. Apoi, timpul, obișnuința... Și uite-așa, uneori, noaptea, acasă, la ceasurile astea, în fața ceștii cu cafea, stau și mă gîndesc: ce-am realizat?! Vin obosit, extenuat de tot felul de treburi și, ca un adolescent răscolit de hormoni, visez pînă la obsesie să merg în dormitor, unde, în oboseala mea, să mai pot găsi încă putere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spate, de-aceea nici n-am stat prea mult. Atunci am cunoscut-o, zău! răspunde Mihai. Făcusem o comandă de zece sticle cu vodcă pentru mîine. Și ea, de fericire că i-ai făcut așa vînzare, te-a servit cu cafea; am văzut ceștile sub masă; mă crezi prost? se înfurie Săteanu. Hopa! îl temperează Mihai, făcînd un gest de liniștire cu palmele. Iaca știu acum de ce mi-a refuzat invitația la teatru mîine seară: să n-o vezi mata că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vin părinții, nu te supăra! aș vrea să nu-i aduci la mine. Ptiu, ce tîrziu e!, acuși e ziuă zice uitîndu-se la ceas, apoi începe să se îmbrace. Ia să mă duc și eu la ale mele. Mulțumesc de cafea! Mîine seară ți-o restitui. Nu fi prost, îl lovește cu degetul în piept vino cu fata de la autoservire; m-am uitat atent la ea, are stofă. Salut! Pe mîine. A, se întoarce el din ușă vii cu fata la noi, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a și întîmplat. Numai că, între timp, mulți dintre cei tineri, speriați, și-au luat transferul. E drept, pentru cine a început-o cu hei-rup-ul e greu să admită perioadele neproductive ale acumulărilor cantitative, tăcerea unui birou plin, tensionat de cafea, învăluit în fumul țigărilor, obsedat de rezultatul ieșit din calcul, ce nu se verifică în instalație; nemișcarea proiectantului în fața planșetei, plimbatul încet al cercetătorului în jurul mesei cu aparatură, ce-l așteaptă să mai facă o probă, dar care?, cu ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Brîndușa, retrăgîndu-se un pas, măsurîndu-l îndelung cu privirea încruntată. Să știi că pentru împrumutarea unui sudor, dacă așa o fi, unor lucrări externe, are cine răspunde. Și te rog să nu-mi mai întorci vorbele! Nu-s colega dumitale de cafea și taclale, clar? În scaunul lui, din care doar s-a săltat puțin cînd a intrat femeia, Mihai pare că s-a făcut mai mic, prins între focurile celor doi. Vlad, pus la punct de secretară, tace, roșu tot, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spune Paula calmă, dar roșind toată, sigură că Vlad vrea s-o întrebe dacă n-a fost ea la telefon ieri, cînd l-a drăcuit, trimițîndu-l înaintea Sorinei. În termosul acela arată Vlad spre spate, unde e microbuzul aveți cumva cafea? Fata îl mai privește o clipă, simte cum îi fuge înapoi sîngele din obraz, vede privirea senină a tînărului, privire care a obsedat-o chiar și cînd era în brațele lui Radu, se înfioară, strînge mai bine paltonul la piept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spune: Cu ochii la domnișoara asta frumoasă poate boțești vreo mașină. Unde-i o femeie frumoasă bombăne el, plecînd spre microbuz își bagă și Dracul coada... Vlad pornește motoarele, ocolind cu grijă mașina destroienită. Paula deșurubează capacul termosului, umplîndu-l cu cafea. Poftim, să poți fi treaz, atent la șosea. Mulțumesc! îi întoarce Vlad capacul gol, dar imediat ce fata îl ia, el îi prinde mîna. Mai ești supărată pe mine? Dar tu? Ce faci deseară? Fii atent la șosea. Stau la televizor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lipită de umărul lui numai să nu se supere prietenul tău. Uite un plug! se bucură ea copilărește, arătînd cu mîna întinsă înainte, departe. Avem noroc. De ce? se necăjește Vlad. Putem zăbovi, la întoarcere, aici, la restaurant, să bem o cafea fierbinte. Oare? o ia Vlad de după umeri, iar fata rîde încet. Care restaurant, că n-am văzut nici unul. Of, ce-or fi vrînd ăia din microbuz de claxonează atîta?! se înfurie el și, deschizînd portiera, scoate capul să privească înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

Un fel de uzină chimică, de fapt. E total diferit de trupul unui bărbat, care nu se schimbă deloc, e static și lipsit de viață.“ În seara aceea, în dormitorul îmbrăcat în lemn deschis la culoare, aflată încă sub efectul cafelei instant, Carol visase că e o uriașă uzină chimică, la fel ca rafinăria ICI din apropierea casei părinților ei, din Dorset. Din vagin îi ieșeau o mulțime de țevi, dintre care unele deversau zăpadă carbonică, iar altele clipeau intermitent din becurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
albaștri spălăciți să hoinărească nestingheriți pe pereți, peste alfabetul alcătuit de copii și peste imaginile naive din Biblie, lipite cu bandă adezivă roșie și aurie. Băutul nessului și fumatul a multe, multe țigări, activitatea grupului, preocuparea pentru finanțare, rândul la cafea și comercializarea literaturii de propagandă - toate acestea erau elemente liniștitoare, de rutină, care o atrăgeau pe Carol. În plus, simțea și eliberarea care decurgea din împărtășirea celor mai tainice dureri, temeri și dorințe în fața unei săli pline de oameni străini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
o sumedenie de lucruri interesante de povestit. După doar câteva săptămâni, fusese ciocănită de un membru ocazional al grupului, un fost oțelar velș mic de statură, dar teribil de arătos. Scena stârnise rumoare și provocase numeroase discuții în pauzele de cafea, dat fiind că grupul se împărțise în tabere rivale ce se acuzau reciproc de delicte terapeutice și morale. Dave 2 se simțea în elementul său, ascultând și versiunile unora, și ale altora. Se ținu cu dinții de poveștile astea, de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
trupul lui Dan. Mâinile ei s-au îndreptat spre gulerul cu capse de metal al lui Dan, iar vocea ei, nazală și lipsită de expresie, a rostit în cele din urmă: — Hai să mergem sus. Trecând pe lângă măsuța joasă de cafea, împins de la spate de Carol pe scara îngustă, Dan a întins mâna după rețeaua de plastic ce conținea cei patru cilindri colorați în roșu și galben, atât de familiari lui. A fost ultima dată când a atins o bere Lamot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
cu literatură motivațională, pe care o avea în mâna stângă, parcă pentru a sublinia ceea ce afirmase. — Intră, intră, am să pun apa la fiert. Dave 2 se instală la barul pentru micul-dejun în timp ce Carol se învârtea de colo-colo și pregătea cafeaua. Îi spuse că venise să discute cu Dan. Urma să aibă loc o strângere de fonduri la St Simon în weekendul următor și Dave 2 voia ca Dan să conceapă afișele. — Cred că s-a dus de la serviciu direct la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
și albastru. Bull urcase încet pe scări, simțind efectul benzilor adezive pe ceea ce avea să se transforme în curând în păr pubian. Trecuse printre birourile dezordonate, fiecare cu maldărele lor de hârtii, mormăind saluturi pentru colegi. Aceștia fie își beau cafeaua, cu picioarele pe birou, fie erau cufundați în lumina verde a monitoarelor, tastând de zor. Bull se instală la locul său, porni calculatorul și, în timp ce acesta se punea în funcțiune, revenind la viață, Bull își compunea în minte cronica despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
de neîngrijit. Ajuns acasă, își dăduse jos sacoul, pantofii și șosetele, iar de atunci se învârtise prin apartamentul întunecat în papuci, cu marginile cămășii ieșite din pantaloni, ca urechile de elefant. Camera de primire era ocupată de o măsuță de cafea extravagantă, cu margini pătrățoase, dar având la mijloc un cerc de sticlă. Erau și fotolii cubice cu rotițe, evident asortate cu măsuța, îmbrăcate în huse oribile de vinilin caramel. Erau dispuse în chip ciudat, într-un colț al camerei, ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
mijloc un cerc de sticlă. Erau și fotolii cubice cu rotițe, evident asortate cu măsuța, îmbrăcate în huse oribile de vinilin caramel. Erau dispuse în chip ciudat, într-un colț al camerei, ca și cum ar fi fost izgonite de măsuța de cafea. La finalul unei pauze prea lungi, Margoulies spusese: — M-am gândit să trec pe la tine și să mă uit puțin la bandaj, John. Era excesiv de grijuliu. În mod ciudat, și Bull era suspicios. — Ar fi trebuit să dai un telefon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
se spusese că „partea de sus e pentru bărbați, cea de jos pentru femei și totul e străpuns de o țepușă“. În tot timpul mesei, reușiră să nu atragă atenția gazdei lor cu piept generos. Tiresias le aduse ceșcuțe cu cafea grecească groasă. Krishna se lăsă pe spate, cu un oftat de mulțumire. — Păi, acum că am mâncat, cred că e momentul să futem ceva, spuse el sorbind din cafea. — Ce să futem? Gestul de uimire al lui Alan era adresat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
atenția gazdei lor cu piept generos. Tiresias le aduse ceșcuțe cu cafea grecească groasă. Krishna se lăsă pe spate, cu un oftat de mulțumire. — Păi, acum că am mâncat, cred că e momentul să futem ceva, spuse el sorbind din cafea. — Ce să futem? Gestul de uimire al lui Alan era adresat proprietarului dolofan și celor două fete dubioase care încă pierdeau vremea pe acolo. Krishna se aplecă peste masă și îl atrase pe Alan spre el. Vocea cultivată îi mustea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

fie folosite. În contrast cu obiceiurile din Occident, unde predomină albul, culoarea dominantă la costumele tradiționale chinezești de nuntă este roșu, culoare care semnifică tinerețea și dă o notă de veselie petrecerii. 3. Obiceiuri culinare Tradiția ceaiului După cum se știe, ceaiul împreună cu cafeaua sunt băuturile cel mai mult consumate în lume. Pe lângă potolirea setei, băutul ceaiului este, ca și în cazul cafelei, un mijloc de socializare. Ceaiul poate fi clasificat în ceai roșu (cunoscut în Europa drept ceai negru), de iasomie, verde și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
culoare care semnifică tinerețea și dă o notă de veselie petrecerii. 3. Obiceiuri culinare Tradiția ceaiului După cum se știe, ceaiul împreună cu cafeaua sunt băuturile cel mai mult consumate în lume. Pe lângă potolirea setei, băutul ceaiului este, ca și în cazul cafelei, un mijloc de socializare. Ceaiul poate fi clasificat în ceai roșu (cunoscut în Europa drept ceai negru), de iasomie, verde și medicinal. Chinezii îl consumă cel mai mult pe cel verde. Conform medicinii tradiționale chineze, ceaiul este relaxant și calmant

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]