KorAP: Find »[drukola/base=ceai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...513 >

12,819 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

ceva faptul că un vehicul trece ca vântul prin fața casei lui, ridicând nori de praf și omorându-i caprele, găinile și, din nenorocire, uneori și copiii. Ghepardul întinse mâna și sună dintr-un clopoțel de argint aflat pe tava de ceai; când apăru nepoata sa, îi spuse: — Caută-l pe Sakib și spune-i să-i adune pe toți membrii Sfatului bătrânilor. Să încerce să vină pe înserat, deoarece trebuie să luăm o hotărâre foarte importantă. Amed Habaja se făcu dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cu tine. — Ți-a spus ce vrea? Nu, dar susține că este singurul care poate să rezolve această încurcătură. — Și tu ce părere ai? — Pare sigur pe el și cred că nu pierzi nimic dacă-l asculți. Nomadul suflă în ceai, gândindu-se la cele spuse de mama sa și, în cele din urmă, făcu un scurt gest de aprobare. — De acord! zise. Roagă-l pe Suleiman să-l aducă, Să auzim ce are de spus. După câteva minute, un băiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
de culoare deschisă și cu părul lung, blond strâns la spate într-o coadă groasă, se așeză pe o piatră și îi privi, cu oarecare înțelegere, pe cei patru care-l sechestraseră. — Ei, bine? întrebă Gacel după ce-și bău ceaiul. Care-i propunerea ta? — Mai întâi aș vrea să mă prezint, începu tânărul cu o voce tremurândă la început, dar care se liniștea pe măsură ce vorbea. Mă numesc Pino Ferrara și sunt napolitan. — Știam asta. Avem pașaportul tău. — Bănuiesc. Dar ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
fiecare pachet, fiindcă știau că mânarea micii caravane prin munții sălbatici le va pricinui nenumărate probleme și neplăceri, apoi se așezară în același loc unde tuaregul și Nené Dupré stătuseră cu o zi înainte și, după ce-și făcură un ceai fierbinte și mâncară puțin, priviră îndelung nesfârșita întindere ce reverbera la orizont, sub razele necruțătoare ale soarelui. — Ce-ai să faci acum? întrebă într-un târziu Suleiman, pe tonul cuiva care acceptase deja drept bună orice hotărâre. — Încă mă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
și pietrele de la poalele munților, făcând ca în scurt timp primii vulturi să apară zburând la mare înălțime. Puțin mai târziu, Gacel intră în „Peștera gazelei“, își îmbrățișă mama și frații și, după ce acceptă cu plăcere un reconfortant pahar de ceai fierbinte, îi puse la curent cu ultimele întâmplări, precum și cu planul de acțiune pe care-l gândise. — Crezi că o să funcționeze? întrebă Suleiman. — Trebuie să funcționeze - veni răspunsul simplu. Știu că ne aflăm aici și, din câte mi s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
aruncă în aer și-l lăsă să cadă, fără nici cea mai mică intenție de a-l lua de jos, arătându-i în acest fel că trebuiau să se întâlnească la jumătatea drumului. Jumătate de oră mai târziu, își beau ceaiul așezați unul în fața celuilalt, ca și cum pe sute de kilometri împrejur ar fi domnit o pace absolută. — Nu înțeleg un lucru... - zise Suleiman nedumerit, după ce vorbiseră despre întâmplările din acea zi. De ce l-au asasinat pe băiatul ăla...? Nici eu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

să meargă Împreună la circ, la Carul cu bere sau la un spectacol de balet, la matineu firește; seara e totdeauna un film la televizor pe care nu vrea să-l piardă. SÎmbăta, de obicei la cină, cînd Își sorb ceaiul, mestecînd cufundați fiecare În gîndurile lui, sandviciurile cu șuncă și cașcaval, domnul D. Își ia o ținută marțială - dacă doamna E. l-ar privi atunci mai atent și nu și-ar masa Întruna mîinile, admirîndu-și unghiile rotunde și roșii ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
sînt mai puține. Tiberiu s-a hotărît să nu-și mai petreacă revelionul În familie. Așteptăm Anul Nou ca „două ghebe pe-o cracă“, cum spunea bătrîna Bazarova și nici nu am Împlinit Încă anii de pensie. Mă preocupă digestia, ceaiurile de plante, nu mai desenez modele de rochii. La restaurantul Casei Scriitorilor nu ne mai invită nimeni la masa lui. Nu mai e Daniel, nu mai e Virgil, nu mai e Marius. Se eliberează locurile, se schimbă garda. Băieții dorm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
boierule, bate-mă că nu-ți semăn!“. Seara pe străzile Întunecate care se deschideau din piețe adormite ca degetele dintr-o palmă, acordurile Încete ale unui pian „Für Elise“ și tu acolo În spatele tuturor pereților aceia răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat, despletindu-te În fața oglinzii, așteptînd brațele unui bărbat, Însoțindu-te pînă la confuzie cu duhul acelor locuri, pipăindu-i sensibilitatea cum Își mîngîie poetul ficțiunile. Dar poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
niciodată n-am să trădez vreo parte sau părți, chipul sau arta - În tulburiile nisipuri ale mării un otgon lung dinspre țărm unde fluxul se trage Îndărăt și se revarsă“... o fată În spatele tuturor pereților aceia răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat. Am Încă În palme mirosul acela și apa rece ca gheața și eu clănțănind de frig ca de frică pentru că vreau cu orice preț să scot la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
ca acul unei mașini de cusut blocate cum o să mai trec șanțul și dacă rămîn Înțepenit și cu sîngele ăsta) — ...nu știu ce să mă fac, au trecut două săptămîni și nu-mi vine deloc, am turnat În mine trei oale de ceai de pătrunjel pînă am vărsat, am sărit și de pe dulap, nimic țla ce mai pot ajuta jumătățile mele de țigări cît să te mai abții cît să mai strîngi cureaua și ăia de la servici spuneau că le-a mărit contribuția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
cînd trece o căruță pe lîngă tine ca să fii un sfînt ajunge pălăria aruncată În praf și piciorul acela lovindu-te Între buci cu o deosebită condescendență pietricele În pantofi ca dinții de viperă una mai ascuțită decît alta bei ceaiuri de ghimpe Îți cresc ghimpi În tălpi și În palme ești un martir obligat afrontul de a nu-ți putea alege singur suferința după pofta inimii Între două opriri vezi aceste convoaie cățărîndu-se cu carnea sîngerîndă pe un edificiu de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448

am primit o orhidee într-o cutie de sticlă. Mi-a calculat rulajul în treizeci și două de secunde, cu toate că era mai mare decât în ziua precedentă - și nu am mâncat cremșnituri, ci m-a chemat la el să bem ceai de iasomie adevărată. Pe care a adus-o nu demult din China, „dacă nu sunt prea insistent“, și nu a fost, căci aș fi băut orice, chiar și din China, numai să nu trebuiască să-l dezgrop pe Bálint. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
mămica s-a dus cu el. Închiriase o căsuță cochetă în zona verde, „doar șapte camere“ - a spus el cu modestie, și numai pentru câteva luni, cât timp va avea reprezentații în oraș, pentru că interesul e mare. În timp ce ne beam ceaiul, mi-a povestit despre cel mai vestit număr al său, în care are o ușă mare, cu două canaturi, pe care o arată inițial publicului, apoi el intră o dată pe ea și iese de șapte ori, apoi intră de șapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
era deja ciuruit. De gloanțe. Atunci, mămica a început să i se facă rău. Amețea în tăcere, apoi s-a sprijinit de masa din birou și a început să verse. Mai întâi cremșnit, apoi petale de orhidee și spermă și ceai chinezesc și tot, tot, iar ceilalți se holbau la câte feluri ies din mămică și în ce cantități. Apoi a băut apă proaspătă, rece, ca să nu înnebunească de tot, i-a luat pistolul șefului de gară și s-a furișat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
ca gheața. Mă foiesc luni întregi în jurul lor. Insistent. Mă întorc zi de zi. Le duc la lumina ferestrei. Sub ele pânza, în dosul lor nu știu ce, iar ăsta e doar primul tablou, vai, Doamne. Intră Bódog Artúr, îmi aduce un ceai. — Nu-ți face griji, nu înțelegem nici noi - îmi spune el. Și atunci observ că în celălalt tablou, în aceeași locuință, un copil rezolvă o problemă de aritmetică, pe furiș. — Dumneata ai amestecat tablourile - îi spun. — Poftim? mă întreabă Artúr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
posacă, pe nume Gertrúd. Nici nu s-a prezentat, îi știam numele de la alții. Cum a trecut anul? M-am dezvoltat. Mirosul, din ce în ce mai mult. Simțeam vechea duhoare a lacului în timp ce-l sorbeam sau mă scăldam în el. O simțeam în ceaiul ușor stătut când goleam cana după o săptămână și în ploile care se porneau ca să nu se mai potolească o lună întreagă. Părerea mea e că, dacă există încă un iad, independent de ăsta, ăla e un acvariu. Cu cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388

Era drăguță și chicotea la tot ce zicea domnul acela. Asta l-a cucerit sau, cel puțin, așa părea fiindcă de săptămâna următoare a început s-o sune în toiul nopții. La început doar stăteau de vorbă și își beau ceaiul în sufragerie. Tatei părea să-i placă, fiindcă îl știa pe domnul bătrân și spunea că e potrivit pentru tanti Mae. Nu i-am spus tatei la ce se uita el în ziua aceea, pe stradă. Nu i-am zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

cartonul lor lucios atrăgându-mi atenția imediat. Lee nu le-ar fi lăsat niciodată afară. Mi-am adus brusc aminte cum am venit odată cu un grup de studenți pentru un seminar la ea acasă și cum Lee ne-a făcut ceai tuturor. Scosese cutiile din dulapuri, apoi din ele pliculețele de ceai și biscuiții, închisese cutiile și le pusese la loc. Și scosese mai mulți biscuiți decât putea să mănânce grupul nostru anorexic, deci știuse că o să trebuiască să pună la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
fi lăsat niciodată afară. Mi-am adus brusc aminte cum am venit odată cu un grup de studenți pentru un seminar la ea acasă și cum Lee ne-a făcut ceai tuturor. Scosese cutiile din dulapuri, apoi din ele pliculețele de ceai și biscuiții, închisese cutiile și le pusese la loc. Și scosese mai mulți biscuiți decât putea să mănânce grupul nostru anorexic, deci știuse că o să trebuiască să pună la loc mai târziu în cutie biscuiții rămași... și totuși nu voise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
ușa ei parțial deschisă se scurgea o rază de soare, care aluneca între noi până pe tapetul vechi de pe un perete îndepărtat. Un miliard de fire de praf se intersectau înăuntrul razei. —Ai vrea să intri să bem o ceașcă de ceai, dragă? Ar fi păcat să fi venit până aici degeaba. Nu, mulțumesc foarte mult, am spus repede. E timpul să plec. Atunci nu am să te rețin. M-am prefăcut că mă îndreptam spre lift. Dar după câțiva pași, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
era. Perdelele mele lasă înăuntru puțină lumină, pentru că nu sunt atât de groase pe cât par să fie. Nu era cu mult înainte de răsărit. îmi aduc clar aminte că m-am gândit că e o oră nepotrivită să îți faci un ceai. Sau chiar să faci curățenie, că așa se auzea. Bineînțeles că nu puteam să spun asta poliției, nu? Ar fi zis că sunt ramolită. Dar tu nu crezi asta, nu-i așa? Ochii ei mă implorau. Am scuturat din cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
că aștept pe cineva. Claire a deschis ușa, părând îmbufnată, ca și când ar fi trebuit să i-o deschid. — Vrei să bei ceva? A dat din umeri și s-a așezat. —Orice ai tu acolo. —Bere. A, nu. O să beau un ceai. M-am dus la bar și am comandat unul. Un băiat cu părul blond, rasta, și un tricou milităresc mi-a recitat o listă cu zece denumiri de ierburi de ceai înainte să apuc să îi explic că ea voia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
ai tu acolo. —Bere. A, nu. O să beau un ceai. M-am dus la bar și am comandat unul. Un băiat cu părul blond, rasta, și un tricou milităresc mi-a recitat o listă cu zece denumiri de ierburi de ceai înainte să apuc să îi explic că ea voia un ceainic mare de ceai englezesc, făcut cu două plicuri, tare ca diluantul de vopsea. L-am lăsat scotocind prin sertare să vadă dacă mai au cumva vreo cutie. Claire era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
bar și am comandat unul. Un băiat cu părul blond, rasta, și un tricou milităresc mi-a recitat o listă cu zece denumiri de ierburi de ceai înainte să apuc să îi explic că ea voia un ceainic mare de ceai englezesc, făcut cu două plicuri, tare ca diluantul de vopsea. L-am lăsat scotocind prin sertare să vadă dacă mai au cumva vreo cutie. Claire era îmbrăcată cu hainele ei obișnuite: jeanși uzați, un pulover vechi pe gât, o vestă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]