9,952 matches
-
astea de 25 de cenți sunt niște closete, pe bune: intri în propria ta celulă, bagi banii în aparat, te așezi și faci exact ceea ce simți că îți vine să faci. Cuvintele erau scrise cu carioci de culoare neagră pe carton galben, la care erau atașate poze obscene. Uite-așa o găleată avea nenorocita între picioare. Stai să te zgâiești la șmecheriile jagardelelor din mijlocul valului de spermă. Juanita del Pablo o ia în cur. Cine scrie chestiile astea? Cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ceea ce am continuat să fac și după apariția soțului sau prietenului ei. Nu mi-a plăcut tonul lui Am avut o altercație scurtă în urma căreia m-am trezit zăcând cu fața în jos pe un pat jilav din cutii de carton la piciorul unei scări mascate. Ăsta a fost nenorocul doamnei care manifesta un interes deosebit. După ce mi-am revenit, am salutat câteva staruri, așezându-mă pentru câteva clipe la masa lor cu o colecție de vorbe deștepte. Invitat într-unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
toaletă, în cele ale patului, în dulapuri, în cartotecă, în valiza de sub pat și așa mai departe, și totuși am dat peste un articol fascinant în timp ce eram în patru labe, completându-mi inspecția în dulapul de jos. O cutie de carton pe care scria OSSIE, pusă acolo, fără îndoială, de Martina ieri seară, conținând lucrurile lui. În ea erau diverse obiecte de toaletă, o pereche de espadrile, câteva cămăși murdare, un pașaport expirat (capul tânăr și blond ținut ridicat în nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să o iau la fugă, dar am încetinit și m-am apropiat prevăzător de el. Shadow stătea năuc în mijlocul unui miniciclon de gunoaie - doar știi cum se învolbură gunoaiele câteodată, ceasuri întregi, în câte-un firicel de vânt: cutii de carton pentru alimente, pachete de țigări, cutii de bere, toate trăindu-și viața post-mortem de pui decapitați... M-am apropiat și mai mult. Shadow părea să fie într-o stare ciudată, botul lung îi tremura și-i clănțănea, în timp ce o labă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spun eu, Georgina n-o să-mi mai convină. Voi fi cuplat cu cineva ca Martina (nu. Nu. Așa ceva nu se va întâmpla) sau Selina sau cu vreo altă Tina sau Lina sau Nina. Toată după-amiaza cerul a fost ca un carton de ouă gol, sau poate cu câte un ou ici și colo. Apoi șunca groasă a apusului. Departe, în vest, norii nopții sunt supli și cabalini ca niște chei din profil sau ca niște locomotive spaniole. Dar norii se supun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
altceva mai bun în viață decât să ceară cărți sau ziare și să le răsfoiască, uneori să le și citească și, mai ales, culme a decăderii, să le mai și fișeze. Ești, în fața lor, ceva între cerșetor-aurolac și cerșetorul-călugăr cu cartonul la gât adunând bani pentru Schitul Ciumăfaia. Mi-s dragi acești pierde-vară rătăciți printre cărți, siliți să le care ca pe o povară, condamnați să le păzească, să le numere periodic, să le plimbe din raft la lift, de la lift
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Deschide ușa și se repede spre sala de lectură. Șoferul iese grijuliu, ținând teancurile în brațe, grav, aproape mistic, de parcă ar duce în fruntea procesiunii racla cu moaștele Sfântului Bomphayer. Aștept să se înapoieze garderobiera, să-mi dea și mie cartonul cu numărul locului - același 37 - din sală. Absurdă și grotescă lume. Trebuie să-ți construiești imaginea de titan al gândului țopăitor (al culturii, mai nou!) nu prin operă, ci prin faptul că vii 2-3 ore la Bibliotecă, ești văzut moțăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
două benzi albe verticale, de-o parte și de alta a închizătorii. O poșetă stupidă, ca de altfel majoritatea poșetelor de mușama, ieftine, purtate de femeile fără bani. Am tresărit când am văzut gioarsa de la tobogan. Alături de o cutie de carton pentru pantofi, de câteva bulendre femeiești, de un brăduț rămas de la Anul Nou și de alte resturi menajere. Fusese la modă cândva, pe la mijlocul anilor șaptezeci, după ce nu știu ce vedetă de cinema (Sarita Montiel? Dalida?) venise în București și fusese văzută plimbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu noi scriam. Textele, cum le zici, articolele le scriau alții. Noi doar le cenzuram. Aveam o listă cu indicații, creionul roșu și ștampila verde. Mergea articolul, bine. Nu mergea, îi puneam ștampila și gata. Sau îl mai țineam între cartoane până se mai dumireau alții ce și cum și p-ormă îi dădeam drumul sau, gata, definitiv, la coș. Ce text? Crezi că ne pierdeam noi timpul cu prostii de-alde astea? Textele e la guriști doar, dacă vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
azvîrlea cu pietricele În geam, din piața bisericii. M-am Îmbrăcat cu ce mi-a venit la Îndemînă și am coborît să-i deschid. Fermín aducea cu sine entuziasmul lui insuportabil de luni dimineața. Am ridicat grilajul și am atîrnat cartonul cu deschis. — Ia te uită ce cearcăne ai, Daniel. CÎt ditamai terenurile de construcție. Se cunoaște că ai dus motanul la apă. Ducîndu-mă În spatele prăvăliei, mi-am tras șorțul meu albastru și i l-am Întins pe al lui sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un obiect, la nici doi metri În dreapta mea. O clipă, mi s-a părut că se deplasa, Însă era doar reflexul lunii pe lamă. Un cuțit, probabil un pumnal cu două tăișuri, era Înfipt În perete. Fixa un dreptunghi de carton sau de hîrtie. M-am dus Într-acolo și am recunoscut imaginea țintuită de zid. Era o copie identică a fotografiei pe jumătate arse pe care un necunoscut o lăsase pe tejghea, În librărie. În fotografie, Julián și Penélope, adolescenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
altceva... Prin urmare, ce să căutați acolo...». Asta așteptam să-mi spuneți”, surâse Satanovski. „Adică, În loc de suflet, ce ați putea poseda În piept?” făcu pictorul, surâzând răutăcios. „Știu eu”, zise Satanovski, „poate o bucată de tablă sau o bucată de carton....” „O bucată de carton?” repetă Bikinski. „Da”, spuse inginerul, „o bucată de carton, pe care, la o adică, se poate și picta...” „Faceți sofistică ieftină”, ridică glasul pictorul. „Poate că fac și sofistică”, zise inginerul Edward. „Dumneavoastră, În schimb, faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să căutați acolo...». Asta așteptam să-mi spuneți”, surâse Satanovski. „Adică, În loc de suflet, ce ați putea poseda În piept?” făcu pictorul, surâzând răutăcios. „Știu eu”, zise Satanovski, „poate o bucată de tablă sau o bucată de carton....” „O bucată de carton?” repetă Bikinski. „Da”, spuse inginerul, „o bucată de carton, pe care, la o adică, se poate și picta...” „Faceți sofistică ieftină”, ridică glasul pictorul. „Poate că fac și sofistică”, zise inginerul Edward. „Dumneavoastră, În schimb, faceți cu mine pe Toma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Satanovski. „Adică, În loc de suflet, ce ați putea poseda În piept?” făcu pictorul, surâzând răutăcios. „Știu eu”, zise Satanovski, „poate o bucată de tablă sau o bucată de carton....” „O bucată de carton?” repetă Bikinski. „Da”, spuse inginerul, „o bucată de carton, pe care, la o adică, se poate și picta...” „Faceți sofistică ieftină”, ridică glasul pictorul. „Poate că fac și sofistică”, zise inginerul Edward. „Dumneavoastră, În schimb, faceți cu mine pe Toma necredinciosul. Dacă vreți să vedeți bucata de carton, v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de carton, pe care, la o adică, se poate și picta...” „Faceți sofistică ieftină”, ridică glasul pictorul. „Poate că fac și sofistică”, zise inginerul Edward. „Dumneavoastră, În schimb, faceți cu mine pe Toma necredinciosul. Dacă vreți să vedeți bucata de carton, v-o pot arăta. Ați putea picta pe ea chipul Maicii Domnului ținându-l În brațe pe Iisus...” Pictorul sări ars de pe locul său, apucându-l pe inginer de guler. „Nu cumva vreți să mă sugrumați?” spuse acesta foarte calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Trecătorii se opresc la semafor. Mașinile vin În goană. Din față, din spate. Pneurile scrâșnesc. Girofarele urlă... Încotro? Încotro? Sub această umbră amenințătoare, arbori solzoși se zbat ca niște pești pe uscat. Vântul mână singurătatea prefăcută În cutii de conservă, cartoane, pachete de țigări. Le hârșâie pe caldarâmul murdar. Rostogolește pălării, bucăți de ziare, ah și oh! Ah și oh, mașinile duduie, claxonează ca la mort! „Mathilda, Mathilda!” Piciorul pășește, amușinând mereu aerul. Noimann calcă pe urmele lui. Încotro, Încotro? S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zice nici marinal, nici marinel... Tanti Mița: Da cum, procopsitule? Goe: Mariner... Mam’mare: Apoi de! n-a învățat toată lumea carte ca d-ta! Scena a II-a Sosește trenul format din copii: Locomotiva poartă pe cap un coif din carton. Vagoanele 3-4 copii care aduc și scaunele pentru cucoane. Se opresc câteva secunde în scenă, lasă scaunele pe care se așează cucoanele. Trenul fluieră și pleacă. Mam‘mare îi face cruce. apoi aprinde o țigară... Goe nu vrea să intre
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și cornute, Cu lână mițoasă Ca firul de mătasă... F: Era bogat!... Bunicul: Da, dar pe cât era de bogat, pe atât era de rău. Pauză cu fundal muzical specific, de trecere la scena II Scena II - Casa lui Crăciun (din carton sau desenată pe o coală de flip-chart) Crăciun (strigând): Babă Iovă, ai măturat casa, ai pregătit bucatele? Că acum e noapte și vin musafirii! Iova: Am pregătit, bărbate! C: Vezi de pune pe masă din vinul cel mai bun, că
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
voia Domnului. (Apare Iosif.) Iosif, voi naște un copil, Fiul lui Dumnezeu. Iosif: Bine, dar trebuie să mergem la Betleem, orașul în care ne-am născut. Iosif o ia de mână pe Maria și călătoresc. Ajung la o casă (din carton) și bat la ușă. O gospodină: Cine sunteți și ce doriți? Iosif: Noi suntem din Nazaret. Călătorim de multe zile și suntem frânți de oboseală. V-am ruga să ne primiți peste noapte să dormim în casa dumneavoastră. Gospodina: În
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de munte, Zare Popescu. * Încercase, pe rând, să răspundă Întrebărilor fruntașului T.R. Grințu, dar se trezise vorbind de fapt despre cea de-a doua amintire clară păstrată În memoria lui din copilărie. Fumau, treceau dealul, contabilizau loviturile, pansau țintele de carton cu buline albe de hârtie, reveneau În culcușul de iarbă uscată și reluau de unde se nimerea discuția lor. Trecea timpul. Această a doua amintire era Însă mult mai complexă. Din Întâmplare păstrase multă vreme, neîntrerupt, legătura cu profesorul Valedulcean și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să să ea măsuri pentru potolirea elevului În cauză. data 20 11 1975. Motivele pentru care Radu Grințu, Înainte de a-și Încheia scurta lui carieră de pedagog și de a-și strânge cele câteva obiecte personale Într-o valiză de carton, a copiat tocmai acele patru declarații sunt deocamdată neclare. Putem presupune, spre exemplu, că ele ofereau materialul de plecare pentru un scurt metraj pe teme educative, dar, prin faptul că el a subliniat apăsat În textul uneia dintre declarații tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-te, totul e foarte În regulă. O să mă calmez când o să-mi spui că spațiul unde se pozează e În sfârșit gata. Acum zece minute arăta ca dracu’. Sunt afară și totul e bine. Sunt zece metri de afișe pe carton cu iepurașii Playboy și așteaptă ca vedetele să vină În fața lor pentru poze. Acum un minut au făcut finisările și o să se usuce peste câteva minute. Nici o problemă. —Elisa? Avem lista finală a presei și s-a vorbit cu paza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o dată mâna și conducându-mă În capul mesei. Am Îmbrățișat și pupat pe toată lumea pe drum spre locul meu și m-am prăbușit În scaunul care-mi fusese rezervat, moment În care Penelope Îmi puse pe cap o diademă de carton și-mi spuse ceva jenant de categoria „Tu ești eroina noastră În seara asta“. —La mulți ani, scumpo! spuse mama, aplecându-se să mă sărute pe obraz. Tata și cu mine n-am fi ratat ocazia asta pentru nimic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
brațele și picioarele, le lăsă să cadă și obținu acea rigiditate care anunța rigor mortis. Notă în carnet: „Decedat probabil în jur de 1:00 A.M.”, după care tamponă degetele mortului cu cerneală și le rulă pe o bucată de carton solid, mulțumit că obținuse amprente perfecte din prima. Apoi examină gâtul și capul, măsură cu un compas urma învinețită, cauzată de strangulare, notând toate datele. Vânătaia se întindea de jur împrejurul gâtului, mult prea lungă pentru a fi lăsată de o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
încă se văita încet. Vecinii începuseră să se uite pe ferestre, lăbărțând jaluzelele, în toate locuințele de pe stradă. Câteva minute mai târziu Audrey o conduse pe Lucy afară din casă, cu un braț pe după umerii ei și un geamantan din carton presat în cealaltă mână. În drum spre mașină se opri ca să-i tragă un șut în boașe lui Tommy Sifakis. *** Buzz hotărî să se întoarcă la Hollywood prin Laurel Canyon. Avea mai mult timp să se gândească cum să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]