KorAP: Find »[drukola/base=chestiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...2168 >

54,187 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805

de două ori, încet, de parcă ar fi silabisit. I s-a părut chiar că-l aude îngînînd cuvintele scrise de el. A închis dosarul, a bătut cu palma peste el. "Deci așa. Cocoș nu există, dar crimele există. Și toată chestiunea asta nu privește Serviciul. Asta e concluzia dumitale, domnule Leonard?" A răspuns clar, cît se putea de clar, cu toate că era grozav de emoționat. "Domnule director, toată "afacerea Cocoș" e o cacealma inventată de cîțiva ziariști în criză de subiecte. După cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
povestit este la fel de real ca și unul întîmplat..." Aici Mihai Mihail l-a oprit. "Interesant, domnule Leonard. Un restaurator din Medgidia spune că un lucru povestit e la fel de real ca și unul petrecut în realitate... Te rog să ții minte chestiunea aceasta. E o descoperire epocală, domnule. Epocală. Este secretul politicii moderne, care acum se face cu telefonul, cu ziarul, cu radioul. Ceea ce se spune este la fel de adevărat ca și ceea ce se face. Uneori chiar mai adevărat și, în orice caz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
se îngrijora cînd îl vedea cînd cu domnul X de la liberali, cînd cu Y de la țărăniști, ori chiar cu altcineva de la averescani, fusese om de încredere și pentru General și pentru liberali. Regența însăși îl consulta în cele mai delicate chestiuni fără îndoială, fără umbra unei îndoieli că Mihai Mihail ar proceda altfel decît corect. Iar dacă el era așa, nici nu se mai punea întrebarea dacă oamenii Serviciului erau asemenea lui! Iar acum, tocmai cînd era în pragul unei noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
sigur, nu doar să-l prețuiască și să-l stimeze, ci mai mult, să aibă nevoie de el, să nu mai poată trăi fără el, pentru că el le asigura liniștea, iar trecerea de la liniște la fericire nu era decît o chestiune de înțelegere. Radul Popianu își luase în chipul cel mai serios sarcina de a-i face fericiți pe tîrgoveții, pe negustorii din Vladia și voia su-i facă fericiți, chiar dacă ei nu-și dădeau seama despre aceasta. Avea un sentiment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
femei!, vine și se vâră cu ciubotele în cele mai delicate planuri ale sale. Cu obișnuința unui vechi și experimentat detectiv și-a pus prima întrebare firească, dar a pus-o cu voce tare: "De unde știți că sînt interesat în chestiunea asta, a fericirii?" K.F. a schițat un fel de zîmbet, foarte îngrijit, încît să nu modifice armonia încremenită a obrazului său. "Ar fi mai bine să luați loc, domnule adjutant, doar știți bine că nu veți cîștiga absolut nimic dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
a fost genial și atunci mi-am dat seama că destinul nostru este comun. Te deranjează?" Vorbise atît de mult și de repede, încît el n-a înțeles decît în parte lucrurile pe care i le spunea. Bănuia că sînt chestiuni grave, adînci chiar, dar nu putea trece peste pragul stabilit încă de la venirea ei în Vladia K. F. nu era decît o femeie pripășită, venită de unde și-a înțărcat dracul copiii, de o sărăcie evidentă, cum se spunea, cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
în vreun salon ori chiar pe la vreun birou ministerial, se putea discuta serios cu date, kilometri, tone, cu nume de oameni nemaipomeniți, cu priorități universale în materie, dar pînă la urmă nu era vorba decît despre o dexteritate. Aviația, marina, chestiuni elegante și poate de viitor. Deocamdată, în mîna unor zăpăciți", nebuni de admirat, dar totuși nebuni. Ori măcar nebunateci. Pînă în acea seară nu-l văzuse pe Italo Balbo și, cînd l-a zărit, l-a recunoscut imediat după bărbuța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ce importanță avea? Și chiar dacă avea, după prezentarea protocolară oaspeții trebuiau să uite imediat numele și rangul pentru a face față unei noi formule de politețe. "De ce?" Ușor stînjenit, Pangratty îi spuse: "Vreau să-l cunosc. Înțelegi, personal, e o chestiune de alt gen, nu formală, e un aviator, domnule!" Bîlbîie păru surprins o clipă, poate nu-și închipuise niciodată că reîntîlnirea sa cu prințul va decurge așa, să ajungă să-i facă un serviciu pentru că îl roagă, apoi zîmbi, dezvelindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
unuia sau altuia și sechestra actele contabile, caietele cu plăți adevărate și cele cu plăți fictive, mai găsea și cîte o casetă cu polițe ilegale, adevărate probe de șantaj ce priveau cîte un om politic aflat la strîmtoare, mă rog, chestiuni care țineau de cele mai multe ori de poliție ori de Garda Financiară, dar care, trecute prin sita lui Mihail, aveau dintr-o dată o cu totul altă valoare. De această nouă valoare nu prea știa nimeni, domnul Stan Emanuel fiind acela care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
era un om lîngă care nu puteai fi acru, iar pe deasupra mai era și gazdă. "Mai sînt oameni în țara asta cărora nu le pasă chiar atît de mult de prosperitatea lor personală cît de aceea a țării. E o chestiune de sociologie, domnule, hm, domnule dragă. O știință nouă, cu totul nouă, inventată de nemți sau de americani, nu știu prea bine, de nemți trebuie să fie, numai pe ei îi interesează calculele, numărătoarea, ei sînt și cu recensămîntul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
fi reușit să clarifice în ce consta misiunea, trimiterea lui Mihail fusese destul de vagă, "du-te și vezi", iar o dată stabilită nu era ușor să o îndeplinești. Or, în acel moment se simțea mulțumit, ajunsese la capăt cu bine. O chestiune de manipulare, de punere în scenă. Basarab Cantacuzino îl chemase pe Balbo pe post de fitil aprins, butoiul cu pulbere erau toți acești tineri ofițeri care ar fi în stare să sară oricînd peste cal, dar nu știau că sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
funcționarea ministerului și chiar interesele majore ale Statului". La o asemenea poznă te puteai aștepta în orice zi, în orice oră. Și atunci Mihail pregătea cu calm o notă în care arăta că încă din data de... Serviciul a sesizat chestiunea, dovadă stă dosarul cu numărul, filele cu pricina etc., etc., etc. Din aceste dosare albastre, în care se strîngeau orice fel de știri, de informații, de referate și aprecieri, puteai scoate orice fel de justificare despre orice fel de eveniment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
secrete pentru care Mihai Mihail se simțea și era atît de sigur pe sine. Ah, desigur, nu era vorba de probleme grave, serioase. Nimeni din guvern nu se gîndea să-l înfrunte, eventual să-l înlăture pe Mihail pentru o chestiune cu adevărat serioasă. Acestea îl priveau și era obligația lui să le rezolve, nimeni altcineva în locul lui n-ar fi putut să o facă! De altfel, asta și era treaba lui, de asta și exista Serviciul, cu Mihail în frunte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
ei timpul trece extrem de greu. Cred că mai țineți minte, domnilor, cît de încet se scurgea o zi în copilărie. Mal târziu, ah, mai tîrziu, cînd știi o groază de lucruri, cînd pricepi și te ocupi cu o mulțime de chestiuni, vremea zboară. Ați fost vreodată închis, domnule Georgescu?" Locotenentul se încruntă, nu prea înțelegea, "cum adică, închis? La închisoare?" Pangratty zîmbi fermecător, cum numai el știa să o facă atunci cînd ceva i se părea nelalocul său, "voiam să spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-l pui într-o situație ridicolă. Tehnica escrocilor. Șerban Pangratty lăsă o umbră de nedumerire pe obraz care se șterse repede, recăpătă expresia sa amabil-ironică, detașată. Era prea bine educat, ori numai un prinț adevărat, ca să se amestece într-o chestiune care nu era limpede. Locotenentul Georgescu ridică sprîncenele a mirare, "prea tîrziu? De ce să fie prea tîrziu? O decizie sigură, o acțiune hotărîtă și rapidă n-are nevoie de aprobarea sau dezaprobarea cuiva. Acestor prea mulți de care ați pomenit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
arăta cît de isteți și prevăzători sînt. Nu se înfuria și nici nu voia să-l mustre pe Bîlbîie, atîta doar că îi dădea bătaie de cap și pierdea vremea. Iar el asta nu avea, timp, vreme. Nu doar pentru chestiunea aflată pe rol, nu pentru "cazul în desfășurare". Efectiv nu mai avea timp. Descoperise lucrul ăsta dintr-o dată. Nici un semn nu se arătase pînă atunci. Nu fusese niciodată preocupat de cît trăiește un om, fiind mult prea interesant de cum, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
dus la nas dintele căzut și o clipă a avut vaga senzație că există un miros dulceag. Apoi mirosul a dispărut. A strîns din ochi, era hotărît să nu intre în panică, nu fusese decît o impresie, o părere, și chestiunile astea trebuiesc reprimate fără milă. Dar, oricît s-a străduit, din acel moment n-a mai reușit să-și scoată din minte preocuparea, fixația, obsesia sfîrșitului. Dintele căzut nu fusese decît un semn. Primul dintr-o lungă serie. Paradoxal, preocuparea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
putea fi chiar atît de atent la conversație, la raportul ce i se prezenta. Nu mai reușea să analizeze rapid toate datele, să ia decizia cea mai bună. Și, de aceea, dacă atacul frigului îl surprindea în biroul său, discutînd chestiuni importante pentru Serviciu, se străduia să întrerupă cît mai repede întrevederea, amînînd luarea hotărîrilor. Un lucru care nu putea decît să dăuneze intereselor Serviciului, în munca lor viteza de reacție era hotărîtoare. De aceea introdusese sistemul rapoartelor obiective, amănunțite, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
Și dacă nu e decît o pistă falsă, în culegerea de informații o pistă falsă e mai rea decît un eșec declarat, mai rea decît lipsa totală de informații, lipsa de informare e dramatică, însă dezinformarea e tragică. Dacă toată chestiunea asta, a micilor ofițeri, nu-i decît un joc de copii, în vreme ce în altă parte se pune la cale lovitura, adevărata lovitură? De unde să mai știe el cum stau lucrurile dacă domnul Bîlbîie l-a și intoxicat l-a îmbolnăvit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
să reducă din somn. Nu dormise niciodată prea mult, șapte-opt ore pe noapte, niciodată ziua, dar acum trebuia să cîștige măcar două ore pe zi. Avea nevoie de aceste două ore pe zi pentru a face față la două mari chestiuni care apăruseră așa, ca din senin, ca și ideea care îl frămînta. Prima era, de fapt, nu atît de nouă. O crezuse o chestiune adormită, nu vedea motive ca să se trezească chiar acum, anume, agitația socialistă, sindicală, muncitorească, mă rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
zi. Avea nevoie de aceste două ore pe zi pentru a face față la două mari chestiuni care apăruseră așa, ca din senin, ca și ideea care îl frămînta. Prima era, de fapt, nu atît de nouă. O crezuse o chestiune adormită, nu vedea motive ca să se trezească chiar acum, anume, agitația socialistă, sindicală, muncitorească, mă rog, tot ce ținea de fierberea din cazanul social. După scoaterea radicalilor în afara legii, acțiune cu care el n-a fost niciodată de acord, măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
de vedere profesional, tot ceea ce te faci că nu vezi nu înseamnă că nu există, ba, mai mult, făcîndu-te că nu vezi, te lipsești singur de avantajele pe care le ai cînd vezi, intrarea lor în ilegalitate nu a rezolvat chestiunea, ci a făcut-o mai primejdioasă și unde era vorba de primejdii, Serviciul, n-avea încotro, trebuia să se vîre, după dizolvarea partidului lor fierberea a devenit mai puțin vizibilă, dar nu mai puțin intensă. Din fericire au urmat anii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
oameni făcuseră același lucru, nu-și ținuseră gura, se băgau unde nu le fierbea oala și erau lăsați în pace, cum era și bine și normal. Iar a doua zi, hodoronc-tronc, erau arestați, scriau ziarele și creștea pericolul. Asta era chestiunea adevărată, de ce aveau nevoie unii și alții să crească pericolul? De ce avea nevoie guvernul, care oricum era la putere, să dea impresia că este nevoit să facă apel la forme extraordinare de păstrare a disciplinei, a ordinii sociale, scoțînd în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
nu le-ar fi spus-o celor doi inspectori generali. Asta pentru că avea ferma convingere, flerul, intuiția sa i-o spuneau, și în ele avea mai multă încredere decît în zeci de rapoarte și informări, avea ferma convingere că prima chestiune era strîns legată de a doua. Iar a doua... A doua era cu adevărat o problemă periculoasă chiar și pentru el, șeful Serviciului, care nu se amesteca în nimic. Nu putea jura că știe cu exactitate despre ce era vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
nu se putea. Iar cînd era călăuzit ori i se dăduse schema de trecere, harta cu potecile neminate, atunci fusese cuprins de aceeași teamă pe care o întîlnise acum, cînd se apropia de subiectul principal al celei de-a doua chestiuni. Știa de unde vine primejdia și într-un caz și în altul trebuia să se încredințeze altcuiva, să meargă pe o mînă străină, trebuia să-și înfrîngă propriul instinct pentru a asculta, a se supune altor judecăți, altor voci. Iar teama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]