3,719 matches
-
cu ochiul. Nu e decât o singură avocată în casa asta ! — Fă-ne niște cafea, Samantha, îmi poruncește Trish cu asprime. Și folosește ceștile roz. Repede ! Clătește-le. — Chestia e... trebuie... trebuie să vă spun ceva. Nu acum, Samantha ! Spală ceștile alea ! Trish îmi aruncă mănușile de plastic. Nu știu ce-i cu tine de la o vreme... — Dar eu nu cred că au venit s-o vadă pe Melissa, spun disperată. Există un lucru pe care... ar fi trebuit să vi-l spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am înșelat. Presa nu și-a pierdut interesul. Când mă trezesc a doua zi dimineață, găsesc de două ori mai mulți jurnaliști campați afară ca ieri, plus două care de transmisiuni TV. Când cobor la parter, cu o tavă de cești de cafea folosite, o văd pe Melissa aplecată peste pervaz, privind scena. — Bună, zice. Ai văzut câți ziariști sunt ? — Da. Nu mă pot abține și mă opresc lângă ea, ca să mai arunc o privire. Sunt total demenți. Cred că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Domnului, pot În fine să scap... Se pare că mergem cu toții În același loc, zice Jack Harper cu un surîs. Connor, ce-ar fi s-o iei tu Înainte ? Nu pot să fac asta. Pur și simplu, nu pot. Torn cești de ceai și de cafea pentru membrii departamentului de marketing, și În exterior par calmă, zîmbesc, reușesc chiar să schimb cîteva cuvinte amabile. Dar În sufletul meu e furtună și confuzie. Nu-mi place s-o recunosc, dar m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Înțeles. Vă rog continuați. Îmi aruncă o privire, Își dă ochii peste cap și zîmbește, și nu mă pot abține să nu-i surîd și eu. După ședință, lumea părăsește treptat camera, Încă discutînd, iar eu dau ocol mesei, strîngînd ceștile de cafea. — Îmi pare foarte bine că v-am cunoscut, domnule Harper, Îl aud pe Connor zicînd cu Înflăcărare. Dacă doriți cumva o transcriere a prezentării mele... — Nu cred că e nevoie, spune Jack pe tonul lui obișnuit, sobru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e nevoie, spune Jack pe tonul lui obișnuit, sobru și ușor caustic. Cred că, una peste alta, mi-am făcut o idee de ansamblu. O, Doamne. Connor ăsta chiar nu-și dă seama că se străduiește prea tare ? Aranjez toate ceștile pe cărucior În stive aflate Într-un echilibru precar, după care Încep să adun ambalajele de la biscuiți. — Acum trebuie să ajung În studioul de design, spune Jack Harper, dar nu-mi amintesc deloc pe unde vine... — Emma ! strigă Paul săritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vorbe cu Jack Harper. — Ba am schimbat ! spun Înainte de a mă putea opri. Am vorbit cu el ! Am... Amuțesc, și obrajii mi se colorează vizibil. Am fost... chiar la o Întîlnire la care el... — Și l-ai servit cu o ceașcă de ceai ? Artemis Îi Întîlnește privirea lui Nick, cu o ușoară grimasă. Mă uit la ea furioasă, și sîngele Îmi pulsează În urechi, dorindu-mi ca, o dată În viață, să am o replică usturătoare și superinteligentă, cu care s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
scotocesc disperată după un șervețel. — Nu-ți fă griji, draga mea ! spune o tanti corpolentă din stînga mea, Îmbrăcată Într-o rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală-te pe față, bea o ceașcă de ceai... De unde știți că plînge pentru un bărbat ? se bagă o femeie Într-un costum Închis la culoare, destul de agresivă. E o perspectivă atît de clișeizată și de antifeministă ! Poate că plînge pentru cu totul alte motive ! Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
noi sîntem de părere, spune tata, după care se oprește. Noi sîntem de părere... că poate n-am fost... că poate n-am observat Întotdeauna... Amuțește și Începe să se frece cu putere la nas. — Cappuccino, spune chelnerul, punîndu-mi o ceașcă În față. Ca-fea filtru, cappuccino... prăjiturele cu cafea... prăjiturele cu lămîie... cu ciocolată... — Mulțumim ! Îl Întrerupe mama. Vă mulțumim foarte mult. Cred că de aici ne descurcăm. Chelnerul dispare iar și mama mă privește lung. Emma, ce vrem noi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
văd. — Emma, te rog. Și mai hotărîtă, Îmi răsucesc din nou scaunul, pînă cînd stau cu fața fix la perete. Așa, să văd acum ce mai face. Singura problemă e că, din poziția asta, nu mai pot să-mi apuc ceașca de cappuccino. — Poftim. Mă Întorc și văd că Jack și-a mutat scaunul chiar lîngă al meu și acum Îmi Întinde ceașca. Îmi Înhaț geanta și ies ca o furtună din cafenea, pe strada plină de oameni. O clipă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
văd acum ce mai face. Singura problemă e că, din poziția asta, nu mai pot să-mi apuc ceașca de cappuccino. — Poftim. Mă Întorc și văd că Jack și-a mutat scaunul chiar lîngă al meu și acum Îmi Întinde ceașca. Îmi Înhaț geanta și ies ca o furtună din cafenea, pe strada plină de oameni. O clipă mai tîrziu, simt o mînă pe umăr. — Am putea măcar să discutăm ce s-a Întîmplat... — Ce să discutăm ? Mă Întorc cu fața la el. Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
el de urgență, și am pornit să străbat În mașină orașul, adică cele vreo douăsprezece mile care ne despărțeau. Am calculat - opt intersecții pe kilometru, așa prevăzuseră constructorii sau Întemeietorii orașului. Când am sosit, am acceptat și eu o dată o ceașcă din cafeaua lui Ravelstein. Simțeam nevoia să beau ceva tare. Știam, firește, cu câtă pasiune asculta incidente de felul celui pe care aveam să i‑l relatez eu. Bizarele improvizații ale creaturilor aflate sub stres - cu cât erau mai singulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și mesajele telefonice. Timp de doi ani a fost asistenta mea doctorandă, care dactilografia pentru mine și‑mi expedia faxurile. Vela o trata cu condescendență și n‑o invita niciodată să ia loc. Eu Îi ofeream lui Rosamund câte o ceașcă de ceai și Încercam s‑o fac să se simtă cât mai bine. Deși cam sărăcăcioasă În ținută, Rosamund era extrem de Îngrijită, dar Vela o considera comună și lipsită de gust. Vela Își dădea aere grandios aristocratice. Își cumpăra Îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
șobolanul acela... Nu mai fac...CARTUR este aproape îngenuncheat; apare în ușă GUFI; gras și gâfâitor; leneș; se joacă tot timpul cu o codiță de iepuraș.) GUFI; Apă! Apă! (Consternare generală, cu excepția lui ARTUR; ARTUR îi întinde lui GUFI o ceașcă plină cu apă; ceilalți rămân înlemniți, stingheriți.) GUFI (Bea, se șterge de sudoare, plescăie.): Apa... nimic nu se compară cu ea... Apa e principiul vieții! ARTUR (Îi întinde găleata.): Poftim. Luați cât vă trebuie. GUFI: Mulțumesc, mulțumesc... Știți, mie niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se oprește, se gândește, iar cântă. MACABEUS sforăie. PARASCHIV se oprește, îl privește o vreme, se ridică, bea apă, se așază, cântă. MACABEUS ( În trezire.): Brrr! (Clepfăie.) Apă! PARASCHIV (Lasă trompeta jos, se duce la găleata cu apă, umple o ceașcă, i-o duce lui MACABEUS.): De ce ne caută ăștia? De ce? MACABEUS (Bea sufocat.): Ua! (Pentru sine.) Apă... PARASCHIV (Se duce, umple din nou ceașca și i-o aduce lui MACABEUS; în ultimul moment se răzgândește și i-o varsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
trezire.): Brrr! (Clepfăie.) Apă! PARASCHIV (Lasă trompeta jos, se duce la găleata cu apă, umple o ceașcă, i-o duce lui MACABEUS.): De ce ne caută ăștia? De ce? MACABEUS (Bea sufocat.): Ua! (Pentru sine.) Apă... PARASCHIV (Se duce, umple din nou ceașca și i-o aduce lui MACABEUS; în ultimul moment se răzgândește și i-o varsă pe față.): De ce? MACABEUS (Sare ca ars.): Te-ai țicnit? (Se șterge cu ce poate.) PARASCHIV (Imperturbabil, se întoarce, se așază jos, ia trompeta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
îmi va spune o vorbă bună. Am îngenuncheat și, dintr-o singură mișcare, am șters toată cafeaua vărsată. Șervețelul devine transparent. Mă ridic repede și îl arunc în bucătărie, la gunoi. Mă așez din nou pe fotoliu, cu ochii la ceașca goală, pe fundul căreia se mai zărește un cerc întunecat. Aș putea aștepta ca filtrul de cafea să-și termine huruitul vag din bucătărie și să-mi torn altă ceașcă. Sunt sigur că următoarea cafea va fi mai bună decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gunoi. Mă așez din nou pe fotoliu, cu ochii la ceașca goală, pe fundul căreia se mai zărește un cerc întunecat. Aș putea aștepta ca filtrul de cafea să-și termine huruitul vag din bucătărie și să-mi torn altă ceașcă. Sunt sigur că următoarea cafea va fi mai bună decât prima. Trebuie doar să ai răbdare. În definitiv, e normal să fie așa. Dar eu n-am dormit toată noaptea și acum, când simt o mare greutate apăsându-mi pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mulțime de novici cunosc o mulțime de pilde. În clipa când a ajuns cu discuția la Respirația Cerească, un iepure a țupăit de după piatră și s-a oprit înaintea noastră. Țin minte foarte clar imaginea, pentru că duceam la nas o ceașcă de ceai și în mintea mea aroma ei s-a completat cu imaginea iepurelui. Animalul a mișcat din nări - semăna cu un popândău, urechi mici, date pe spate - și a început să roadă sandaua lui Chu Mu. El căuta corelații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dar să nu exagerăm. Tot de trei ori acostase în port și KM 103, pentru reparații și reîncărcare. * Într-o seară, ca de obicei, am auzit amândoi alarma sunând. Eu lucram la birou, calculând niște dobânzi. Kristine ridica tava cu ceștile goale de ceai, vrând să i-o înmâneze servitoarei. Își flexase picioarele și se aplecase puțin în față. Sunetul tânguitor al sirenei a izbucnit și a paralizat-o în această poziție. M-am ridicat fără grabă, știind că avioanele urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lucruri ce puteau fi gustate mai bine în singurătate. Poate că n-ar fi trebuit să vin, îmi ziceam. Așteptându-i întoarcerea, mi-am mutat privirile asupra măsuței de răchită pe care se aflau câteva hârtii. Pusă peste ele, o ceașcă goală de cafea în care zațul se întărise îmi dădu de bănuit că Mama Mare a lăsat hârtiile afară în timpul nopții. Obișnuia să citească aici, în umbra spiralei și în aromele tari ale grădinii. Am extras cu mare grijă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rătăcit-o eu pe undeva... Ești liber. Și, în timp ce caporalul era încă în cameră, mormăi suficient de tare încât să se audă: Unde-am pus-o, domnule, unde poate fi? Ușa se închise și Sun răsuflă ușurat. Se ridică, luă ceașca de cafea în mâna stângă și se apropie de fereastră. „Biata Humphrey!” își zise, gustând un sentiment de măreție amestecată cu milă. Era o vreme când îl excita să lupte împotriva unei femei. Ea era cea care trimitea cei mai mulți emisari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
a început cutremurul, fortificasem deja părțile mai sensibile din clădire și am rămas liniștiți la birouri. E drept că eroarea noastră a fost de 3 sau 4 la sută, dar a fost suficientă ca să ne cadă bucăți de tencuială în ceștile de cafea. Vecinul a tușit și a continuat: - Dar toate lucrurile frumoase trebuie să se termine, de parcă-i un făcut. În ’80, ne-au spus că nu mai au fonduri și că nu mai sunt dispuși să investească în matematică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o domină pe Tabitha, în ciuda mutrei posomorâte a acesteia. MM o luă pe Tabitha deoparte să-i spună câteva cuvinte, după care îi spuse să plece. Paul, care avea o mutră de om vinovat, se duse să-i aducă o ceașcă de cafea lui Violet, deși, când acesta se întoarse, îl cam ignoră. Și acum, că erau mai puțini oameni în sală, îmi concentrai atenția asupra lui Hazel, care fusese acolo tot timpul, dar care, ca de obicei, asemenea unui cameleon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
decât să întreții focul discuției cu câte o întrebare când și când. — Exact. Urmă o scurtă pauză. — Cum ți s-a părut? — A, s-a descurcat de minune, zise Margery. — Nu pari prea convinsă. Am mai turnat niște cafea în cești. — A, păi... Margery oftă. — E competent, nu vorbă. Dar îi lipsește scânteia. Știi, cei mai mulți regizori din țară sunt numai pe jumătate creativi. Sunt oameni cu facultate, deștepți, pot învăța cum să „prindă“ o piesă destul de repede, dar nu sunt - cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de-o scoate la capăt întotdeauna. Bine că tocmai a fost în vacanță. Veneția, foarte frumos. O să-l ajute un pic, la câte are pe cap acum. Ține audiții pentru Casa păpușilor, nu? — Da, așa e. Margery își puse jos ceașca de cafea și se uită la ceas. — Și cum merge? insistai eu. — O, asta e specialitatea lui Philip, zise ea pe un ton normal. Și a lui Ben, până la un punct. Nu mă implic deloc în partea asta a lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]