3,958 matches
-
o materie superioară care unește două Însușiri fundamentale: forța și lumina), focul a devenit o energie murdară (noroioasă), pedepsitoare (este sugerată și o simbolistică morală). Frica de gol se asociază la Heliade cu frica de proliferarea haotică a elementelor. Acea „ceartă a elementelor”, care revine În momentele de criză cosmică sau În clipe de mare excitație afectivă, marchează o temă importantă a poeziei sale. Heliade vrea echilibru, ordine În univers. Întîia măsură a Creatorului, după alungarea rebelilor, este să restabilească ordinea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
simțirea puternică. Pentru ca frumusețea să fie desăvîrșită mai trebuie și hazul, pe care Conachi Îl amintește mereu În reveriile lui erotice: „frumuseță, nur și haz”. Nu-i place femeia „ciudoasă”, cu umoarea schimbătoare. Într-un poem (Ești nurlie, ești frumoasă) ceartă, În stilul de mai tîrziu al lui Eminescu (stilul Învinuirii tandre!), femeia capricioasă care omoară fără simțire călcînd peste firea dreaptă. Însă mustrarea devine un elogiu, supărarea se transformă Într-o patetică declarație. Conachi vorbește, Înaintea lui Eminescu, și de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
am trimis un prieten de nădejde. Ea a venit chiar în port și mi-a dăruit Corpus Hermeticum 54 de Hermes Trimegisti 55 în traducerea lui Marsilio Ficino. N-am avut condiții să citesc cum se cuvine, din pricina strigătelor și certurilor continue ale marinarilor, încă din zori se încăierară și discutau tot felul de prostii. Căpitanul era un om al nostru și n-ar fi putut să trădeze nici măcar sub cea mai groaznică tortură. Bea, ce-i drept, dar are o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
apuci de politică ? — De unde știi că n-o s-o fac ? — Atunci chiar că n-are rost să pleci. Medicii noștri sunt căutați în străinătate. Dar, la cum știm să facem politică, numai aici se potrivește... — Bine că vă arde de ceartă... interveni Cosmina. M-am săturat, răbufni Efrem, dând paharul pe gât. De o săptămână, de când am zis că plec, primesc tot felul de lecții. Unii vor să mă învețe ce-ar trebui să fac pe acolo, alții - ce-ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu fără ostentație, și-și cususe nasturele sub ochii doamnei Ioanide. Furios, trăgând concluzii din această pasivitate, Ioanide întări nasturele peste orice trebuință. Era îndemînatic, și doamna Ioanide îi prețuia sincer tehnica. Cu acest element minimal, Ioanide reconstitui toate fazele certei. În ziua memorabilă, sculîndu-se din pat, ochii îi căzuseră pe candelabru. Brațele acestuia erau pigmentate cu excremente de muscă. Ioanide impută că se puteau da instrucții servitoarei să curețe obiectul. Doamna Ioanide obiectase că femeia n-avusese timp. Atunci Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un lucru calitativ deficient, un om rău crescut. - După tine, glumea Ioanide, borșul e prozaic, smîntînadecentă și prăjitura poetică. - Sigur! confirmă Erminia foarte pasionată de discuții oricîtde abstruse, deoarece orice convorbire însuflețită cu un bărbat, mai ales având aerul unei certe intime, îi producea o vizibilă mulțumire. - Știi tu ce e prozaic, stimabilo? Vezi castronul ăsta de supă? Dacă îl dezgrop peste două mii de ani și-l expun în muzeu, devine sublim prin forma lui, atunci extravagantă și inuzuală. Hergot lua
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
femei care pretindea a-l iubi? Îi veni un moment ideea, spre a lichida odată incidentul, să cheme servitoarea, care umbla prin sufragerie, strângând, să-i aducă ceva în odaia de lucru. Avu impresia că servitoarea interpreta incidentul ca o ceartă. Nu voi să suporte privirile ei stupide de înțelegere. Gustul de lucru îi pierise cu desăvârșire. Iritat, merse și se plimbă prin curte. Când se întoarse, Indolenta dormea cu fața spre perete pe largul divan și scotea pe nări un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
misiune în Germania. Prin el, Hagienuș căpătase înapoi gratis cavoul, deoarece Gavrilcea, care era de fapt posesorul în numele Mișcării, nu mai avea ce face cu mormântul. Cu concursul lui Saferian, restituția fu aranjată și formal. Acum se iscase din nou cearta dintre Hagienuș și copii. Cel dintâi susținea că trebuie să depună iarăși osemintele soției sale, copiii afirmau că mormântul e buclucaș și nu oferă liniște moartei și erau de părere să-l vândă a doua oară. Chestiunea se afla încă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lor, pierzând, adesea, din vedere propriile sale sentimente. În multe ipostaze, devine ascultător, hiperpoliticos, hiperaprobator, hiperrecunoscător, generos. El "se convinge pe sine că iubește pe oricine, că toți sunt "simpatici" și vrednici de încredere" (idem, p. 45). Căutând să evite certurile, competiția, confruntările, această categorie de indivizi "tinde să se subordoneze, să ocupe un loc secundar, lăsând altora lumina rampei; va fi împăciuitor, conciliant și cel puțin conștient nu va avea pică pe cineva" (ibidem). b. Indivizii caracterizați prin trebuința de
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
violent, și mai agresiv...). Ceea ce se justifică aici este să construim încrederea, să ne gândim cum am putea să convingem mai bine pe cel cu care ne confruntăm (sau cu care suntem în litigiu) că îi respectăm nevoile. • să evităm cearta și criticile. Pentru depășirea momentelor tensionate se cuvine tot ceea ce depinde de noi. "Uneori, punctează H. Cornelius și Sh. Faire, este greu să admitem că și noi avem partea noastră de vină în conflict și că am pus gaz pe
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mânie, la care se adaugă de multe ori precum am văzut deseori în viață violența și răzbunarea (Osho, 2003, p. 39). Prin urmare, furia uneia dintre persoane aduce furia celeilalte, acuzațiile se înlănțuie (poate, se și acutizează) și izbucnește o ceartă în care cele două persoane spun lucruri pe care nu voiau, de fapt, să le spună, agravând starea relației dintre ele. Acestea se văd astfel atrase într-un cerc vicios. Constatăm, așadar, că furia este o armă cu două tăișuri
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a fi obligați să se expună din punct de vedere emoțional. 43 Fr. Lelord și Ch. André (2003) consideră că există două modalități defectuoase de a controla mânia: Explozia: este cazul acceselor de furie pe care le regretăm, care provoacă certuri inutile, lăsând în urmă o ranchiune persistentă; resentimente, răni sufletești; eventual, consecințe nefaste pe termen lung în ceea ce privește relațiile noastre cu ceilalți; Inhibiția: sunt momentele când "înăbușim" complet mânia, disimulând-o față de ceilalți, uneori, chiar față de noi înșine. De altfel, tot
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
subiect sau de un comportament. Nu vor să-și irosească timpul și energiile certându-se, confruntându-se, opunându-se etc. Li se pare steril. Această categorie de oameni își dorește pacea cu orice preț. Preferă să se declare vinovați, dacă certurile și tensiunile încetează în acest fel. Liniștea emoțională este mai importantă pentru ei decât să aibă dreptate", notează cei doi consilieri americani (2008, p. 152). În cazul acesta, pare că pacea cu orice preț "nu este drumul către o relație
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se va spune dacă primul profesor îl copleșește de injurii pe cel de-al doilea, spunând: "Sunteți un chimist cu inima dură, seacă și rece; predicați oribilul laissez-faire; nu iubiți umanitatea deoarece arătați inutilitatea aparatului meu respiratoriu." Iată întreaga noastră ceartă cu socialiștii. Și unii și ceilalți doresc armonie. Ei o caută în nenumăratele combinații pe care doresc ca legea să le impună oamenilor; noi o găsim în natura oamenilor și a lucrurilor. Aici este locul să se demonstreze că interesele
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
același fel. Dar aplauzele galeriei l-au convins pe Bastiat că această manieră era cea bună, iar domnul Proudhon, înciudat și confuz, se grăbi să abandoneze un partener de duel atât de dur pentru a merge să caute o nouă ceartă cu domnul Pierre Leroux. La puțin timp după aceasta, Bastiat, tot neobosit, publica un volum de Armonii economice. În această carte, opera sa predilectă, a dorit să dea un expozeu sintetic legilor naturale care guvernează organizarea și dezvoltarea societății. Inspirându
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
fenomenologie a limitei și depășirii (Univers, 1975; ed.revăzută Humanitas, 1994); Încercare în politropia omului și a culturii (Cartea Românească, 1981); Jurnalul de la Păltiniș. Un model paideic în cultura umanistă (Cartea Românească, 1983; Humanitas, 1991); Apel către lichele (Humanitas, 1992); Cearta cu filozofia (Humanitas, 1992). Traduceri din Platon, comentatori aristotelici și filozofi germani (Heidegger, Schelling). EDITĂRI - Epistolar (Cartea Românească, 1987), C.Noica, Jurnal de idei (Humanitas, 1990) ș.a. GABRIEL LIICEANU Despre limită HUMANITAS Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE (c) Humanitas, 1994 ISBN
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noi, ci pentru obște. Eu nu mai sânt eu, tu nu mai ești tu. Iau ca o umilință că sânt cine sânt dar și ca o răspundere. Andrei mă vede mergând pe sârmă și îmi spune: "Vezi că e o ceartă la vecini. Dă-te jos și desparte-i!" "Lasă-l puțin pe Heidegger, îi spune el lui Gabi, lasă-ți o clipă peratologia, du-te și bate-te cu X în "Flacăra"!" Dar la capătul acestor treburi, care nu te
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care venise să-l cunoască pe marele "aforistician" și care credea că Cioran va revărsa de la bun început asupra ei o cascadă de panseuri inedite, o uimește, la prima întîlnire, lungul excurs al lui Cioran despre chiriile locuințelor pariziene, despre cearta sa cu proprietarul, despre lefurile profesorilor de liceu. Știam, apoi, în detaliu bucătăria în care Friedgard, în prima seară petrecută cu Cioran (Simone era în Vendee), curăță fasole verde și pune la cuptor un superb filet de boeuf, pentru că în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poartă asupra infinitului, a nemuririi și a lui Dumnezeu? Ei bine, în această situație ea secretă, prin chiar obiectul discuției, o "arenă dialectică" în care evoluează două echipe de cavaleri ce vor fi obligate, la capătul luptei, să sesizeze "zădărnicia certei lor". De ce? Pentru că atunci când se ajunge "dincolo de câmpul tuturor experiențelor posibile" nu se va putea niciodată decide în privința judecăților de mai sus, ci numai asupra faptului că "obiectul luptei este o simplă iluzie". Kant este perfect conștient că enorma onestitate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
când, în mijlocul nopții, ea a aprins lumina, cu fața inundată de fericire, și i-a spus că nu poate dormi, că trebuie să-l vadă pentru că nu crede că e adevărat și că trebuie să se bucure de el. Prima ceartă. În mijlocul străzii. El întorsese spatele și plecase. Apoi i-a auzit pașii din ce în ce mai grăbiți, care treptat se transformaseră într-o fugă șleampătă. Când l-a ajuns din urmă, i-a prins mâna, i-a zmucit-o de câteva ori și l-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
i-a auzit pașii din ce în ce mai grăbiți, care treptat se transformaseră într-o fugă șleampătă. Când l-a ajuns din urmă, i-a prins mâna, i-a zmucit-o de câteva ori și l-a rugat, plângând, să nu plece. A doua ceartă. În casă. El stă la birou, cu niște foi în față. Ea își aruncă niște haine într-un sac de piele roșcată și îi spune, țipând, că pleacă. El plânge pe înfundate, din ce în ce mai chinuit, în timp ce ea își îngrămădește și mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pune grăbită pardesiul. Se îndreaptă spre ușă, apoi se întoarce, vine spre el, îl zgâlțâie de umeri și continuă să țipe: De ce plîngi? Ia spune, de ce plîngi? După care începe să plângă și-i ia capul la piept. A treia ceartă. El se apropie amenințător, cu chipul desfigurat de furie. Ea stă pe un scaun de bucătărie și capotul de catifea neagră, căzut într-o parte, îi dezgolește un genunchi. El vede cum picioarele îi tremură, cum coapsele se apropie și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în parlament: nie poswoliam Panie, nimicea hotărârea corpului leguitor. Nisipul pustiilor nu poate avea mai mare nestatornicie decât soarta acestei nefericite și totuși nobile nații. Puterea supremă a statului sau, bine zis, scaunul celui întîi dintre egali era mărul de ceartă între cei influenți. Regalitatea electivă i-a omorât politicește; aceasta și escesul libertății individuale. Dar a fi cetățan polon era un privilegiu. Cei mai mulți locuitori - misera plebs contribuens - nu însemna nimic. Poporul era sclavul unui milion de cetățeni poloni. Monarhia aceasta
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o circulară "cătră prefecți" cum am zice a ministrului turcesc de interne. Prin urmare trebuie considerată ca nulă și neavenită, căci forma, oficiul de la care emanează cuprinsul ei esclud de mai nainte orice răspuns. Ea poate provoca cel mult o ceartă diplomatică între ministerul nostru de esterne și ministeriul de esterne turcesc, al cărei obiect n-ar fi însă notificarea în sine, ci necuviința amploiaților turcești. Afară de aceea, această notificare, să fi venit chiar de la ministerul de esterne al Turciei, ea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cunoașterea. Un minim curaj politic ar însemna totuși susținerea unei formări care să îmbine un înalt nivel de competențe cognitive și de competențe sociale, eliminând ciocnirea corporatismelor în IUMF, care blochează orice posibilitate de schimbare în această privință, sterilizând prin certuri de bisericuțe și blocuri de putere un proiect global de formare. O formare a formatorilor (și întâi a formatorilor de formatori) la un nivel foarte înalt este necesară și ea trebuie să fie internațională pentru a integra rezultatele cercetării și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]