2,365 matches
-
toate vizitările din lunga listă prețioasă de adrese, care practic în teren uneori era demoralizant de sumară și ieftină. Prin clasa a VIII-a, am fost admis într-o echipă îpartie) mare, care cuprindea: patru bumbieri plus un căpitan, doi cazaci, câteva căprițe, un urs cu țiganul aferent, un moș cu baba, un mire cu mireasa și o orchestră de muzicanți după ureche, din care nu lipseau: trompetele îtrupcile), acordeonul, clarinetul, fluierul și doba. Jocul bumbierilor îbumbiereasca) este specific Bucovinei, în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mai spune vodă că oricine din rudeniile decedatului sau altcineva ar veni cu scrisori sau alte drese domnești pe hotarele acestui sat să nu le ia nimeni în seamă „căci știut lucru este că aceste drese s-au jăfuit de cazaci, în vreme ce au venit oștile moschicești aici, în pământul Moldovii, de au prădat țara”. Of! Iar oștile moschicești îmi amărăsc sufletul! N-am ce-ți face, dragule, fiindcă „oștile moschicești” ne-au tot călcat bucățica asta de glie și au jefuit
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ni s-au plâns cu mare jalobă... mărturisind într-acest chip: cum că dresurile ce le-au avut această... mănăstire Hlincea, ...de la alți domni... pe a sale drepte ocine,... s-au pierdut... în vremea când a venit hatmanul Timuș cu cazacii zaporojeni... asupra lui Ștefan (Tomșa) voievod și l-au scos din scaun și au făcut multe răutăți și au robit tot târgul Iașilor și puindu-se cu tabăra cazacilor supt Codru, împrejurul sfintei mănăstiri, au prins pe călugări și i-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
s-au pierdut... în vremea când a venit hatmanul Timuș cu cazacii zaporojeni... asupra lui Ștefan (Tomșa) voievod și l-au scos din scaun și au făcut multe răutăți și au robit tot târgul Iașilor și puindu-se cu tabăra cazacilor supt Codru, împrejurul sfintei mănăstiri, au prins pe călugări și i-au muncit și le-au luat toate averile și bucatele, lăsându-i numai cu trupurile, iar dresurile ce le-au avut , toate le-au rupt și le-au călcat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și acela rupt și stricat,... Și domnia mea, dacă am văzut atâtea mărturii... am crezut”. Închid ochii și îmi imaginez ce nenorocire s-a abătut asupra acestui târg al Iașilor și pe capul bieților călugări care credeau că ieșindu-le cazacilor în cale cu sfânta cruce aceștia - fiind tot drept credincioși ca și noi - au să-i lase în pace... Dar smereniile lor au plecat capetele și au acceptat jugul... Și... urmarea a fost descrisă chiar de vodă! Cred, fiule, că
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
semnificative” față de Romsilva și subunitățile acesteia. Ce mai contează?... Fundu Aței În Tarcăul lui Lipan trăiesc acum peste 3700 de suflete. Comuna e formată din satele Ardeluța, unde armata noastră are o superbă cabană, Schitul Tarcău sau Șichiva (Cichiva), Brateș, Cazaci, Tarcău, Straja, Lunca. Curentul electric a urcat până la Ardeluța și ROMTELECOM trage fire peste tot. Bugetari sărmani de la Constanța sau de la Vaslui își rostuiesc vile cât mai departe de ochii vindereilor de la Garda Financiară. Dacă nu vor să cotizeze? Așa
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
un grimoire, brăzdează aerul cu o cădelniță, și strigă „Doamne, vie Împărăția ta”, și pare să obțină ceva, pentru că Radio Moscova tace, dar În momentul cel mai plin de magie Începe din nou să se audă un cântec ca de cazaci beți, din ăia care dansează cu fundul lipit de pământ. Brambilla invocă Clavicula Salomonis, arde un pergament pe tripod riscând să dea naștere unui rug, evocă niște divinități ale templului din Karnak, cere cu impertinență să fie pus pe piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
departe de tîrgul Fălticeni, între apele Moldova și Siret, se află satul Manuilovca (azi Manolea), locuitorii căruia au venit aici din Rusia acum peste 150 de ani”. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în Dobrogea s-au așezat cazacii de pe Don, din armata atamanului Ignat Nekrasov, cel care a organizat viața socială a cazacilor după reguli democratice, cunoscute sub numele de “Legământul lui Ignat”. Primele localități în care s-au așezat sunt Sarichioi, Dunavăț, Slava Rusă, Carcaliu, Jurilovca, Mila
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
locuitorii căruia au venit aici din Rusia acum peste 150 de ani”. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în Dobrogea s-au așezat cazacii de pe Don, din armata atamanului Ignat Nekrasov, cel care a organizat viața socială a cazacilor după reguli democratice, cunoscute sub numele de “Legământul lui Ignat”. Primele localități în care s-au așezat sunt Sarichioi, Dunavăț, Slava Rusă, Carcaliu, Jurilovca, Mila 23, Periprava. În anul 1781, Împăratul Iosif al II-lea a semnat un document care
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
pe umărul ei. Este prea târziu să mă schimb? Poate ar trebui să revin la o încarnare anterioară. Sau să continuu? Culoarea neagră a pielii lui Sweets este un altfel de piele pe care ar trebui s-o încerce? Dansatorii cazaci se opresc și orchestra începe un vals lent. Voulez vouz danser m'sieur? Este o blondă vopsită, masivă, cu ochii triști, încercuiți cu negru, obrajii lăsați, vrând să spună că dincolo de zâmbetul pe care-l afișează, n-a mai mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dacă aș muri poate că ei vor rămâne împreună, să aibă grijă de puținul care le-a mai rămas. Nu îi voi lăsa să îmi facă una ca asta, îmi țineam ochii strâns închiși, să mă tortureze așa cum au făcut cazacii când au dat năvală în casele evreilor luându-le totul, tocmai învățasem despre asta la școală, și mă gândesc înfricoșată la clasa mea, ce le voi spune colegilor mei, doar un singur copil mai era în situația aceasta și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
slobodă, da’ parcă și mneata prea stăteai toată ziua cu nasu-n cărți! - grăi spătarul Vulture către cel gras cu căciula de jder. Mneata citeai și noi strângeam dările. Dreptate era asta? Veneau leșii, mneata citeai. Pârjoleau tătarii, mneata citeai. Prăpădeau cazacii, mneata scriai. Noroc c-au venit și turcii și te-au schimbat, că eu unul mă săturasem. — Am vrut să fiu luminat, se tângui cel cu căciula de jder, abia ținându-se pe cal. N-am vrut să tai capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deshămați, focuri de frigare, tarabe cu nimicuri, oameni de tot soiul: polaci rumeni, scumpi la vorbă, privind mereu nu știu ce în jariștea focului, ovrei tânguinzi, cu niște târsoage de bărbi cât badanalele, grecotei cu nas subțire, bulgăroi cu ceafa destul de groasă, cazaci trosnindu-și fălcile a spleen, nemți stăpânindu-și cu demnitate vagi zgomote interioare, ungureni chipeși vorbind ceva cu niște vrânceni șovăitori, moldoveni lăcrimând de atâtea povești, ba, într-un colț, mai la fereală, și doi turci, afumați bine, cercând a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu zic ba, frate Parnasie! - grăi Cancioc după o clipită de tăcere. Frumoasă, da’ parcă nu-i de pe la noi. Că ce-ai văzut tu putea vedea și-un turc ori un polak, ba, de se uita mai bine, și-un cazac. Eu zic că rânduiala noastră, a povestitorilor, e să păzim poveștile noastre, să nu le amestecăm cu poveștile venetice. Să povestim numai ce-i pe la noi, să știe cel ce-ascultă: asta-i curat poveste valahă! Că dacă începem a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
chip. Dar poftiți, ședeți, nu stați în picioare! - și le arătă trei cadâne care țineau trei perini. Nu facem prea bine, luminăția-ta - reluă spătarul Vulture, așezându-se cu băgare de seamă. Dar ce-ați pățit? V-au călcat leșii, cazacii? S-a sculat prostimea? — Ba nu, luminăția-ta, mai rău. Am fost maziliți. Nu se poate! - se indignă viziriul. De cine? — De luminăția-ta - zise timid Barzovie-Vodă. — De mine?! - făcu viziriul. E peste putință! — Ba uite că se poate - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
maica Ravena, pe numele ei adevărat contesa Danuta Wodynska, o mândrețe de femeie, foarte credincioasă, că de-aia și intrase la mănăstire: se ruga o dată la castelul ei și s-a pogorât un înger, dar dimineața a văzut că era cazac, și încă ortodox. La opt ani puteam traduce din Tit Liviu, la nouă spuneam pe de rost toată slujba, iar la zece știam unde-și ține stareța cheile. Așa am putut citi, după ce adormeau maicile, „Ars Amandi” a lui Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ci, așezați undeva la umbră pe dealul Copoului, îi vom aștepta să intre în urbe, aruncându-ne asupra orașului o blândă, pioasă privire. Vă leato șapte mii și ceva, Iașul, poreclit de tătari „Târgul de foc” din cauza deselor incendii, de cazaci „Târgul celor o mie de cărări” din cauza excelentului vin alb, de turci „Târgul suspinelor”, din cauza deselor maziliri, și de moldovenii înșiși „Dulcele târg” din cauza deselor giupânese văduvite de o amară istorie, Iașul, deci, era o așezare liniștită. Situat la întretăierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
partea răsăriteană a Moldovei, pe de altă parte, partea apuseană a Moldovei, orașul era un important punct strategic pentru turcii care voiau să treacă spre nord, leșii care voiau să treacă spre sud, tătarii care voiau să treacă spre vest, cazacii care nu prea cunoșteau corect punctele cardinale, ba chiar și pentru localnicii care trebuiau să stea acasă și să le arate direcția. Nu e de mirare astfel că, aproape simultan, puteai zări pe ulițe, în umbra zidurilor, cai iuți, mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de cioară împuțită!” gândi cu ură tânăra doamnă, plecându-și cu sfiiciune ochii. Episodul 80 POLITICEȘTI Cele spuse de Metodiu părură a-l interesa pe Sima-Vodă. Fără să-și dea seama, căzu pe gânduri. Vârsta înaintată, oboseala, tracasările zilnice, incursiunile cazacilor peste Nistru, tinerețea nepotolită a Ruxăndriței, junghiurile din șale și masa copioasă îl făcură să ațipească puțin. într-un târziu, deschise ochii și-și aduse aminte de ceva. Se întoarse spre Ximachi vistiernicul: — Ei, ce zici? — Ei, ce zici? - făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pierdere a vederii, fusese unul din cei mai străluciți strategi ai Moldovei acelor timpuri și ca atare era foarte respectat. Știa zeci de bătălii pe de rost, cunoștea toate tipurile de amplasament ale oștilor turcești, toate vicleniile de atac ale cazacilor, toate formațiunile de relief dintre Dunăre și Kiev, importanța fiecărei coline, a fiecărei mlaștini, a fiecărui han. într-o noapte, în tinerețe, se strecurase îmbrăcat turcește în tabăra otomană și rămăsese acolo trei ani, studiindu-le osmalâilor toate tertipurile militare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fiecărei coline, a fiecărei mlaștini, a fiecărui han. într-o noapte, în tinerețe, se strecurase îmbrăcat turcește în tabăra otomană și rămăsese acolo trei ani, studiindu-le osmalâilor toate tertipurile militare. întors în Moldova cu această experiență, îi bătuse pe cazaci la porțile Sucevei de trei ori la rând, prin aceeași schemă de învăluire pe flancuri, făcându-l pe înțeleptul lor hatman Iaroslav să exclame admirativ, așa plin de noroi și sânge cum era: „Gospodi, ori noi suntem proști, ori Samoilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-și putea face dreptate dând în taică-său căruia îi mâncase averea umblând tocmai după fustele actualei neveste, sărdariul Basile Neaoșu, zis și Urechilă deoarece cu vreo trei ani mai înainte când oștile turcești intraseră în Iași gonindu-i pe cazaci, Basile le ieșise înainte țopăind de bucurie și strigând cât îl ținea gura „au venit frații noștri, oameni buni!”, iar turcii, necunoscând bine limba și crezând că face agitație antiotomană, îi tăiaseră brusc urechile, mitropolitul Nazazarie Iscariotul, om cu frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
văzători. Și cum vă spuneam - continuă Samoilă vorba începută - era ceață. Dacă-ți întindeai puțin mâna, n-o mai vedeai. Să atac așa orbește nu-mi venea la socoteală. Să mă apăr nici atâta. De retras, cum să mă retrag? Cazacii ne-ar fi auzit, că eram la doi pași și-atâta așteptau, să ne găsească. Ce să fac? Oamenii mei tremurau, caii legați peste bot să nu necheze se foiau... Și odată îmi vine gândul ăl bun! Și fac semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încet. — Țț - făcu spătarul. — Păi de ce? — Am avut un accident când eram mic. Mă jucam într-o fâneață, când am văzut-o pe mătușa mea care m-a crescut, că eu n-aveam mamă, cum se-aruncă de gâtul unui cazac, drept pe calul lui, și pe-aci ți-e drumul, pe la Nistru. Eu dau fuguța la unchiu ce-și potcovea iapa în curte și-i strig: „Scoală-te, unchiule, c-a fugit mătușa cu-n cazac!”. „Ce vorbești, mă?” zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aruncă de gâtul unui cazac, drept pe calul lui, și pe-aci ți-e drumul, pe la Nistru. Eu dau fuguța la unchiu ce-și potcovea iapa în curte și-i strig: „Scoală-te, unchiule, c-a fugit mătușa cu-n cazac!”. „Ce vorbești, mă?” zice de pe scăunel unchiu ce era un om liniștit de felul lui. „Ce zi e astăzi?”. „Joi!” strig eu. „Atunci n-ajung ei departe. încotro au luat-o?”. „încolo!”, arăt eu. „Ciudat, zice unchiul. Au luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]