4,874 matches
-
scaune galbene formau cercuri atît de regulate, Încît păreau rînduite după linii trasate cu compasul. Toate erau libere, cu excepția unuia singur, În primul rînd, unde stătea doamna În lila. Nu citea la lumina felinarului. Nu tricota. Nu făcea nimic, era calmă. Cu spatele foarte drept și mîinile În poală, stătea nemișcată, privea drept Înainte, ca o persoană distinsă. Semăna cu o imagine dintr-o carte ilustrată. Purta o pălărie albă, În timp ce aproape toate femeile veneau aici aproape toate fără să poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ar fi avut Hélène necazuri? — CÎnd ați văzut-o ultima dată? — Acum șase-șapte ani, nu știu exact. Îmi amintesc că era iarnă și viscolea. Nu m-a anunțat că vine, și am fost surprinsă cînd am văzut-o intrînd foarte calmă În salonul meu de coafură. — Vă Înțelegeați bine cu ea? — Ca Între surori. N-am cunoscut-o foarte bine, din cauza diferenței de vîrstă. CÎnd am intrat eu la școală, ea tocmai o terminase. Apoi a urmat cursuri la La Rochelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Urmă din nou un moment de tăcere. — Vă ascult. Nu pot să vă răspund. — De ce? — Pentru că nu știu. — Ați fi surprinsă dacă ați afla că se apropie de cinci sute de mii de franci? — E mult... Vorbise cu o voce calmă. — E mult pentru o simplă dactilografă plecată Într-o zi de la Marsilly și care n-a lucrat decât vreo zece ani la Paris. Nu mi-a făcut confidențe. — Gândiți-vă bine Înainte să răspundeți, pentru că avem mijloace să verificăm dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
care se răcorise brusc afară, În Încăpere era foarte cald. — Stați jos. Maigret se așeză În colțul lui, unde Își umplea lent pipa, fără să-și ia ochii de la fața industriașului. Acesta se așezase pe scaun și aștepta, În aparență calm. Era Însă o atitudine dramatică, aproape sfâșietoare, și comisarul simțea asta foarte bine. Nici o tresărire pe fața lui. Privirea se deplasa de la un polițist la altul și probabil Încerca să ghicească rolul șters jucat de Maigret. Lecoeur, ca să mai câștige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cu mașina. — Niciodată ca să vă Întâlniți cu o anumită persoană? — Nu. Lecoeur puse o țigară Într-un portțigaret, o aprinse și rămase un moment tăcut. — Știți, presupun, motivul pentru care v-am adus aici? Omul se gândi, cu fața la fel de calmă, dar Maigret Înțelesese deja. Acel calm, acea lipsă a expresiei, nu erau atât stăpânire de sine, cât rezultatul unei mari emoții. Era În stare de șoc și Dumnezeu știe cum Îi apăreau imaginile din jur și cum răsunau În urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
alb și apăsă pe el. — Îmi dați voie? Nu știu unde sună, dar trebuie să sune undeva. Să vedem dacă vine cineva. Simțea nevoia unei pauze și așteptau cu toții În tăcere, evitând să se privească. Dintre ei, Pélardeau era poate cel mai calm, cel mai stăpân pe el, cel puțin aparent. Este adevărat că În privința lui lucrurile erau clare și nu mai avea ce pierde. În cele din urmă, auziră, foarte departe, răsunând treptele unei scări de fier, apoi pași pe un culoar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
V-a surprins când s-a Întors acasă? — Da. Am implorat-o să-mi spună unde era fiul nostru. Îmi amintesc că am Întrebat-o dacă murise, dacă avusese un accident. — Și n-a vrut să vă răspundă? — Era mai calmă decât mine. Mi-a amintit de Înțelegerea noastră. — Promisiunea să vi-l va prezenta pe băiat când va Împlini douăzeci și unu de ani? — Da. Și eu jurasem că nu voi Încerca să iau legătura cu el. — Vă trimitea vești despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
colegă de-a ta, o repede furioasă. Este un preot, față de care se cuvine să te porți cu decență. Măcar în public, suspină pentru sine. Asinia se pornește zgomotos pe plâns. Nou-venita îi urmează exemplul. Occia se silește să rămână calmă, deși o mănâncă palmele. Măcar să le dea motiv să se smiorcăie! Reușește să se stăpânească. Lasă-le să dea apă la șoareci cât le poftește inima, dacă asta doresc. Cel mai bine e să le ignore și să nu le
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
palat regal construit de regele Numa. Ridică tonul ca să le îndemne pe celelalte: Haideți mai repede, că ne apucă ploaia! — Dar cerul e senin! Fulgere pe cer senin! se înfioară oarba. Nu sunt de bun augur. Își impune să rămână calmă. Mergem mai întâi să-ți arătăm unde sunt depuse sulițele lui Marte, grăiește către copilă. Mângâie căpșorul văduvit pe păr: — Apoi ne luăm liber toată ziua ca să te sărbătorim. Fetița tropăie fericită lângă ea. După câțiva pași întreabă: — Da’ de ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
niște servitori o asemenea mojicie față de gazda stăpânilor? Greu de crezut să nu fi aflat că pedeapsa pentru o asemenea faptă este cru cificarea. Atunci cine? Se uită în față la ferestrele sălii de lectură. Pe o zi senină și calmă ca cea de azi, toate sunt deschise. Toate în afară de una, la etaj. Înțepenește și fixează dreptunghiul întunecos din priviri, ca și cum ar vrea să pătrundă cu ochii minții în încăpere. Știe cine se ascunde în spatele draperiei subțiri. Gallus, soțul ei. Numai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
priviri, ca și cum ar vrea să pătrundă cu ochii minții în încăpere. Știe cine se ascunde în spatele draperiei subțiri. Gallus, soțul ei. Numai el putea ticlui o asemenea murdărie. Stă acolo și-i spionează reacțiile. Își impune să avanseze cu pași calmi și măsurați. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar pe dinăuntru clocotește. Ce-și imaginează? Că o asemenea obscenitate o poate excita? Că va sări de gâtul unui tânăr care se masturbează? Cât primitivism mental și sentimental la acest
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ușor condescendent, Piso își răspunde singur: — Prefer să o atribui literaturii care, lăsată aproape în pără sire, începe să prindă iarăși viață. Cuvintele îi sunt însoțite de râsete un pic forțate. După un moment de tăcere, glasul Antoniei se înalță calm și egal: — Eu am venit să-mi ascult fiul și fiica. — Pe Germanicus!? exclamă uimit Piso. Toată lumea știe că tânărul lucrează de mult la o tragedie, dar n-a citit nimic din ea până acum. Nu s-a întors încă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dar mi-ar fi îndeajuns. Aprobă viguros din cap. Poate a venit tim pul să lase în seama altora grijile mărunte și plictisitoare ale vieții de soldat și să se dedice studiului, singurul care-i mai poate oferi un refugiu calm și îmbietor. Ce altceva i-a mai rămas? Se înviorează. Da, studiul să-i fie ocupația și recreerea, munca și odihna. Lui să-i dedice nopțile de veghe și chiar somnul. Să plăsmuiască și să dăltuiască ceva care să rămână
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e că nici nu mai știe ce înseamnă „acasă“. Peste tot este primit cu brațele deschise, dar nicăieri cu dragoste sinceră. Răcoarea pe care i-o provoacă contactul cu sticla rece îl ajută pe Germanicus să se destindă. Gânduri mai calme încep să-i umble prin minte. Până la urmă, nu e neapărat vina evreilor că sunt siluiți, ridiculizați și batjocoriți. Ranchiuna grecilor se datorează în bună măsură protecției de care se bucură dușmanii lor din partea Romei. Surâde împăciuitor către Herodes Agrippa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
eu jertfă expiatoare și să dau spatele meu victimă prostiei tale?“ Tânărul hohotește înăbușit, însă râsul îi sună fals. De undeva din apropiere vine un murmur nedeslușit: — E un avertisment... Avertismentele vin întotdeauna neinvitate, suspină Tiberius. Își impune să fie calm și să judece rațional. Cine mai știe astăzi ce constituie un avertisment sau nu? Uite, inima de exemplu. Până nu demult, nici nu era socotită printre măruntaie. Doar ficatul, plămânii și membrana care învelește intestinele. Acum însă, augurii consideră că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spațiul simbolic al coacerii, al formării din punct de vedere psihologic,mental) fiind una detașata, cu încercări de remediere a situației, fără a acționa la nivelul intrigii (oricum slab sau deloc delimitată în parametri logici), ci doar apelând la atitudinea calmă. Pe de altă parte, personajul himeric Setilă, descris în aceeași termeni fantastici cu inserții consistente și bine evidențiate de grotesc, se dezvoltă pe un parcurs paralel cu Flămânzilă, acesta constituind, de fapt, jumătatea sa firească în ordinea umanului („o arătare
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
nobile, el fiind puternic umanizat pe parcursul desfășurării acțiunii. Faptul că îl ajută pe Harap-Alb în îndeplinirea unei misiuni (cea de a o păzi pe fata Împăratului Roș), și de asemenea, întreaga sa activitate în grupul de uriași, denotă un caracter calm, împăciuitor, așezat și cu o stăpânire de sine ce îl transpun în cercul celor înțelepți. Astfel, el este un personaj plurivalent, cu calități și defecte, cu un rol precis în basm și care reușește prin însușirile sale neobișnuite să stârnească
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
tine. Deodată, ecranul computerului se schimbă, și apare o listă, pe care toate cuvintele sunt legate de sex: toate te cheamă să le accesezi, să vezi ce-ți pot oferi. N-o să mă înroșesc, o să mă țin tare, o să fiu calmă și stăpână pe mine. Chiar dacă stau aici și citesc despre oral, anal, supt și futut, n-am să-i arăt lui Ben că nu sunt altceva decât o femeie ca toate celelalte. ― Excelent, spune Ben, în timp ce eu mă concentrez să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mi dă un pahar de șampanie. ― Arăți grozav. Serios, îmi place tare mult fusta asta. Brad mângâie delicat materialul și-mi zâmbește în semn de apreciere, iar eu - trebuie s-o spun - simt că mi se strânge stomacul - dar sorb calmă din șampanie, de parcă aș fi genul de tipă care bea șampanie în fiecare seară... de fapt, o tipă mai ceva ca Geraldine. ― Vino în bucătărie să-mi povestești cât termin eu asta, spune Brad. Îl urmez, și nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dacă închid ochii, aș putea să pretind că sunt în Saint. ― Saint? ― Trebuie să știi Saint. E un bar. ― A, sigur, mint eu. Saint. ― Vă rog să-mi permiteți să vă face cinste cu o băutură, ne spune un bărbat calm și oacheș, cu pomeți aranjați și ochi care te îmbie în pat. ― Nu, mulțumim, spun eu, și o trag pe Lauren, înainte să se topească complet. Ne e bine așa, mai spun, și o trag spre celălalt capăt al barului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
O să-l ignor, tu continuă să-mi spui ce s-a mai întâmplat. Și Lauren face întocmai. Ce n-ar avea cum să știe Jemmima este că persoana care încearcă să sune este Brad. Brad care și-a pierdut firea calmă și californiană. Brad care este panicat ca naiba și-și tot reapelează numărul de acasă, ca să i se spună doar că persoana respectivă vorbește pe altă linie, iar apelul său va fi preluat curând. Ceea ce se se întâmplă. ― Mama dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mâini, și singurul lucru la care mă pot gândi e că pare vinovat. Vinovat, vinovat, vinovat. ― Poate că ar fi cazul să-mi explici, îi spun. Vocea asta parcă nici nu-i a mea, pentru că e mult prea adunată, prea calmă. Nici această situație nu pare să fie a mea, îmi dă senzația că e o experiență extracorporală, ceva ce urmăresc la un cinema. Brad tace pentru multă vreme, iar eu nu mă deranjez să-l presez. Stau și aștept, frunzărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că Ben nu m-a recunoscut, pentru că mă uit acum în oglindă și nici eu nu mă mai recunosc. Dar pentru că am avut toată după-amiaza la dispoziție, nu mă mai simt deloc așa nervoasă. Ciudat, dar mă simt mult mai calmă, pentru că am daj deja ochii cu el, știu cu ce mă confrunt și știu, fără urmă de îndoială, că încă-l mai iubesc. Și știind acest lucru, am căpătat forță - o forță pe care n-am crezut c-o s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un leu din mașină, Îl auzi pe Wilson șoptindu-i. Coboară odată, n-o să stea acolo toată ziua. Macomber ieși prin deschizătura din dreptul său, apoi puse piciorul pe scară și apoi jos. Leul stătea tot acolo, privind maiestuos și calm spre obiectul ciudat, umflat și Îndesat ca un fel de superrinocer, pe care ochii săi Îl distingeau doar ca o siluetă. Nu simțea miros de om, așa că privea În continuare ciudatul obiect, mișcându-și ușor capul dintr-o parte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din pipă. Îi spuse ceva În swahili unuia dintre băieți, care-l aștepta În picioare. Macomber și soția sa rămaseră la masă. El se holba la cana de cafea. — Dragul meu, dacă faci vreo scenă, te părăsesc, Îi spuse Margot calmă. — Nu, n-o să faci asta. Ia Încearcă-mă. — N-o să mă părăsești. Nu, n-o să te părăsesc, iar tu o să te porți cum trebuie. — Să mă ce?! Auzi, să mă port cum trebuie. — Exact, să te porți cum trebuie. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]