2,337 matches
-
de kilometri distanță unul de altul, dar Carol a renunțat deoarece avea nevoie de provizii și s-a întors spre sud în Ucraina în căutarea de grâne și de vreme mai blândă. Conform cronicilor rusești, forțele ucrainene, conduse de hetmanul cazac Ivan Mazepa, purtau de ceva vreme tratative cu Carol, iar în acest moment, Mazepa s-a aliat oficial cu suedezii pentru a obține independența față de Rusia. Nu există însă documente sau alte probe directe care să ateste negocieri preliminare între
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
moment, Mazepa s-a aliat oficial cu suedezii pentru a obține independența față de Rusia. Nu există însă documente sau alte probe directe care să ateste negocieri preliminare între Mazepa și Carol. Mazepa i-a trimis însă pe mare parte din cazacii săi în Belarus și în Ucraina de pe malul drept pentru a opri forțele poloneze, iar hotărârea lui Carol de a se îndrepta spre Ucraina era, conform lui Hrușevski, neașteptată pentru Mazepa. El plănuia ca forțele lui Carol să înainteze spre
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
la grosul trupelor, îi mai rămăseseră doar 6.000 de soldați fără provizii. Mazepa ezita și a convocat consiliul "starșînelor" pentru a hotărî ce urmează să facă. Consiliul a aprobat negocierile cu Carol. El a plecat cu ultimele rezerve de cazaci din Baturîn și s-a îndreptat spre râul Desna ca să negocieze cu Carol. Când a aflat aceasta, Petru I l-a trimis pe Aleksandr Menșikov la Baturîn și a distrus orașul fără milă. Au urmat multe alte represiuni în întreg
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
o forță redutabilă care să o apere și a sosit rapid. La 27 iunie, Carol a primit de veste că un număr mare de kalmîci i se vor alătura lui Petru și vor întrerupe liniile de aprovizionare ale armatei suedeze. Cazacii Zaporijieni care i se opuneau la început lui Mazepa au hotărât să-i țină partea acestuia și lui Carol. Forțele moscovite, cu ajutorul starșînei cazace Halahan, care dezvăluise intențiile lui Mazepa, au atacat preventiv și au distrus Siciul, împiedicându-i pe
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
predea comanda trupelor mareșalului Carl Gustav Rehnskiöld și generalului Adam Ludwig Lewenhaupt, doi generali cu personalități divergente. Schimbarea comandanților nu a fost comunicată comandanților subordonați când se punea la cale lupta. De asemenea, rușii au reușit să-i slăbească pe cazaci care se hotărâseră să li se alăture suedezilor. Armata rusă a ocupat și a distrus Siciul Zaporijian cu ajutorul lui Galagan, un fost ofițer cazac. Restul cazacilor și-au mutat centrul mai jos pe Nipru pentru următorii 19 ani. Bătălia a
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
subordonați când se punea la cale lupta. De asemenea, rușii au reușit să-i slăbească pe cazaci care se hotărâseră să li se alăture suedezilor. Armata rusă a ocupat și a distrus Siciul Zaporijian cu ajutorul lui Galagan, un fost ofițer cazac. Restul cazacilor și-au mutat centrul mai jos pe Nipru pentru următorii 19 ani. Bătălia a început înaintea zorilor zilei de 28 iunie (după calendarul suedez) la ora 3:45 a.m. Suedezii au înaintat către liniile rusești întărite. Bătălia a
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
se punea la cale lupta. De asemenea, rușii au reușit să-i slăbească pe cazaci care se hotărâseră să li se alăture suedezilor. Armata rusă a ocupat și a distrus Siciul Zaporijian cu ajutorul lui Galagan, un fost ofițer cazac. Restul cazacilor și-au mutat centrul mai jos pe Nipru pentru următorii 19 ani. Bătălia a început înaintea zorilor zilei de 28 iunie (după calendarul suedez) la ora 3:45 a.m. Suedezii au înaintat către liniile rusești întărite. Bătălia a debutat într-
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
propriile linii. Carol și-a adunat restul trupelor și carele de provizii și s-a retras spre sud în aceeași zi, abandonând asediul Poltavei. Rehnskiöld a căzut prizonier. Lewenhaupt i-a condus pe suedezii rămași împreună cu o parte din forțele cazacilor la Nipru, dar a fost urmărit de cavaleria regulată rusească și de 3.000 de kalmîci, fiind obligat să capituleze după trei zile la Perevolocina, la 1 iulie. Aproape întreaga armată suedeză rămasă, circa câteva mii de oameni, a capitulat
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
alianță cu Carol al XII-lea, prin care Republica polono-lituaniană se angaja să-i sprijine pe suedezi împotriva țarului rus. Stanislav a făcut tot ce a putut pentru a-l ajuta pe Carol. Astfel, el l-a influențat pe hatmanul cazacilor, Ivan Mazepa, să dezerteze din armata lui Petru cel Mare în perioada cea mai critică a Marelui Război al Nordului dintre Rusia și Suedia, și a amplasat un corp de armată la dispoziția suedezilor. Însă Stanislav depindea în întregime de
Stanisław Leszczyński () [Corola-website/Science/322778_a_324107]
-
prima jumătate a secolului al XVII-lea, raidurile otomane și războaiele au dus la pierderea (deces sau înrobire) aproximativă de 300.000 de cetățeni ai Republicii la granițe. Vladislav spera, de asemenea, că războiul va rezolva preoblema de neliniște dintre cazaci, un grup militar care trăia în Ucraina, în apropiere de granița otomană, care ar putea găsi bogății într-o asemenea campanie, și încerca să le îndrepte atenția pentru a lupta cu Republica, în loc să lupte împotriva ei. Ca de obicei, el
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
inspire pe nobili, care rareori erau dispuși să ia în considerare sponsorizarea unui alt război, primind mai mult sprijin din partea puterilor străine, de la Roma, Veneția și Moscova. Cu promisiunile de fonduri pentru război, Vladislav a început să recruteze trupe printre cazaci în 1646. Opoziția din Seim îi cerea ca el să repingă trupele, susținând înrăutățirea sănătații lui Vladislav. Vladislav încă nu se dăduse bătut, și a încercat să reînvie planul în 1647, cu sprijinul magnatului Jeremi Wiśniowiecki (care organizase expediții militare
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
de pe vremea Seimului Tăcut), Rusia considera Polonia ca fiind protectoratul său, Polonia fusese devastată și de un război civil în care forțele Confederației de la Bar au încercat să scoată Polonia de sub controlul rusesc. Recenta răscoală Koliivșcina și alte răscoale ale cazacilor din Ucraina slăbiseră și ele poziția Poloniei. Mai mult, regele polon, susținut de Rusia, Stanisław August Poniatowski, era considerat a fi prea slab și prea independent în gândire; în cele din urmă, curtea țarinei a hotărât că utilitatea Poloniei ca
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
Kapudan Pașa (Marele Amiral al Marinei Otomane). A servit ca un comandant de trupe de infanterie într-un război împotriva Poloniei în 1672, negociind termenii tratatului care a adăugat Podolia la Imperiul Otoman. Victoria a permis turcilor să transforme regiunile cazaci din sudul Ucrainei într-un protectorat. În 1676, când a murit marele vizir, Mustafa l-a succedat. A avut puțin succes în combaterea unei rebeliuni a cazacilor care a început în 1678. După câteva victorii inițiale, intervenția Rusiei i-a
Kara Mustafa Pașa () [Corola-website/Science/329615_a_330944]
-
a adăugat Podolia la Imperiul Otoman. Victoria a permis turcilor să transforme regiunile cazaci din sudul Ucrainei într-un protectorat. În 1676, când a murit marele vizir, Mustafa l-a succedat. A avut puțin succes în combaterea unei rebeliuni a cazacilor care a început în 1678. După câteva victorii inițiale, intervenția Rusiei i-a obligat pe turci să încheie pace, revenind conducerea asupra cazacilor în mâinile țarului, cu excepția câtorva forturi de pe Nipru și Bugul de Sud. În 1683, a lansat o
Kara Mustafa Pașa () [Corola-website/Science/329615_a_330944]
-
a murit marele vizir, Mustafa l-a succedat. A avut puțin succes în combaterea unei rebeliuni a cazacilor care a început în 1678. După câteva victorii inițiale, intervenția Rusiei i-a obligat pe turci să încheie pace, revenind conducerea asupra cazacilor în mâinile țarului, cu excepția câtorva forturi de pe Nipru și Bugul de Sud. În 1683, a lansat o campanie la nord în Austria, într-un ultim efort de a extinde Imperiul Otoman, după mai mult de 150 de ani de război
Kara Mustafa Pașa () [Corola-website/Science/329615_a_330944]
-
O parte din voiajul efectuat în toamna aceluiaș an este relatata în cartea "The Russian Shores of the Black Șea" (Litoralul rus al Mării Negre). La finele lui 1853 a efectuat și o călătorie în jos pe Volga și în țară cazacilor de pe Don, despre care a scris o carte suplimentară, care a s-a bucurat de succes și a fost publicată în 4 ediții consecutive. În ea sunt detailate impresiile sale din timpul Războiului Crimeei. După ce lordul Raglan i-a procurat
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
pălește în comparație cu privirea iubitei. De asemenea, abordează și tema iubirii nefericite, ce se învecinează cu indiferența și răceala dintre iubiți. În creația sa, se întâlnesc și teme politice. Morsztyn critică prin versurile sale atitudinea delăsătoare a nobilimii față de amenințarea din partea cazacilor și a tătarilor. Acest punct de vedere critic se regăsește în poeziile "Pospolite ruszenie" (1649) sau "Pieśń w obozie pod Żwańcem" (1653).
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
tacticile adoptate în anii următori fiind caracterizate de lipsa de scrupule în vederea obținerii victoriei. În 1623, Stefan a intrat în slujba trupelor regulate în 1623, când fratele său Pawel a fost numit rotmistrz într-o unitate de cavalerie ușoară de cazaci, acesta din urmă recrutându-și pe unii dintre frați . Tinerii Czarniecki au luptat sub comanda hatmanului Stanisław Koniecpolski în campania în campania împotriva tătarilor din 1624 (participând la bătălia de la Martynów). În 1625 ei au luat parte la luptele pentru
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
urmă recrutându-și pe unii dintre frați . Tinerii Czarniecki au luptat sub comanda hatmanului Stanisław Koniecpolski în campania în campania împotriva tătarilor din 1624 (participând la bătălia de la Martynów). În 1625 ei au luat parte la luptele pentru înăbușirea rebeliunii cazacilor lui Marko Jmailo (Marek Żmajło). În anii care au urmat, Stefan a luptat în Războiul Polono-Suedez împotriva lui Gustav Adolf . Unitatea de cavalerie ușoară din care făcea parte a fost utilizată în acțiuni de recunoaștere, diversiune și efectuarea de raiduri
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
de stegar (chorąży). El a participat la bătălia de la Dirschau de pe 6-7 august 1627, în care regele suedez Gustav Adolf a fost rănit grav. Stefan Czarniecki și-a desăvârșit pregătirea militară învățând de la comandantul său, hatmanul Koniecpolski, dar și de la cazaci,tătari și nu în ultimul rând de la suedezi . După terminarea Războiului Polonezo-Suedez, Czarniecki s-a înrolat în 1630 în trupele habsburgilor Sfântului Imperiu Roman și a continuat luptele împotriva suedezilor, participând la bătălia de la Breitenfeld. În 1633, el s-a
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
atacat spatele liniilor rușilor, jefuind, distrugând satele, liniile de aprovizionare și, în cele din urmă, încendiînd orașul Kozelsk. Pentru faptele sale de arme din timpul Războiului Smolenskului, (în timpul căruia a fost avansat la gradul de porucznik al unui regiment de cazaci), el a primit o proprietate în voievodatul Smolensk, lângă Starodub . După război, el s-a mutat într-o mult mai prestigioasă unitate de husari și, datorită reducerilor bugetare care au afectat efectivele armatei regale, el a trecut în slujba armatei
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
devenit consilierul militar a l lui Ioan Cazimir al II-lea Vasa, pe care este posibil să-l fi însoțit la Viena . În 1637 el s-a căsătorit cu Zofia Kobierzycka. În același an, Czarniecki a participat la înăbușirea răscoalei cazacilor conduși de Paweł Michnowicz și a luptat în bătălia de la Kumejki. Asaltul de cavalerie pe care l-a condus Czarniecki a contribuit în mod hotărâtor la victoria polonezilor. Pentru următorii ani, Czarniecki a slujit în regiunea de frontierei sud-estice. El
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
decisive ale șarjelor de cavalerie pe care le-a condus. În acest an a devenit regimentarz în cadrul unității sale de cavalerie ușoară, dar păstrat și gradul de porucznik (locotenent) de husari. Czarniecki a participat în mod activ la bătăliile împotriva cazacilor din timpul Răscoalei lui Hmelnițiki. Pe 16 mai 1648, el fost luat prizonier împreună cu numeroși alți nobili polonezi de către cazaci, după Bătălia de la Żółte Wody, dar a fost eliberat după plata unei răscumpărări. El a participat la apărarea fortăreței Kudak
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
cavalerie ușoară, dar păstrat și gradul de porucznik (locotenent) de husari. Czarniecki a participat în mod activ la bătăliile împotriva cazacilor din timpul Răscoalei lui Hmelnițiki. Pe 16 mai 1648, el fost luat prizonier împreună cu numeroși alți nobili polonezi de către cazaci, după Bătălia de la Żółte Wody, dar a fost eliberat după plata unei răscumpărări. El a participat la apărarea fortăreței Kudak, a cărei garnizoane a fost obligată să capituleze pe 26 septembrie. Czarniecki a fost luat prizonier a doua oară și
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
mare, el i-ar ucide pe majoritatea rutenilor. Mai tâziu, în același an, Czarniecki a primit din partea regelui noi moșii și titlul de intendent (oboźny) al Coroanei. În 1653 a participat la o misiune de pedepsire în ținuturile controlate de cazaci. Unitatea sa a provocat distrugeri importante în regiune, dar a avut parte de pierderi importante În această campanie, Czarniecki a fost rănit într-o luptă la Monastîrîska. În ciuda rănilor și pierderilor de personal, el a participat la o nouă campanie
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]