4,790 matches
-
ridicat de la masa din bucătărie și, cu o expresie de mânie triumfală, a făcut această declarație gravă: ― Dumnezeu a adus asupra noastră judecata pe care o merităm. S-a dus În sufragerie, unde a Îndreptat În trecere o pernă de la canapea, apoi a urcat scările până În dormitor. Acolo s-a dezbrăcat și și-a pus cămașa de noapte, deși era de-abia ora zece dimineața. Și apoi, pentru prima oară de când fusese Însărcinată cu Zoë și pentru ultima oară Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bunicii mei s-au mutat din Hurlbut cu un an Înainte de a-și fi achitat ipoteca. Într-un weekend cald de toamnă, tatăl meu și bunicul dezonorat au cărat mobila afară pentru a o vinde la talciocul Încropit În curte: canapeaua și fotoliile verde marin, care Încă arătau nou-nouțe sub husele de plastic, masa de bucătărie, rafturile de bibliotecă. Afară, pe iarbă, au fost așezate lămpi alături de vechile manuale ale tinerilor cercetași pe care le avuseseMilton, de păpușile și pantofii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de bărbați care scotoceau meticulos, Întorcând totul cu susul În jos În căutare de lucruri de firmă. Desdemonei nu i-ar fi fost cu nimic mai rușine dacă ar fi fost ea Însăși de vânzare, expusă În pielea goală pe canapeaua verde, cu o etichetă cu prețul atârnată de picior. Când au terminat de vândut sau de dat de pomană totul, Milton a luat ce mai rămăsese din lucrurile bunicilor mei și le-a dus cu un camion Închiriat douăsprezece străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Doamne! E ca-n Smirna! Uită-te la mavros! Dau foc la tot, ca turcii! Comparația era greu de respins. În Smirna oamenii Își căraseră mobila pe malul mării; și la televizor, acum, oamenii cărau mobilă. Bărbații scoteau din magazine canapele nou-nouțe. Pe bulevarde navigau frigidere și aragazuri și mașini de spălat vase. Și, exact ca În Smirna, cu toții păreau să-și fi Împachetat toate hainele. Femeile purtau blănuri de nurcă, În ciuda căldurii de iulie. Bărbații probau costume noi și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rudele noastre și-au exprimat cât se poate de clar credința bine intenționată că negrii erau capabili să fie exact ca albii... Dar atunci asta ce era? se Întrebau ei, urmărind imaginile de la televizor. Ce căutau tinerii aceia cu o canapea În brațe pe stradă? Ar fi luat vreodată Sidney Poitier o canapea sau un aparat mare de bucătărie dintr-un magazin fără să plătească? Ar fi dansat așa În fața unei clădiri În flăcări? ― Nici pic de respect pentru proprietatea privată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
intenționată că negrii erau capabili să fie exact ca albii... Dar atunci asta ce era? se Întrebau ei, urmărind imaginile de la televizor. Ce căutau tinerii aceia cu o canapea În brațe pe stradă? Ar fi luat vreodată Sidney Poitier o canapea sau un aparat mare de bucătărie dintr-un magazin fără să plătească? Ar fi dansat așa În fața unei clădiri În flăcări? ― Nici pic de respect pentru proprietatea privată striga domnul Benz, care locuia alături. Iar soția lui, Phyllis: ― Unde or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
inima, mi se oferea o viziune aeriană a Galapagosului de cruste de pe creștetul său chel. (Arhipelagul Își schimba poziția an de an pe globul țestei sale, ca În deriva continentelor, dar nu se vindeca niciodată.) Doctorul Philobosian mirosea ca o canapea veche: a ulei de păr, a supă vărsată și a moțăieli neprogramate. Diploma lui În Medicină arăta de parcă ar fi fost scrisă pe pergament. Nu m-aș fi mirat dacă, pentru a trata febra, doctorul Phil ar fi scris o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
minune În peisaj. Totuși nu era ieșit din comun ca anumite fete inocente, ușor de stârnit, să răspundă la prezența mea În moduri de care nu erau conștiente. Mă gândesc la Lily Parker, căreia Îi plăcea să se Întindă pe canapelele din hol și să-și pună capul la mine În poală, privind În sus și spunându-mi: ― Ai o bărbie perfectă. Sau la June James, care Îmi trăgea părul peste capul ei ca să-l Împărțim, ca pe un cort. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am Înțeles să ne Întâlnim a doua zi, Într-o marți seara. Obiectul Obscur mi-a scris adresa ei și Tessie m-a dus cu mașina până acolo. Când am fost condusă În bibliotecă, am găsit-o stând pe o canapea verde de catifea. Nu mai avea pantofii de piele În picioare, dar Încă mai era Îmbrăcată cu uniforma. Părul roșcat și lung Îi era legat la spate, ca să-i fie mai ușor să facă ce tocmai făcea și anume să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vorbind Împreună, dar aici nu ne vedea nimeni. Într-un cadru mai larg, În lumea de-afară, eram mai degrabă asemănătoare decât diferite. Amândouă eram adolescente. Amândouă eram din suburbii. Mi-am pus jos geanta și m-am apropiat de canapea. Obiectul Își băgă țigara Tareyton În gură. Punându-și palmele de-o parte și de alta a picioarelor Încrucișate, se ridică, de parcă ar fi levitat ca un yoghin, și se trase la o parte ca să-mi facă loc. ― Mâine am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fi lăsat o urmă vizibilă. ― Nu-mi vine să cred că știi toate astea. ― Îți spun eu cine știe. Domnișoara Schuyler, ea știe. Râsul, hohotul țâșni din gura ei ca un gheizer și apoi Obiectul se prăvăli pe spate pe canapea. Țipă de Încântare, zguduindu-se. Dădu din picioare, dărâmând țigările de pe masă. Avea din nou paisprezece ani În loc de douăzeci și patru și, Împotriva tuturor probabilităților, ne Împrieteneam. ― „Neplânsă, părăsită, făr’ de-al nunții desfăt, mă mână Înainte moartea...“ ― „...soartas...“ ― „...soarta. De vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-mi ridic de-acuma ochii spre zei, dar pentru a mea soartă nu-i lacrimă să cadă, nici... nici...“ ― „Nici prieten să jelească.“ ― „Nici prieten să jelească.“ Eram din nou la Obiect acasă, repetând replicile. Eram pe terasă, Întinse pe canapelele viu colorate. Pe un fundal cu papagali se profila capul Obiectului, cu ochii strâns Închiși, recitând. Făceam deja asta de două ore. Obiectul aproape parcursese un set complet. Beulah, servitoarea, ne-a adus sandvișuri pe o tavă și două sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de obraji și care arătau ca Melina Mercouri În anii ei târzii. Dar, mai ales, n-au mai fost dezbateri În sufragerie. N-au mai fost certuri și exemple și citate din morții celebri și critici la adresa viilor nedemni. De pe canapelele noastre nu s-a mai dirijat guvernul. Nu s-a mai modernizat sistemul fiscal și nici n-au mai fost contradicții filosofice despre rolul guvernului, despre ajutorul social, despre sistemul de sănătate suedez (conceput de un doctor Fioretos - nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aici, nesimțitelor! Filmăm. Veni la geam și trase o lovitură În el, dar noi deja o luaserăm la fugă. Mai târziu, pe seară, a sunat telefonul. A răspuns mama Obiectului. ― E Rex, a spus ea. Obiectul s-a ridicat de pe canapea, unde jucam table. Mi-am pus pulurile În stive, ca să am o ocupație. Le-am aranjat iar și iar, În timp ce Obiectul vorbea cu Rex. Stătea cu spatele la mine. Se mișca În timp ce vorbea, jucându-se cu cablul aparatului. Eu mă tot uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să facă dragoste cu o frecvență pe care n-o mai cunoscuseră de ani de zile. Când Capitolul Unsprezece era plecat, nu așteptau să mai urce În dormitor, ci foloseau camera În care se nimereau să fie atunci. Au Încercat canapeaua roșie de piele din bibliotecă. S-au Întins pe păsărelele albastre și bobițele roșii de pe sofaua din camera de zi și de câteva ori s-au așezat chiar pe linoleumul gros din bucătărie, care avea un imprimeu cu cărămizi. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
după miezul nopții. Carmen era În bazin, făcându-și numărul de Esther Williams. Zora și cu mine eram În vestiar, păstrând tradiția (termos și marijuana). În costumul de sirenă, Z. nu prea putea să se miște și stătea Întinsă pe canapea, ca o odaliscă din zodia Peștilor. Coada Îi atârna peste brațele canapelei, picurând. În partea de sus avea un tricou cu fotografia lui Emily Dickinson. În vestiar se auzeau sunete din bazin. Bob Presto ajunsese În punctul culminant al poveștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Williams. Zora și cu mine eram În vestiar, păstrând tradiția (termos și marijuana). În costumul de sirenă, Z. nu prea putea să se miște și stătea Întinsă pe canapea, ca o odaliscă din zodia Peștilor. Coada Îi atârna peste brațele canapelei, picurând. În partea de sus avea un tricou cu fotografia lui Emily Dickinson. În vestiar se auzeau sunete din bazin. Bob Presto ajunsese În punctul culminant al poveștii: ― Doamnelor și domnilor, sunteți gata pentru o experiență electrizantă? Zora și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ascunse privirii. Era construită în aceeași formă ca și celelalte încăperi în care am fost până acum, de dom. Pe pereții acestuia se aflau șapte portrete ale unor oameni pe care nu i-am recunoscut. În stânga și în dreapta se aflau canapele ușor prăfuite și fotolii ce păreau foarte confortabile. Deasupra lor, înghesuite printre tablouri se aflau hărți. Unele vechi, altele mai noi, toate redând o anumită parte a lumii. Pe câteva erau însemnate cuvinte și mâzgălituri cu o formă elegantă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
câteva pahare, asemănătoare celui pe care tocmai l-a spart, și câteva sticle maronii, identice cu cea de pe masă. Luă un nou pahar și se întoarse. Dar nu se mai așeză la birou, ci își luă un loc pe o canapea maronie, în fața mea. Se ridică apoi și luă sticla, numai pentru a se așeza din nou. Își turnă jumătate de pahar, luă o gură, după care spuse: Mi s-a transmis să-ți vorbesc mai întâi de afaceri, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sumbru. Duse mâna după pahar, îl înșfăcă cu putere și pentru un moment m-am temut c-o să-l spargă și pe ăsta. Îl duse la gură și bău din el cu sete, apoi îl trânti din nou pe marginea canapelei pe care stătea, forțându-l să stea. Se mai uită o clipă la mine, apoi își întoarse atenția înspre cel cu care am venit, cealaltă umbră a mea. Privirile li se întâlniră. Și tu ai fi Vladimir? întrebă el uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am întors spre el pregătit să-l înfrunt, dar nu schițase nici un gest de agresiune. În schimb spuse: Ferește-te de ceața oarbă! Ce cauți e în acoperișul lumii! Spunând acestea, îmi dădu drumul și se trânti cu spatele de canapea. Vladimir se ridicase și el și era în spatele meu. Se întoarse, făcu o reverență și își continuă drumul. Nici nu am realizat că ușa apăruse din senin în momentul în care m-am apropiat de peretele gri. Aceasta se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mergea cu o viteză constantă de o sută optzeci de kilometri pe oră și făceau progrese uimitoare. Până la căderea serii aveau să iasă dintre șirul de munți și să intre pe cândva mănoasa câmpie a Rusiei. Corvium stătea pe o canapea cu Zgran lungit lângă el. La picioarele sale mai stătea un Vagabond. Botul celui dintâi se odihnea pe mâna Împăratului, iar el îl scărpina absent pe tot spatele. Se uita pe fereastră la nesfârșitul platou alb și se gândea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ocazia să fie singură. Dar cum deschide ușa, aude muzica bubuind în sufragerie, le aude chicotelile ce le punctează conversația, și cu inima înghețată, își bagă capul pe ușă. ― Bună, le spun eu fetelor, care stau câte una pe fiecare canapea, făcând schimb de bârfe. Vrea cineva o ceașcă de ceai? ― Oo, Mimey, aș vrea una cu mare plăcere, spun ele într-un glas, iar eu tresar la auzul poreclei pe care au decis-o pentru mine. E o poreclă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de vreme ce mă pot abține de la zahăr, care se adăpostește liniștit și totuși amenințător în bufetul de deasupra ibricului. Aduc ceaiul în sufragerie, iar Sophie și Lisa își strigă mulțumirile, dar ca niște vaci leneșe ce sunt, nu se mișcă din canapele, nu-mi fac loc să stau și eu. Deci nu-mi rămâne altceva mai bun de făcut decât să rămân în ușă, strângând în mâini cana fierbinte și întrebându-mă cât de repede mă pot duce în camera mea. ― Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bine. ― Hmm, spune Sophie. Oricum, nu se știe niciodată. Poate că tipul stă chiar acum în dormitorul colegului său de apartament și-i spune totul despre tine. Din întâmplare, Ben Williams se uită la știri în acest moment. Stă pe canapeaua lui din piele neagră și crom, cu picioarele ridicate pe măsuța de sticlă acoperită cu reviste, ziare, o scrumieră plină, câteva cutii goale de Heineken și bucăți de pachete rupte de țigări Rizla. Bea o bere, dar nu Heineken, astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]