3,426 matches
-
Influențele rezultante au fost reciproce. De la persanul Akhter sau Aster, s-a format Astarteea și apoi astru; de la numele preoților persani Magos, grecii au derivat magia...Curios este faptul că pe lângă evrei și chaldeeni, atât persanii, indienii, cât și îndepărtații chinezi, au în tradiție potopul, trimis de zei, pentru pedepsirea oamenilor, pe timpul căruia apele s-au ridicat până în vârfurile munților și din care nu a scăpat decât un singur om cu câte o pereche din fiecare specie de animale. In orice
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
mai menționează, cu 2460 de ani î.e.n., conjuncția celor cinci planete în constelația Peștilor, Soarele și Luna fiind de asemenea în conjuncție. Această conjuncție, într-un semn de apă, a fost considerată ca fiind cauza potopului în care cred și chinezii, la fel ca celelalte popoare asiatice. Impăratul a hotărât ca numărătoarea anilor să înceapă de la acest însemnat eveniment în istorie. Sub domnia lui Ciong-Kong a avut loc o eclipsă totală de Soare. Deoarece astronomii curții - Hi și Ho nu au
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
urmări mișcarea din diasporele contemporane. "Terenul" se schimbă: se studiază lagărele de refugiați, comunitățile virtuale, ancheta se efectuează de acum înainte în același timp în țara de origine și în țara de primire a unei "comunități" dispersate, cum ar fi chinezii din Paris sau haitienii din Brooklyn. Pentru antropologul unei țări din sud format în Occident "terenul" nu înseamnă că se duce pe terra incognita, ci că se întoarce "acasă". Cu o anumită legitimitate, se poate considera ancheta de teren drept
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
curgerea lor. Putem trage de aici concluzia că Înaintașii noștri iubeau și apreciau foarte mult muzica. Există cărți vechi de o mie de ani care se ocupă cu teoria muzicii și În care găsim reguli despre cum era făcută muzica. Chinezii, de exemplu aveau doar cinci sunete. De altfel există și astăzi popoare din Africa, America sau Asia care nu fac muzică decât cu cinci sunete. Aproape toate acele popoare Îndepărtate atribuiau zeilor originea muzicii: indienii cred că zeul Brahma Însuși
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
ce era mai bun În cultura asiatică, luând astfel naștere o țară cu instituții admirabile. Din păcate nimeni nu ar putea cânta ceva din acea perioadă deoarece muzica vechilor greci, ca și a egiptenilor, babilonienilor, asirienilor, caldeenilor și sumerienilor, indienilor, chinezilor și a tuturor celorlalte popoare ale antichității nu ni s-a păstrat. Nu putem spune așadar dacă muzica grecilor ne-ar fi plăcut și nouă, dar știm Însă că a existat multă muzică În Grecia: muzică populară, care consta mai
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
secolele XVII, XVIII, XIX și XX miezul istoriei muzicii au trăit cu toții În Europa (mai târziu, și puțini, În America). Trebuie adăugat Însă că ceea ce se Învață astăzi În școlile generale și licee este istoria muzicii europene. Pentru arabi, pentru chinezi și japonezi, pentru indonezieni, istoria muzicii are probabil cu totul alt aspect. Aceste popoare s-au apropiat abia În epoca cea mai recentă de muzica noastră, Începând să-i cultive și să-i Înțeleagă pe Mozart și pe Beethoven, pe
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
Asia provoacă schimbări profunde în sistemul comunist mondial. Desigur, Mao este un Kominternist format la școala stalinistă și, într-un prim moment, el nu contestă preeminența URSS, țară de la care așteaptă sfaturi, dar și ajutor militar și financiar. Dar PC chinez - ca și al PC nord-coreean - nu este integrat în Kominform. și, mai ales, Mao, a dobândit o autonomie și un prestigiu personal care constituie o amenințare potențială pentru hegemonia sovietică asupra sistemului. în 1949, sistemul se consolidează pe plan militar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
societății care revendicau democrația*, fără a fi „reacționară”. Astfel era pulverizată una din ideile-forță a comunismului, care se prezintă drept succesorul natural și de nedepășit al „democrației burgheze”. în afară de aceasta, a apărut o falie și între comuniștii ruși și cei chinezi: deja opus criticii „cultului personalității”, Mao Tzedun* consideră că opțiunea corectă este accentuarea cursului revoluționar și nu calea „revizionismului”; el prefigurează astfel conflictul chino-sovietic, aflat la originea sciziunii din mișcarea comunistă internațională*. Astfel, anul 1956 înseamnă prima blocare a expansiunii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
divizat, de luni de zile, între ortodocși și reformatori, dar, în noaptea de 3 spre 4 iunie, Deng Xiaoping* dă ordin ca tancurile să-i strivească pe manifestanții din piața Tien An Men și, trei săptămâni mai târziu, liderul PC chinez Zhao Ziyang este eliberat din funcție. Căderea Zidului Berlinului Pe 2 mai 1989, Ungaria adoptă o decizie capitală pentru prăbușirea sistemului comunist: ea hotărăște să-și deschidă frontiera cu Austria, pe 27 iunie, „cortina de fier” denunțată de Churchill în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cere popoarelor „să se pună în mișcare”. Ben Barka, agent al serviciilor cehoslovace, afișează atunci necesitatea unirii „celor două curente ale revoluției mondiale”, „curentul apărut odată cu Revoluția din Octombrie și cel al revoluției eliberatoare”; asigurat de sprijinul sovieticilor și al chinezilor, el definește obiectivele: asistență acordată mișcărilor de eliberare națională, mai ales celei palestiniene; intensificarea luptei, inclusiv armate, pe cele trei continente; susținerea Cubei; lichidarea bazelor militare străine; lupta împotriva armelor nucleare, a apartheidului și a segregației rasiale. întrunită în ianuarie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
chestiune abia dacă va mai fi evocată. în decembrie 1920, la Irkutsk, și în Ianuarie 1921, la Moscova, au loc lucrările celui de-al II-lea Congres al Popoarelor din Orient, pandant al Congresului de la Baku pentru Extremul Orient; participă chinezi, japonezi, coreeni, mongoli, javanezi și filipinezi, care pun astfel bazele unor nuclee comuniste. Apar partidele comuniste în India - sub impulsul comunistului M.N. Roy -, în Japonia avându-l ca lider pe Sen Katayama -, în Indonezia, iar în anii 1930, în Indochina
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Congres al PCC îl propulsează la vârf pe Lin Biao îl convinge (sau îl obligă) pe Liu Shaogi și-i forțează pe Zhou Enlai și pe adjuncții săi la umilitoare autocritici. Obiectivele - utopice și delirante - sunt fixate: muncind și noapte, chinezi trebuie să egaleze puterea economică a Marii Britanii în câțiva ani, și cea a Statelor Unite în decursul unui deceniu; datorită „comunelor populare”, înființate în iulie 1958 și mai ambițioase decât colhozurile sovietice, să comunizeze țara și să industrializeze satele; iar, pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Această Chină este preocupată mai ales de a-și face cât mai durabile atât creșterea, cât și progresele sale. Desigur, populația ei are încă motive să se plângă: mizeria unei minorități, sărăcia majorității - jumătate din cei 1,3 miliarde de chinezi trăiesc cu mai puțin de 2 dolari pe zi - inegalitatea condițiilor, autoritarismul adesea brutal și corupția partidului unic care, din comunism, n-a mai păstrat decât numele, insuficiențele statului. Dar, cel puțin, este din ce în ce mai îndepărtată amintirea tragediilor Chinei maoiste care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sfârșit, de către regimurile comuniste din Asia sau de cel din Cuba, cu rezultate materiale și umane uneori și mai dezastruoase - ca în China, în timpul Marelui Salt înainte*, sau în Cambodgia khmerilor roșii*. CONFLICTUL CHINO-SOVIETIC Cele două mari imperii, rus și chinez, n-au întreținut niciodată relații cu adevărat bune, și expansiunea imperiului țarist, în secolul al XIX-lea, dusese deja la grave conflicte. Revoluția bolșevică schimbă lucrurile: ea exercită o indiscutabilă fascinație asupra elitelor naționaliste chineze care-i acceptă ajutorul și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
industriei grele. în politica externă*, evoluțiile sunt mai clare. După vizita făcută de Hrușciov lui Mao în octombrie 1954, URSS consimte să acorde Chinei populare credite pentru echipamente și infrastructuri, trimite cadre tehnice și profesori și susține programul nuclear al chinezilor. între 26 mai și 3 iunie, Hrușciov, Bulganin și Mikoian se află la Belgrad unde recunosc injustețea atacurilor lui Stalin contra lui Tito* și legitimitatea căii iugoslave către socialism. în relațiile cu Occidentul, Hrușciov pune capăt fazei intense a Războiului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
feudali, 300 de ofițeri ministeriali, 180 de responsabili militari, dintre care 6.311 vor fi împușcați până pe 31 martie 1938. Pe 31 ianuarie 1938, Biroul Politic autorizează NKVD să-și extindă acțiunile și asupra letonilor, estonienilor, grecilor, iranienilor, românilor, finlandezilor, chinezilor, bulgarilor și macedonienilor, vizând astfel comunități instalate de multă vreme în Rusia - greci de la Marea Neagră, baltici și finlandezi. Pe 1 august 1938, NKVD îi are în atenție pe afgani. Totalul victimelor acestor „operațiuni naționale” se ridică la 350.000 de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
tratatul de pace n-a fost încheiat nici până astăzi. Bilanțul victimelor este unul deosebit de întunecat la capitolul pierderi: 40.000 de soldați din rândul trupelor ONU, aproape 400.000 de sud-coreeni; 300.000 de nord-coreeni și 400.000 de chinezi - la care se adaugă mai mult de un milion de victime din rândul populației civile. Declanșarea războiului din Coreea a fost apogeul Războiului Rece, accelerând cursa înarmărilor, intensificând anticomunismul* în SUA, agravând teroarea* în URSS și în democrațiile populare* și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Adevărul); pentru PCF*, l'Humanitî; pentru PCI*, l'Unità - sau într-un mod mai simbolic - pentru PC cubanez, Granma (de la numele vaporului de pe care Castro* și Che Guevara au debarcat în Cuba pentru lupta lor de gherilă) iar pentru PC chinez Jenmin Jibao (Cotidianul poporului). Informația este permanent orientată înspre propagandă, care prezintă o imagine idilică a regimului și, prin puterea ei, poate impresiona sau chiar intimida persoanele supuse acestui tir continuu. Dar uneori informarea maschează dezinformarea care, prin manipularea faptelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și de spionaj, apoi chiar grupul conducător - „pro-vietnamezii”, iar ulterior „pro-chinezii” - și aparatul militar - ofițerii formați în Vietnamul de Nord. Visând o rasă cambodgiană pură din punct de vedere biologic, Pol Pot ordonă masacrarea minorităților etnice: chami, musulmani, vietnamezi și chinezi, asta chiar în condițiile în care China susține regimul trimițând în Cambodgia 15.000 de consilieri. Numărul victimelor este evaluat între 1.900.000 și 2.500.000, adică între 25 și 32% din populație, procentul exterminării ajungând până la 80
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
îmbunătățirile materiale, laogai se descompune ineluctabil. Astăzi sistemul acoperă situații foarte diferite: mine ale condamnaților la muncă silnică, lagăre cu profil agricol, uzine pe jumătate ruinate, închisori ultramoderne deschise publicului vizitator. Dar, în total, probabil că zeci de milioane de chinezi au trecut prin laogai și milioane au murit acolo. LENIN STRATEGUL REVOLUȚIEI Lenin este figura fondatoare a comunismului secolului XX. El i-a conceput ideologia și tipul de organizare, el a fost inițiatorul preluării puterii pe 7 noiembrie 1917, iar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de frumoasă pe atât de ambițioasă, numită Jiang Qing. Căutat acum de ziariștii chinezi și străini, Mao se pricepe să-i manipuleze cu abilitate în confecționarea unei legende care să-i fie cât mai favorabile. Aspirând la anvergura unui Stalin chinez, el își dă seama că trebuie să adauge personalității sale dimensiunea de teoretician, pentru a ridica la rangul de dogmă conceptul de independență a PCC față de URSS. Cu ajutorul a doi colaboratori, Hu Qiaomu și Chen Boda, el demonstrează că revoluționarii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din 1960, PCUS* de revizionism și denunță atât compromisurile PC prosovietice cu capitalismul, cât și politica „social-imperialistă” a URSS*. El este susținut de conducătorul PC Albanez Enver Hoxha, care va rupe cu China în 1976. Conflictul chino-sovietic* și apelul PC Chinez din 1963 la constituirea unei noi mișcări comuniste internaționale* - „Scrisoarea în 25 de puncte” - nu are la început decât un ecou limitat. Singura sciziune importantă este cea a PC Belgian care, sub conducea lui Jacques Grippa - luptător din Rezistența comunistă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mondiale și unite. Criza, mocnită în 1957, izbucnește la lumina zilei în noiembrie 1960 în cursul celei de-a doua conferințe mondiale care reunește, tot la Moscova, 81 de partide comuniste. Iugoslavii au refuzat să vină și, mai ales, PC Chinez critică în surdină atât pe Hrușciov, cât și condamnarea pronunțată de el la adresa lui Stalin; PC Albanez reia zgomotos aceste critici. Chinezii și albanezii contestă concepția lui Hrușciov despre coexistența pașnică*, pe care o consideră ca oportunistă și revizionistă, ei reclamă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mondiale care reunește, tot la Moscova, 81 de partide comuniste. Iugoslavii au refuzat să vină și, mai ales, PC Chinez critică în surdină atât pe Hrușciov, cât și condamnarea pronunțată de el la adresa lui Stalin; PC Albanez reia zgomotos aceste critici. Chinezii și albanezii contestă concepția lui Hrușciov despre coexistența pașnică*, pe care o consideră ca oportunistă și revizionistă, ei reclamă o atitudine mai radicală în lupta antiimperialistă*. Pentru prima oară, sovieticii au de înfruntat un adversar de talie - Mao Tzedun* - iar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
obligat să se poziționeze în raport cu una din cele două tabere, iar în sânul anumitor partide apar fracțiuni maoiste*. în vreme ce conflictul chino-sovietic* capătă proporțiile unui conflict militar interstatal, cu incidentele de pe Ussuri din 1969, unele partide europene critică „stalinismul” sau „aventurismul” chinezilor și încearcă să imprime o evoluție unitară dispozitivului MCI. în noiembrie 1969, PCI reclamă însă „deplină autonomie” a PC în raporturile cu Moscova. în 1966, apoi în 1971, 1973 și 1975, PCI, PCF* și PC Spaniol critică represiunea politică din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]