2,841 matches
-
Gore fluieră prelung, a surprindere maximă. N-a mai ajuns nici la nuntă și nici la soacră, Gore, fiindcă l-au găsit după vreo trei zile, căzut pe un trotuar. I s-a tras de la băutură lui po al meu, cică trăgea și opiu din ăla, adică se droga, poate pentru inspirație, poate pentru a uita de viața pe care o dusese, ca să zic așa, dar păcat de el. Și de la turbare a murit, pe-asta am reținut-o, că după ce
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
iar noaptea e ratată. Mai bine să vorbim despre scutul antirachetă, avem niște vârste, totuși... Gicu ridică din umeri. Ronțăie un fir de ceapă verde și murmură, Împreună cu Maria Lătărețu, melodia „Doi voinici din lumea mare”. Rahat cu apă rece. Cică e Calul Troian, așa am auzit. Traian, Gore, Traian, a fost cu intenție și direcție. Asta nu e tot o firmă de prezervative? Cine, mă președinția? Ai căpiat sau ai devenit obsedat, vezi că saiturile icsicsics or să apară pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
primul lor, pac trece ponta, atunci când plătește pesedeul, hop și diaconescu direct cu banii - că are bani caracaleanul! - și ajunge al treilea În topuri. Asta - am auzit eu de la fătuca mea, mânca-o-ar tata! - se numește manipulare mas midia, cică așa se pronunță, ca la midia năvodari. Cine spune media după mas este prost de tot, habar nu are pe ce lume trăiește. Fața lui Gicu se lungește progresiv către halba de pe masă. Și e așa important dacă spunem media
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
dureri de cap. Mai bine să vă zic un secret. Care? Sandu Șpriț pare sceptic, nu crede că Gicu poate să producă mari mistere și secrete. Bilderbergii, ăia cu ițele Încurcate, cu francmasonii, cu ochiul și piramida... Ăia cu arhitecții, cică iosif al lu` isus nu a fost tâmplar, a fost arhitect. A fost isus al lu` iosif - cel puțin așa știa lumea din Împrejurimi, nu zice luca, În evanghelie, așa cum se credea? -, nu invers, dar dacă isus a fost și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Împrejurimi, nu zice luca, În evanghelie, așa cum se credea? -, nu invers, dar dacă isus a fost și el arhitect, atunci bilderbergii vorbesc ca să n-adoarmă. Dar de când citești tu despre masoni și alți bilderbergi fără legi? Am dat pe știri. Cică se duc În elveția, acolo e loc de Întâlniri ferite. Și? Lumea așteaptă noi dezastre. Da` ce-s, mă, ăștia, paranormali? Gore cere Încă o halbă, apoi se lasă În scaun și duce mâna la tâmplă: Sandule, paranormali nu sunt
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
zvonea, ci chiar În apropierea Islamabadului. Adică era lângă capitală, fraților, Îl durea În spate și de uichilics, și de certificatul de satanist al lui obama, și de concertul lu` șachira, și de unu mai muncitoresc! Meserie, te halesc! Pakistanezii cică nu știau nimic, vai mama lor, Îi trimiți după leuștean și ei vin cu cânepă indiană. Gore mângâie halba plină, abia primită, admirându-i spuma, apoi aruncă și el o privire Înduioșată către ecranul televizorului. Sandule, despre morți numai de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
n-am ascultat de tine... Aia e, Sandule, părinții se agită, bagă bani În curu` lor, umplu portbagajele, meditații peste meditații, chestii trestii, samsunguri, blacberiuri, nochii, aifonuri, aipeduri, tabelete, acu`, că l-am auzit pe al lu` Mișu, pe scări, cică mi-am luat tableta, nea Gore, am crezut imediat că s-o fi mbolnăvit copilu`. Dă la copil, spetește-te, să nu se chinuie ca tine, da` ei, gușterii și gușterițele, cu chiloții la vedere... Ba să am pardon, Gore
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
am citit ieri ceva interesant, apropo de banii care se duc alandala, de ici, pe colo, și nimeni nu mai știe de ei, Însă pot să fie descoperiți prin conturile unora. Ce citiși? Am citit un citat din unu`, robespier. Cică atunci când vezi un bancher că sare pe fereastră, sari după elacolo sunt banii. Nu e bună? Adică dacă-l vezi pe isărescu că se duce să se sinucidă financiar, tu trebuie să fii după el ca să-i scoți lovelele din
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
supradin de la farmacie, oi fi anemic. Gore și Gicu ciocnesc halbele și-și fac cu ochiul, ca niște ștrengari. Tot Gicu pune paiele pe foc: Nici măcar nu e zi de-ntreținere. Am auzit că se mărește și fondu` de rulment, cică s-a scumpit gicacaloria și administrația blocului nu vrea să aibă surprize la iarnă. Că de, iarna e lungă, omu` normal are restanțe, da` dacă sunt prea multe restanțe, luate la un loc, atunci se supără radetul și căldură canci
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
suntem galbeni de grași! Sandu soarbe din pahar, apoi revine asupra ideii. Nevastă-mea - gândește În perspectivă, asta-mi place la ea, așa m-a cucerit, a văzut că sunt bărbat de casă - mi-a pregătit și-un costum, negru, cică ori la nuntă, Sandule, da` lumea nu se mai Însoară cu viteza din alte vremuri, zic eu, ori la cimitir. Poți să mai adaugi ceva când ți-a făcut jumătatea trusou de Înmormântare? Vorbești de cimitir și ești cu gândul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a pus-o fii-mea, Îmbracă-te aiurea și hai În mahalale. Bă, parcă m-a-nțepat un cuțit direct În corason, că tot ziceai de sezaria, de fidel și de ce ghevara ăla. Zicea ceva și cu un vas etrusc, cu paralelipiped, cică amorul era cubist, n-am prea Înțeles, nu poci cu matematica nici mort, da` refrenul e mortal. Că și sufletul meu e o mahala... Nu știu cum se exprima, mie nu-mi plac mahalagismele. De-aia ziceam de badea și nașu`. Nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
undeva cu 185 de kilometri la oră. Cred că Eduardo este bărbatul perfect. Are mai mult cașmir în puloverele lui Malo decât toate caprele de pe un munte la un loc. Mama lui este o fostă actriță de la Hollywood, iar tatăl, cică, ar fi fost regele Savoiei dacă ar mai exista pe-acolo un astfel de regat. În mod normal, familiei regale italiene nu i se permitea să intre în Italia, dar guvernul o idolatriza într-atât pe mama lui Eduardo, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
bine, cred că voiam să-l ucidem pe Ceaușescu fiindcă el viu era proba evidentă a lașității noastre. Mutra lui ne comunica seară de seară același mesaj: „Rahaților, sunteți mai rahați cu o zi”. Eram maturi, oameni în toată firea, cică responsabili. Aveam, spre deosebire de alții, măcar experiența livrescă a demnității și libertății. Nici măcar scuzele omenești nu mai țin de cald: copiii, părinții. Poate că realmente nu empatizam cu altă lume. Nu o trăisem ca să știm ce nu avem. Singura Golden Age
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
adaug iute, schimbând subiectul. — Trish. Se strâmbă. Mi-a făcut capul mare că fac prea mult zgomot. Nu pot să tund iarba între orele zece și două. Nu pot să aranjez gardurile vii fără să o anunț în prealabil. Și cică mă roagă, dacă sunt amabil, să calc pe pietriș în vârful picioarelor. În vârful picioarelor, auzi. — De ce ? — Din cauza idioatei ei de musafire. Toată lumea trebuie să-i caute în coarne. O nenorocită de avocată. Clatină din cap a uimire. Auzi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
motiv de îngrijorare. Cipriano Algor luă în mână paharul, dintr-o înghițitură bău restul vinului, și răspunse repede, cuvintele parcă îi ardeau limba, N-au oprit decât jumătate din încărcătură, spun că s-au împuținat cumpărătorii de vase de argilă, cică au apărut niște plastice care le imită și sunt preferate de clienți, Era de așteptat, mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple, argila crapă, se ciobește, se sparge la cea mai mică lovitură, în timp ce plasticul rezistă la tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un punct în plus, o virgulă în minus. Centrul, toți recunosc cu uimire, e într-adevăr mare. Și aici, bombăni Cipriano Algor printre dinți, vrea ginerele meu să vin să trăiesc, în dosul unei ferestre care nu se poate deschide, cică pentru a nu altera stabilitatea termică a aerului condiționat, dar adevărul e altul, oamenii se pot sinucide, dacă vor, dar nu aruncându-se în stradă de la o sută de metri înălțime, disperarea ar bate prea tare la ochi și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lipit de ureche. Cine e? — Bună. Eu sunt, zice Luke. Am auzit că prânzul tău a fost un succes. Serios? zic, surprinsă. De unde‑ai auzit? — Tocmai am vorbit cu niște tipi de la HLBC. Se pare că i‑ai dat gata. Cică ai fost extrem de amuzantă. — Uau! zic, clătinându‑mă ușor și apucându‑mă de raft, pentru a‑mi regăsi echilibrul. Pe bune? Ești sigur? — Foarte. Au zis că ești încântoare și cultă... am auzit că te‑au pus direct în taxi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
simplu... pune‑l direct la coș, fără măcar să‑l deschizi. Au scris ceva nasol, nu? zic cu teamă. Că am picioarele groase sau ceva de genul? — Nu, nu e nimic! zice Suze. Nimic! Ia zi, ai ajuns la Rockefeller Center? Cică e foarte mișto. Sau la F.A.O. Schwartz? Sau... — Termină, Suze, o întrerup. Mă duc să‑l iau. Te sun înapoi. — OK, Bex, atâta îți zic doar, spune Suze repede. Nici naiba nu citește Daily World. Hai, câteva persoane acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
încurcat, Didier încearcă să-i explice: — Gaston, cofetarul... îl știți? — Cum să nu-l știu? confirmă Lionel, încă perplex. — ... a încurcat urările. Era obosit, s-a uitat toată noaptea la dumneavoastră... — Îl înțeleg. — Cu toată tevatura asta mediatică... Ați auzit? Cică o să muriți azi. Am auzit ceva. — Când și-a dat seama de greșeală, bietul de el a vrut să facă alt tort. Ne-a fost frică tuturor că nu vă mai găsim viu. Și de gestul nostru... se alegea praful
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
hârtie, face un pas, parcă ar vrea să-i întindă doctorului mesajul, scrisoarea. Doctorul nu vede, o fi fost în raza ochiului mort, nu vede mișcarea. Dominic desface boțul de hârtie, parcă ar vrea să citească din el. O scrisoare, cică, așa zice, încercând să rezume conținutul... Doctorul receptează știrea și pufăie. — Buuun, n-am ce zice. In plină criză mondială, numai la tine acțiunile urcă. I s-o fi făcut dor lui señor Claudiu de fratele mai mic, te pomenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
doi pași de ascultătorul apatic. „Cunoști scenariul. Operațiuni în doi timpi. Austriei i se propusese o reformă internă, apoi s-a pretins că nu și-a respectat-o. Cehoslovaciei i s-au cerut Sudeții, apoi s-a luat apărarea slovacilor, cică asupriți de cehi. La sfârșit: ultimatum. Asta însemna după Führer tehnica gradației.“ Degeaba încerca ascultătorul să ramina absent, să nu audă nimic, se prăbușea, ca o muscă, drept în fața transatlanticului, care nu era altceva decât impunătoarea labă 46 a pantofului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai încălzească și el, orfanul. Sorbind, după prescripție, din găleata cu ceai de mătrăgună și pilitură de oase, în care tot zvârlea, la fiecare înghițitură, o aspirină roșie, ca sângele. Când nimeni nu se aștepta, dispăruse! Bolnav, în concediu medical, cică. Dar reapăruse, după câteva zile: purificat, palid, trandafiriu. Îmbrăcat în alb, ca să vezi! Purta totdeauna în zilele de lucru numai negru, ca un cioclu, ca un vidanjor. Reintrarea și-o făcuse, însă, în alb! Pocăit, festiv, să vadă oricine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amintea niciodată neplăcuta întâmplare. Dar înregistra, bineînțeles, totul, milostivul psihiatru. Mama răniților, pramatia umanistă! Ăștia, profesioniștii derutei, n-au nevoie de prea multe vorbe ca să-și recunoască clientul. Se uită pe fereastră, admiră peisajul, își aprind, preocupați, pipa și prind, cică, nuanțele revelatorii. Atenți la intonația și ordinea dezordinea cuvintelor, trăgând cu ochiul să vadă ce faci cu mâinile și cu sprâncenele, dacă te-ai bărbierit neglijent sau ți-ai pus, cumva, un fular roșu, de papițoi. Nu, Herr Doktor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
principală, în holul cinematografului, pe umbritele poteci coborând spre râu, oriunde și peste tot, TOLEA: centrul publicului puber. Târând după el, de-a valma, nătăfleți și premianți, puștime, și chiar domnișoare. Turuie, povestește, schimbându-și vocea și adjectivele. Cum organizau, cică, studenții din Capitală retragerea din local, după epuizarea beției, fără să plătească, ce s-a mai întâmplat anul trecut, sanchi, la festivalul de jazz Newport, care e drogul preferat al actriței Merry Very, cum a scris unul o poveste co-lo-sa-lă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Spectatorul nu se mișcă de la ghișeu. Casierița îl ignora, pregătită să-i reteze orice nouă întrebare. Clientul nu mai avea chef de întrebări, deși nu se mișca din loc. „Ghinion, auzi. Ocazie pierdută, ghinion! Cuvântul național ăsta e: ghinion. Ghinion, cică. Mereu avem ghinion, ghinion. Caracterul, duduie, asta e problema! Nici un ghinion, maimuțico. Caracter, asta e!“ Mai bine nu, nu mai avea putere de scandal. Seara se dovedise, în definitiv, generoasă. Fănică îl ferise de indigestie, apoi îi oferise o variantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]