11,436 matches
-
și uterină, precum și unele secreții glandulare (gastrică, intestinală, pancreatică, salivară, lacrimală etc.). Activarea receptorilor histaminergici produce modificări ale conținutului în nucleotide ciclice intracelulare. Prin intermediul receptorilor H1, blocați de antihistaminicele clasice, histamina activează adenilatciclaza membranară, determinând acumularea de cAMP la nivel celular. Se pare că prin același mecanism se realizează efectele de tip H2 (gastrosecretorii), inhibate de burimamidă și metiamidă. La nivel central, histamina îndeplinește atât rol de mediator chimic hipotalamic, cât și de modulator al activității și metabolismului cerebral. Activarea adenilatciclazei
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de transport al acesteia. Sinteza serotoninei rezultă din hidroxilarea triptofanului, urmată de decarboxilare. Blocarea triptofanhidroxilazei de către para-clorofenilalanină determină depleție de serotonină și insomnie. Spre deosebire de enzima hidroxilantă formatoare de 5-hidroxitriptofan, decarboxilaza acestuia (5-HT decarboxilaza) nu are caracter limitant. Stocarea la nivel celular se face în prezența ATP sub formă de vezicule granulare ușor degradabile de către reserpină și derivații săi. Pe această cale, reserpina provoacă depleție nu numai de catecolamine, ci și de serotonina. Eliberarea este calciu-dependentă atât în cazul celulelor enterocromafine și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
candidați de hormoni digestivi, din care amintim: gastrina, colecistokinina, peptidul gastric inhibitor (GIP), enteroglucagonul, insulina, motilinul, neurotensina, polipeptidul pancreatic, secretina, substanța P, peptidul vasoactiv intestinal (VIP). Cel puțin o parte din aceste peptide au fost găsite, de asemenea, în corpul celular și prelungirile din neuronii unor zone ale sistemului nervos central, fiind, se pare, implicate atât în comportamentul alimentar, cât și în funcționalitatea tractului digestiv. Peptidele sistemului endocrin difuz pot acționa atât ca mediatori chimici, cât și ca hormoni circulanți. În
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
SNC mai mic decât la normali. S-a constatat, de asemenea, că hormonul stimulează creșterea eliberării de insulină, somatostatin pancreatic, GIP, polipeptid pancreatic și calcitonină. CCK-PZ este eliberată la nivelul tractului gastro-intestinal prin stimularea mobilizării calciului, urmată de creșterea cAMP celular și activarea secreției de enzime. II.8.3.2. Secretina Este prima substanță biologic activă identificată ca hormon, Bayliss și Starling demonstrând încă din 1902 stimularea secreției pancreasului exocrin, denervat, la injectarea intraduodenală de HC1. În 1961, Jarpes și Mutt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de pepsină. În general răspunsul maxim inhibitor la VIP reprezintă numai 15-20% din răspunsul maximal al secretinei. Aceasta s-ar explica prin afinitatea mai mică a VIP pe receptorii acinari pancreatici, reflectată în gradul mai mic de stimulare a cAMP celular. Efectul obișnuit al VIP pe musculatura gastro-intestinală este relaxarea. Diminuează forța de contracție a mușchiului neted antral, a sfincterului inferior esofagian și relaxează partea superioară a stomacului. La nivelul intestinului, VIP stimulează contracția fibrelor longitudinale și inhibă contracția fibrelor circulare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
gastrice. La rândul lui, somatostatinul are un rol inhibitor asupra eliberării de gastrină în circulație și HCl în sucul gastric. Hormonul poate acționa și direct asupra mucoasei gastrice, inhibând secreția clorhidropeptică. Infuzia intravenoasă de somatostatin descrește, de asemenea, rata diviziunii celulare a mucoasei gastrice și sinteza de ADN, iar efectele trofice ale gastrinei sunt blocate. Administrarea intragastrică de glucoza, proteine și lipide determină creșterea eliberării de somatostatin. O altă acțiune asupra stomacului este aceea de inhibare a evacuării gastrice prin suprimarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
tratamentul stroke-ului și unor boli neurodegenerative (Parkinson, Alzheimer) în priză nazală, cât și în glaucom sub formă de instilații oculare. Rezultate pozitive s-au obținut, de asemenea, în tulburările de memorie la vârstnici, ca urmare a inhibării proceselor de moarte celulară prin apoptoză programată genetic. Concentrația plasmatică a NGF este mai mică la alcoolicii cronici decât la subiecții normali și depășește valorile normale la persoanele îndrăgostite platonic (Yoon et al, 2006). Dozarea NGF din plasmă este propusă ca marker caracteristic dependenței
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Gi)] care scindează GTP în GDP inactivând unitatea catalitică a receptorului, respectiv adenilatciclaza (Simon și Hiller, 1978). Urmează scăderea formării de cAMP, însoțită de modularea concentrației calciului citosolic și scăderea activității proteinkinazelor cAMP-dependente, urmată de reducerea doz-dependentă a fosforilării proteinelor celulare. Acționând la nivel presinaptic, peptidele opioide modifică eliberarea altor neurotransmițători, ca, de exemplu, acetilcolina, dopamina, noradrenalina, substanța P, prostaglandinele. Reducând transmisia colinergică în sistemul nervos central prin inhibarea eliberării de acetilcolină la nivelul terminațiilor nervoase, opioidele au un rol important
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și organelor, distribuția prostaglandinelor (A1, A2, B2, D2, E1, E2, F2alfa etc.), prostaciclinelor (PGI1, PGI2), tromboxanilor (TXA2, TXB2) și leucotrienelor (LTA4, LTB4, LTC4, LTD4) este larg răspândită în întregul organism. Principalul lor rol biologic este modularea diverselor forme de activitate celulară. La nivelul aparatului genital feminin, prostaglandinele PGA, PGB și mai ales PGE provoacă relaxarea uterului negravid, în timp ce prostaglandina PGF2alfa determină contracția puternică a miometrului atât în timpul, cât și în afara sarcinii. În general, sensibilitatea mușchiului uterin față de prostaglandine este dependentă de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cele ale glucidelor sunt mai puțin importante. De menționat doar hiperglicemia tranzitorie produsă prin acțiunea directă, glicogenolitică, a PGE1 la nivelul celulei hepatice și stimularea reflexă a eliberării de catecolamine, ca urmare a hipotensiunii induse de prostaglandina respectivă. Asupra creșterii celulare, prostaglandinele acționează prin intermediul cAMP și ADN, cu participarea ionilor de calciu. PGE1, de exemplu, crește încorporarea de baze purinice și pirimidinice în nucleotide, determinând proliferarea timocitelor. La rândul său, stimularea sintezei de ADN inhibă efectele metabolice ale prostaglandinelor, asigurând echilibrul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cAMP și ADN, cu participarea ionilor de calciu. PGE1, de exemplu, crește încorporarea de baze purinice și pirimidinice în nucleotide, determinând proliferarea timocitelor. La rândul său, stimularea sintezei de ADN inhibă efectele metabolice ale prostaglandinelor, asigurând echilibrul creșterii și diviziunii celulare. În neoplazii, acest echilibru devine ineficient, ducând la creșterea prostaglandinelor la nivelul țesutului tumoral. În general, hormonii locali lipidici dețin un rol important în asigurarea stabilității membranelor lipoproteice celulare și intracelulare. Fiind ele însele lipide, modifică tensiunea superficială la nivel
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ADN inhibă efectele metabolice ale prostaglandinelor, asigurând echilibrul creșterii și diviziunii celulare. În neoplazii, acest echilibru devine ineficient, ducând la creșterea prostaglandinelor la nivelul țesutului tumoral. În general, hormonii locali lipidici dețin un rol important în asigurarea stabilității membranelor lipoproteice celulare și intracelulare. Fiind ele însele lipide, modifică tensiunea superficială la nivel membranar. Prostaglandinele E exercită o puternică acțiune stimulatoare a transportului activ transmembranar de Na+, K+, Cl- și Ca2+. Influențând transportul activ al diverșilor ioni atât la nivelul membranei celulare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
celulare și intracelulare. Fiind ele însele lipide, modifică tensiunea superficială la nivel membranar. Prostaglandinele E exercită o puternică acțiune stimulatoare a transportului activ transmembranar de Na+, K+, Cl- și Ca2+. Influențând transportul activ al diverșilor ioni atât la nivelul membranei celulare, cât și la nivelul organitelor celulare, prostaglandinele participă la menținerea concentrației ionice optime la nivel intracelular. Datorită distribuției și efectelor biologice multiple, hormonii locali lipidici sunt implicați ca factori patogeni în numeroase stări patologice. Dintre afecțiunile în care participarea acestora
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lipide, modifică tensiunea superficială la nivel membranar. Prostaglandinele E exercită o puternică acțiune stimulatoare a transportului activ transmembranar de Na+, K+, Cl- și Ca2+. Influențând transportul activ al diverșilor ioni atât la nivelul membranei celulare, cât și la nivelul organitelor celulare, prostaglandinele participă la menținerea concentrației ionice optime la nivel intracelular. Datorită distribuției și efectelor biologice multiple, hormonii locali lipidici sunt implicați ca factori patogeni în numeroase stări patologice. Dintre afecțiunile în care participarea acestora a fost dovedită fac parte: inflamațiile
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
numeroși autori, în categoria hormonilor locali întrucât sunt sintetizate și de alte tipuri de celule existente în afara sistemului imunitar clasic și îndeplinesc rol de molecule de semnal. Ele sunt mici proteine sintetizate și eliberate de celulele secretoare implicate în comunicările celulare de vecinătate, reprezentând un mare grup de mesaje intercelulare. Din această categorie fac parte interleukinele, limfokinele și moleculele de semnal celular, precum și factorul de necroză tumorală, chemokinele și interferonii participanți la reacțiile inflamatorii și infecții. În afara citokinelor produse de celulele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
îndeplinesc rol de molecule de semnal. Ele sunt mici proteine sintetizate și eliberate de celulele secretoare implicate în comunicările celulare de vecinătate, reprezentând un mare grup de mesaje intercelulare. Din această categorie fac parte interleukinele, limfokinele și moleculele de semnal celular, precum și factorul de necroză tumorală, chemokinele și interferonii participanți la reacțiile inflamatorii și infecții. În afara citokinelor produse de celulele T-helper imunocompetente, interleukinele conțin mai multe citokine active, lipsite însă de proprietăți imunologice inclusiv eritropoietina și trombopoietina. Chemokinele, la rândul lor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
interferonii participanți la reacțiile inflamatorii și infecții. În afara citokinelor produse de celulele T-helper imunocompetente, interleukinele conțin mai multe citokine active, lipsite însă de proprietăți imunologice inclusiv eritropoietina și trombopoietina. Chemokinele, la rândul lor, reprezintă clasa de citokine care mediază atracția celulară. Pe plan funcțional, citokinele imunologice se împart în citokine de tip 1 - proinflamatorii, care cresc răspunsurile celulelor imunocompetente și apărării imunitare și în citokine de tip 2 - antiinflamatorii, care favorizează răspunsurile anticorpilor, inhibând manifestările antigenice. La baza particularităților lor funcționale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dintre procesele producătoare de energie calorică și de pierderea căldurii. În timp ce reacțiile chimice implicate în asigurarea diverselor forme de activitate ale materiei vii sunt endergonice, energia necesară producerii lor este de natură exergonică, alimentară. La baza tuturor formelor de activitate celulară stau reacții enzimo-chimice de degradare a principiilor alimentare și transformare ai energiei lor potențiale în energie calorică, liberă sau stocată în legăturile macroergice ale ATP, fosfocreatinei, glicerofosfatului și acetilcoenzimei A. Aproximativ 60% din energia potențială a nutrimentelor este eliberată sub
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și distribuită întregului organism pe cale sanguină. Restul de 35 - 40% este depozitată mai ales la nivelul legăturilor fosfat ale ATP și eliberată în momentul scindării și utilizării acestuia în scop plastic, energetic sau funcțional. Astfel, toată energia rezultată din combustionarea celulară a nutrimentelor se transformă până la urmă în căldură, reflectând nivelul la care se desfășoară procesele vitale. II.9.1. VARIAȚII FIZIOLOGICE Ca expresie a viabilității celulare, temperatura corporală diferă de la o specie la alta. Dacă, la poikiloterme, valorile termice sunt
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
utilizării acestuia în scop plastic, energetic sau funcțional. Astfel, toată energia rezultată din combustionarea celulară a nutrimentelor se transformă până la urmă în căldură, reflectând nivelul la care se desfășoară procesele vitale. II.9.1. VARIAȚII FIZIOLOGICE Ca expresie a viabilității celulare, temperatura corporală diferă de la o specie la alta. Dacă, la poikiloterme, valorile termice sunt apropiate de ale mediului ambiant de viață, la homeoterme (mamifere și păsări), temperatura corporală se menține constantă indiferent de variațiile termice ale mediului înconjurător. Aceasta variază
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
până la un punct, de variațiile termice de la nivelul suprafeței tegumentare. II.9.2. ECHILIBRUL TERMIC Asigurarea echilibrului termic se realizează cu ajutorul a trei categorii de factori: chimici, fizici și biologici. Primii sunt reprezentați de totalitatea factorilor implicați în reacțiile chimice celulare, consumatoare de monozaharide, aminoacizi și acizi grași, în vederea eliberării energiei lor potențiale sub formă de căldură. II.9.2.1. Termogeneza Ca rezultat al proceselor chimice celulare, are la bază reacții degradative oxido-reducătoare cu participarea oxigenului activat la nivel mitocondrial
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fizici și biologici. Primii sunt reprezentați de totalitatea factorilor implicați în reacțiile chimice celulare, consumatoare de monozaharide, aminoacizi și acizi grași, în vederea eliberării energiei lor potențiale sub formă de căldură. II.9.2.1. Termogeneza Ca rezultat al proceselor chimice celulare, are la bază reacții degradative oxido-reducătoare cu participarea oxigenului activat la nivel mitocondrial. Prezența oxigenului crește randamentul reacțiilor energogene celulare de la 2 molecule de ATP în condițiile glicolizei anaerobe, la 36 de molecule de ATP în cazul glicolizei aerobe. Procesele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
involuntară (frisonul termic) a musculaturii scheletice, sistemul nervos adreno-simpatic, glanda tiroidă și de temperatura crescută a corpului. Creșterea activității musculare în timpul efortului fizic constituind unul din mijloacele principale de producere a căldurii, paralel cu activarea consumului de oxigen, intensifică oxidațiile celulare eliberatoare de energie calorică. În cazul contracțiilor maximale, pot apărea creșteri de scurtă durată ale termoproducției de până la 1000%. Sistemul nervos simpatic, deși acționează mai slab, provoacă atât stimularea termogenezei prin mecanismul eliberării și oxidării acizilor grași, cât și reducerea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ca atare, consumă o moleculă de ATP pentru fosforilare înainte de a suferi degradarea glicolitică anaerobă, cea rezultată din depolimerizarea glicogenului intră în glicoliza sub formă deja fosforilată. De aceea, cea mai bună sursă de energie în condiții anaerobe este glicogenul celular. Acidul piruvic rezultat este convertit în lipsa oxigenului în acid lactic, care difuzează din celulele musculare în lichidul interstițial și sânge, contribuind la acidifierea acestora și la apariția fenomenului de oboseală. În general, sistemul glicogen-acid lactic realizează sinteza ATP de 2
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
molecule de ATP pentru fiecare atom de oxigen activat la nivelul lanțului transportor de electroni al glicolizei aerobe. Degradarea aerobă a glucozei în ciclul acizilor tricarboxilici generează 36 de molecule de ATP, pentru fiecare mol de glucoză utilizată la nivel celular. În condițiile unui aport nutritiv corespunzător, sistemul aerob asigură energia necesară efectuării eforturilor de lungă durată. Randamentul reacțiilor oxido-reductoare aerobe, exprimat în ATP rezultat, este însă mai mic decât al celorlalte două căi energetice. Spre deosebire de sistemul fosfagen, care generează 4M
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]