2,856 matches
-
regina Maria, Al.Averescu (1938) Nicolae Iorga (1941, cum se prăbușește România Mare, în anul 1940. Lovituri după lovituri... Pe 18 iunie 1943, Olga Prezan moare la București și este adusă și înmormântată la Schinetea, conform dorinței sale. Aflăm despre ceremonialul înmormântării dintr-o Informare scrisă a prefectului județului Vaslui către ministrul Afacerilor Interne. Sunt prezentate detaliat, atât ritualul înmormântării, de la sosirea trenului mortuar în gara Vaslui până la sosirea la Schinetea, cât și întrevederea prefectului cu Ion Antonescu. Prefectul îl informează
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
mult prea săracă, i-ar fi lipsit poate „sarea și piperul” atât de necesare într-o bucătărie tradițională. Doamne, cu câtă nerăbdare așteptam Caloianul, cât de mult ne implicam și-n egală măsură familiile noastre, în buna sa organizare. Întotdeauna ceremonialul de Caloian se producea în a treia zi de marți de după Paști, când noi copiii de pe stradă și din împrejurimi ne adunam în curtea celui ce organiza acest obicei. Aici, de obicei în imediata vecinătate a canalului din curte, modelam
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
canal, iar fetițele aveau în păr flori de iasomie și salcâm uneori. Urma apoi pomana mare a Caloianului la care participau toți copiii, rareori și părinții acestora. Sarcina organizării revenea mămicilor noastre, iar tăticii supravegheau în tăcere. Mama a organizat ceremonialul Caloianului de două ori, mesele fiind pe cinste și cu o audiență foarte mare din partea noastră a copiilor. Totul era un amestec de arome și pregătit în consonanță cu cerințele vârstei noastre: sărmăluțe foarte mici și împăturite doar în viță
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ca miză politică în relațiile internaționale 64 anumit ostracism și șovinism. Dincolo de aceste valori intrinseci ale sportului, alte norme și valori inerente mediului său înconjurător sunt propagate.”30 În jurul anilor ’60 a existat o tendință prin care se dorea desființarea ceremonialului de premiere a învingătorilor cu drapel și imn din timpul Jocurilor Olimpice, tendință accentuată la jumătatea deceniului al șaptelea, sub pretextul că simbolurile naționale reprezintă, în timpul concursurilor sportive internaționale, sursa naționalismului și șovinismului. Mai mult decât atât, s-a sugerat interzicerea
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
mult prea săracă, i-ar fi lipsit poate „sarea și piperul” atât de necesare într-o bucătărie tradițională. Doamne, cu câtă nerăbdare așteptam Caloianul, cât de mult ne implicam și-n egală măsură familiile noastre, în buna sa organizare. Întotdeauna ceremonialul de Caloian se producea în a treia zi de marți de după Paști, când noi copiii de pe stradă și din împrejurimi ne adunam în curtea celui ce organiza acest obicei. Aici, de obicei în imediata vecinătate a canalului din curte, modelam
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
canal, iar fetițele aveau în păr flori de iasomie și salcâm uneori. Urma apoi pomana mare a Caloianului la care participau toți copiii, rareori și părinții acestora. Sarcina organizării revenea mămicilor noastre, iar tăticii supravegheau în tăcere. Mama a organizat ceremonialul Caloianului de două ori, mesele fiind pe cinste și cu o audiență foarte mare din partea noastră a copiilor. Totul era un amestec de arome și pregătit în consonanță cu cerințele vârstei noastre: sărmăluțe foarte mici și împăturite doar în viță
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
albeața ce și-o trecea dintr-o parte a ochiului peste pupile, pentru a se Închide În contemplarea gravei sale solitudini”, tot așa și „fascinația repulsiei” față de... gândaci, În fața căreia „incorigibilul artist al improvizației” sucombase, În cele din urmă, simulând „ceremonialul coleopterelor” și devenind, el Însuși, treptat, un negru gândac repulsiv, parte din seria de derivate ludice, oricare ar fi fost, refuzând semnificația antropomorfică. Semnificația, câtă este, a acestei și altor metamorfoze din proza lui Schulz ține de alternanță, alternativă, alteritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vreodată la o concluzie corectă? Un întreprinzător în costum verde pal și un reprezentant al Adăpostului în jeanși deșirați și cu părul, așa puțin cât îi rămăsese, prins într-o coadă de cal, începură duelul, cu brațele ca niște săbii ceremoniale și vocile înălțându-se și coborând în vaiete spectrale de Kabuki. O sită transparentă coborî asupra adunării, ca și cum Karin s-ar fi ridicat prea repede în picioare. Toată sala licărea, ca un câmp de soia în vântul de august. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
singurul funcționar otoman de față care putea să o facă. Rami Efendi consideră scurta luare de cuvânt a beiului ca pe o acceptare a măririi haraciului - sau cel puțin așa dorea să o socotească, așa că audiența s-a încheiat cu ceremonialul îmbrăcării voievodului și a boierilor care-l însoțeau cu caftane elegante dintr-o țesătură foarte scumpă. Cu o voce gravă, Rami Pașa își exprimă în cuvinte puține satisfacția pentru succesul discuțiilor diplomatice și speranța că această reușită va oferi perspectiva
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bunătatea, ca să dea și celor lipsiți; și dăruiește și celor ce sunt dimpreună cu dânșii toate cererile cele pentru mântuire" "Domnului să ne rugăm." îngână cu voce cucernică diaconul subțirel. Cuvintele slujbei religioase aduceau aminte de timpurile când același emoționant ceremonial însoțea strălucitoarele nunți ale basileilor. Atunci, bolțile uriașe ale Sfintei Sofia răsunau sub puterea divină a cuvintelor care uneau, ca și acum, femeia cu bărbatul în Sfânta Taină a Căsătoriei, în timp ce frunțile lor mândre, împodobite cu banda lată a coroanelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de eșafodajul teoretic din Arca lui Noe, Adela devine pentru autorul lucrării Viata și opiniile personajelor un metaroman, o scriere modernă cu un personaj pentru care dragostea este o necesitate estetică. Seducător, nu?! Romanul fiind un joc al dragostei, un ceremonial artistic rafinat. Din punctul de vedere al istoriei literare, al psihologiei și concepției autorului, personajul nu putea fi construit în această manieră spectaculoasă. Sigur, opțiunea lui Codrescu, uneori exprimată, de a spiritualiza iubirea, repulsia lui față de vulgarizarea acesteia nu implică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
judecate valorile în România. Se înfruntă azi în cultura noastră o atitudine "legitimistă" și una "revizionistă", amândouă fiind silite de simpla prezență a celeilalte să își deformeze către extreme atitudinea onestă. Criticii din prima tabără recurg la odioasele comemorări, la ceremoniale complicate de îmbălsămare, la dogme ex cathedm prin care "geniul din Ploiești" este celebrat și ancorat bine, ca să nu mai poată scăpa, în cernoziomul național. Pentru că poeții sânt valorile neamului, atitudinea critică la adresa operei sau persoanei lor constituie, vezi Doamne
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
era spațios, bine mobilat, dar mai ales șocant mai presus de imaginație. Te puteai crede la Muzeul Omului. Proprietarii locuiseră nouă ani în Australia și-și ticsiseră, la întoarcere, casa cu arcuri, scuturi, vânturătoare magice, plase de prins visele, lănci ceremoniale ale băștinașilor, dar mai ales cu idoli primitivi, în fiecare colț era cel puțin dte unul, mare cât noi, vechi ca lumea, mumificat, ai fi spus, într-un fel de coji de praf roșu. Nu-ți puteai întoarce privirile fără
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Cuvântul greu nu se pronunță. Ar putea fi o "coborâre printre oglinzi", plină de fast și strălucire: Printre oglinzi, la ora cinci, am să cobor, În haine negre, cu ochii stinși, zâmbind ușor..." (Domnul Amărăciune) Tanatos-ul poate fi asimilat unui ceremonial mioritic. Sărbătoarea este perfidă, li-niștea aparentă: Dansați în cete un joc galant, cântați, lăute, arcușuri seci, viori pustii, de ce stați mute? Apar șoapte insidioase: Amărăciune, urând viața, mi-a spus în șoaptă: Să te ferești!" Totul ține de o anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cameră: numai el avea dreptul să păstreze și să manipuleze acest cuțit. Cum nimeni altcineva nu avea acest privilegiu să atingă acel cuțit, operațiunea de tăiere a pâinii În patru părți egale Îi revenea lui care o făcea cu un ceremonial deosebit. Pentru Început, tuna și fulgera lovind cu pumnii În cine se nimerea, apoi simula un atac aerian, obligând deținuții să se ascundă pe sub paturi, prin colțurile camerei lungiți pe burtă Într-o Învălmășeală de groază. Mai debita câteva Înjurături
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oră ca să mă decid („verde, negru, de fructe, din ierburi, din China, din Rusia, din Japonia?“Ă și-apoi încă jumătate ca să mă minunez de cât de gustoasă e varianta pe care am ales-o. Am și eu micile mele ceremonialuri legate de ceai, chiar dacă ele n-au nici o treabă cu originile băuturii. Ceismul, aflu, „e, în ființa lui, o credință a ne-desăvârșirii, precum și o gingașă încercare de împlinire a ceva cu putință în lucrul acesta cu neputință căruia îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
pe care doi tineri în cămăși scriau cotele pariurilor ocupa tot peretele din spatele lădiței pe care trebuia să se urce Ruletistul. Acesta apăru după un timp, abia străvăzîndu-se prin fumul albastru din hrubă. Urcă pe ladă și, după tot acel ceremonial al verificării amănunțite a armei și cartușelor, care dură mai mult decât de obicei, căci nimeni nu-și refuza plăcerea să mângâie aproape voluptuos țeava revolverului, luă pistolul, îl încarcă, vârând cele două cartușe la întîmplare în orificiile butoiașului, pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rugă adresată mortului de a nu mai reveni printre cei vii. În aria noastră culturală se mai cunoaște și plânsul ritual al miresei, care fusese integrat cândva unui întreg complex al procedeelor de stimulare magică a fertilității și fecundității, încorporate ceremonialului nupțial. Acest subtext magico-simbolic e păstrat nealterat în următorul cântec al miresei, la români: „Cântăte, dragă mireasă, / să se facă pruna grasă / Și te cântă-n batistuță, / Să se facă rodu-n viță“ (I. Șeuleanu, Poezia populară de nuntă). În învățătura
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
este indicat să fii prea ambițios și să-ți faci iluzii că fără nici un ajutor poți distruge un edificiu ridicat cu ani de sudoare și sânge. - Alex Fawcett deschise cutia sa de havane, scoase una și o aprinse cu tot ceremonialul absurd al celor care se consideră experți în materie. În asemenea clipe, un astfel de ritual îl făcea să se simtă și mai important - și, după ce scoase primul norișor de fum, spuse: Și nici măcar să nu vă faceți iluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Carol si reginei Elisabeta, nu a suferit nici o modificare de la moartea bunicului. Obiectele și obiceiurile rămân neschimbate, bătrânii dorindu-și să oprească trecerea timpului și venirea morții. Bunicul își comandase din timpul vieții un cavou, deși nu vorbea despre moarte. Ceremonialul funerar este unul extraordinar, bătrânul e condus spre cimitir de un car tras de cai albi pe sub zeci de pomi înfloriți. Bunicul nu vede în moarte o metafizică, la fel ca toate personajele lui Anton Holban care nu își pun
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
în stația următoare. Germanii, priviți ca o națiune în plină expansiune, prusacii cuceritori sunt puși în umbră de micuța japoneză, un exponent al unei civilizații cu un cult pentru economia spațiului, al unei civilizații ce nu încurajează relații directe, ci ceremonialuri. Personajul masculin nu vrea numai să sufere puternic, ci și să sufere „frumos”, adică spectaculos. „Se văd aici atât dorința de a poza de care am vorbit mai înainte, cât și efectele unei formații livrești, a unei structuri psihice suprasaturate
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și nevoia burghezului francez de a dispune decorativ și ornamental interiorul locuinței sale; rezultatul: interioare reci și fără intimitate, ca și cum ar fi locuite de oameni fără sentimente. Vă închipuiți probabil ce dans ar trebui să execute Hipoclid în cadrul unui asemenea ceremonial al perucii! Ca să nu rămână impresia că vorbim de unul singur, vom reproduce un paragraf scris de mâna unui eseist german (pe care-l lăsăm anonim din pricini de neglijență: i-am copiat textul, însă după atâția ani trecuți, am
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
loc, după 1990, au pretins că n-am pus niciodată piciorul acolo, iar casa familiei mele nu este cea pe care o reclam eu, ci alta... Absolutul religiei, raportul real cu divinul, nu se poate reduce la executarea unor prescripții ceremoniale, ci reprezintă constanta vertiginoasă prin care putem experimenta pe viu - punând sufletul la disecție - greutatea specifică a actelor vieții. Cei care cred cuminte în Dumnezeu - la fel cu cei care apără fierbinte o credință strămoșească - n-au deloc conștiința profundă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
groasă. Iar dacă n-o să te atingi de vodcă, arată el spre paharele umplute de ospătară, chiar că intru la bănuieli! Ciocnesc cu toții și beau, în aceeași atmosferă de bună dispoziție. Apoi mănîncă din bucatele aduse cu oarecare notă de ceremonial. La un moment dat, mustăciosul devine grav, iar aerul său îi amuțește pe toți. Rîdem noi, dar, personal, n-aș vrea să fiu în locul tovarășului Vlădeanu... Ba eu da! insinuează ceva inginerul Tibor. Cînd mă gîndesc la ce are tov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
atinge ca din întîmplare pe a femeii. Apoi, aproape pe nesimțite, vîrful unui deget se plimbă pe brațul ei pînă spre umăr. Mîna cealaltă îi prinde palma dreaptă, o ridică foarte puțin, pentru că imediat, el se apleacă după un anume ceremonial învățat de la Doamna Ana și o sărută ca pe a unei regine, șoptindu-i: Mulțumesc!... pentru Ina... și pentru că nu m-ai blestemat că nu-ți sunt alături cînd ți-era greu... Dincolo de ochelari, ochii femeii au o tresărire, luminîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]