2,402 matches
-
din urmă precumpănesc în relația cu modelele și cu imperfecțiunile, numeroase, ale lucrării. Oprindu-se asupra epocii fanariote în faza ei crepusculară, „o vreme de o caricatură tragică” (N. Iorga), când pe decrepitudinea inconștientă a unora înflorește parvenitismul neguros și cinic al altora, F. intuiește aici sursa unei bogate tipologii morale, psihologice și sociale. Întregul proiect etic și epic al romanului este enunțat în Dedicație și în Prolog, texte revelatoare pentru incisivitatea critică și pentru polemismul abundent exteriorizat. Fusese în intenția
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
și îl ruinează. Primește rang după rang, devine sameș la hătmănie și, în sfârșit, postelnic, cupiditatea lui feroce fiind în plină expansiune. Uitase de mult de unde pornise, fură fără rușine, oprimă fără milă și fără frică de Dumnezeu, predă lecții cinice de spoliere celor de-o teapă cu el. În rest, se îngrijește să etaleze un fel de viață mai „subțire”, cu recuzită, obiceiuri și figurație potrivite cu noile lui cinuri. Pragul ultim al ignominiei lui Păturică este imaginat de autor
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
gata post ’89. Crunt lexical (scriitorul este un formidabil burete absorbant al limbajelor argotice, adevărată „probă de microfon” pentru dezaxarea prin limbaj a României), legănând galeș promiscuități și portretizând acid, mizantropic și misogin, cu o viziune de o virilitate debordantă, cinică și copleșitoare, romanul dovedește, în fond, fascinația autorului față de ideea de feminitate. Ipostaze umilitoare ori ațâțătoare, femei ultragiate și agresive, hipersensibile sau animalizate, bărbați veștejiți prematur alături de feminități devorante la modul frenetic. Un an mai târziu, același macho necruțător și
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
s-a eliberat de prejudecăți elitiste, e demistificată și demistificantă și deci autentică, eu cred că putem vorbi despre literatură mai ales la modul nostalgic. Nostalgia este singurul pat germinativ al literaturii, dincolo de ceea ce scriem ca literatură - care poate fi cinică, absurdă, veristă, mizerabilistă, autobiografistă, etc.A vorbi nostalgic despre literatură Înseamnă a rememora literatura canonică, a-i aduce omagiul recunoscînd În același timp că așa nu se mai poate scrie. Înseamnă apoi a constata lucid că sistemul de consum subordonează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
știu dacă Sylvie Germain poate fi clasată printre “noii mistici”, În virtutea realismului magic practicat. Dar situarea ei În descendența lui Michel Tournier este corectă. Ar mai fi fost de adăugat aici Tahar Ben Jelloun, amintit deja ca scriitor francofon. “Noii cinici” - Amélie Nothomb, de exemplu - numesc o altă diferență specifică a “impasibililor”. Rămîne de văzut dacă Michel Houellebecq va merge pe linia impasibilității, sau va continua pe creasta cinismului, așa cum o face În Plateforme. Tot aici, mă gîndesc acum la succesul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de văzut dacă Michel Houellebecq va merge pe linia impasibilității, sau va continua pe creasta cinismului, așa cum o face În Plateforme. Tot aici, mă gîndesc acum la succesul nerepetat al Mariei Darriuessecq din 1996, cu Truismes - și ea figurează la “cinici” (deși romanul menționat este o autoficțiune). Impasibilitatea și cinismul se pot separa la nivelul construcției: impasibilitate ca dezimplicare biografică (Echenoz, Patrick Deville) versus de cinismul “implicat”, (auto)biografic În primul rînd (literatura feminină cu excepția Marei Redonnet). De remarcat este apariția
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe Bruno confesându-se despre prima soție pe care o părăsește din această cauză: “Ma BCBG protestante aux gros seins...[...] Plus tard, ses seins sont tombés, et notre mariage s’est cassé la gueule lui aussi” (p. 212). Tonul adesea cinic al romanului este bruiat de afecțiunea pe care autorul o nutrește pentru personajele sale, ele Însele cauționate de ethosul contemporan muribund. Despre Michel: “Extrema indiferență pe care o manifesta, Într-un sens ca și În celălalt, pentru această chestiune [a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
conștiința mediocrității sale, fără iluzii, reclus, Michel este avatarul recent al lui Mersault. Houellebecq Își Începe de altfel romanul după modelul Străinului: cu primele zile scurse după moartea tatălui (de astă dată) lui Michel. Primele pagini sunt așternute cu gînduri cinice sau pe șleau vulgare despre tatăl mort, “un bătrîn tîmpit care și-a vîrÎt pula groasă În păsărica mamei” (În traducerea mea; În cea a lui Emanoil Marcu, mai pudic, „i-ai pus-o cu temei bătrînei”). Demarat În trombă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
contemporane" (p. 21) Daniel 1 cîștigă foarte bine din spectacole scandaloase În care atacă toate tabuurile etice și politice ale epocii, așa cum face mereu scriitorul. Titlurile sînt șarjate, teribiliste, ca de pildă: Preferăm tîrfele palestiniene" sau "Paște-mi fîșia Gaza!" Cinic și totuși depresiv, consumator a vreo cinci feluri de anxiolitice, de la Xanax la Tranxene, obsedat sexual și totuși patetic, materialist și totuși străbătut de Întrebari metafizice, Daniel 1 este un bărbat de inteligență peste medie, dar, cultural vorbind, vrea să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a Încercat zadarnic să mascheze determinările biologice, inexorabile și imperturbabile, ale oricărei societăți naturale. Din motive pe care naratorul nu le mai enumeră poate pentru că nu ține să-și expună o teorie, ci să determine reacții În urma unor simple dar cinice constatări omul occidental al zilelor noastre s-a eliberat de mitologia axiologizantă În interiorul căreia Îsi căuta fericirea, ajungînd (iar) sclavul selecției naturale. În societatea futuristă imaginată de Houellebecq, comunitățile de neo-umani trăiesc izolate de "sălbatici", de simili-oameni regresați, În urma multiplelor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
oarecum bergsonieni: placarea mecanicului - constrîngerea formală citată - pe viu - povestea de dragoste nefericită. Dincolo de bulversarea „gramaticii de gen”, narațiunea este traversată de aluzii intertextuale. Există de pildă investiții de imaginar din marea poezie franceză: personajul (ea/el) cu pielea neagră, cinic, cosmopolit, showgirl/man este un clin d’oeil către biografia lui Baudelaire, așa cum Însăși lipsa mărcii de gen și deci posibilitatea iubirii homosexuale trimite cititorul la mitul prieteniei dintre Rimbaud și Verlaine. Nu trebuie așadar să ne lăsăm ademeniți În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se Îndrăgostește, rămînÎnd totodată perfect lucidă asupra propriei persoane, de un preot care, se pare, umbla după banii ei. Asemeni Lydiei Salvayre din La Compagnie des spectres, Emmanuelle Bayamack-Tam Își construiește un alter ego ficțional exorcizant, viril, dureros de lucid, cinic; revoltat și aflat În foarte proaste, dar active relații cu trecutul. Povestea lui Renée, naratoarea, e simplă: Înainte de a se căsători cu ciudatul preot Sandor Ferenczi (tizul, după cum remarcă un personaj din roman, psihanalistului maghiar născut la Miskolc În 1873
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scris la persoana I: naratoarea este Chloé. Conform unei tendințe individuale reperate la nivel societal de Jean-Claude Kaufmann, aceea de a „a ieși din cadrele impuse” În construcția identitară, Chloé este o femeie nu În mod special frumoasă, puternică, „feminină”: cinică, ironică - vitală după ultimele calapoade ale vitalismului nou-venit În literatura franceză contemporană. Nu se pune În romanul Annei Gavalda problema scriiturii. Nu se pune nici cea a vreunei opțiuni estetice. Funcționarea acestei literaturi este caracterizată foarte bine de paradoxul lui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai bun roman al său, La Télévision, 1997, naratorul este un cercetător, familist, aflat cu o bursă de studiu la Berlin, bîntuit ca de un vampir de televizor și monstruosul său tub catodic prin care circulă insidiosul venin televizual. Umorul cinic echenozian se Îndulcește la Toussaint și devine umor de situație, aparent inofensiv, dar grăitor pentru incapacitatea de adaptare Într-o societate vampirizantă. În vreme ce Patrick Deville lucrează la reprezentarea simlacrului - paradoxal, Însă, conform lui Jean-Francois Lyotard, posibil - la nivel metanarativ și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui, pentru că supraviețuind unei lumi tot mai neospitaliere și unui vid de motivații tot mai cuprinzător, cu „ajutorul” exclusiv al lucrurilor, ridicate, după consumarea revoltei anticapitaliste, la rangul de ființe. Apoi, pentru că, mai puțin erou, chiar și la modul acesta cinic, decît s-ar vrea, personajul are nevoie de un loc pe care să-l poată locui fără consecințe notabile, interșanjabil și, pentru că Îl vrea confortabil, ticsit de lucruri. Dat afară din istorie, acest personaj aflat În pragul execuției de către călăii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
important rămîne naratorul, viziunea proiectată de el asupra lumii este una, dacă vreți, jansenistă. În fond, cum ar putea o poveste cu trei personaje prezente plus unul absent - care apare spre final -, doi bărbați și o femeie, să nu fie cinică, atunci cînd raporturile lor sînt deduse mereu din infinitezimalul unor priviri, al unor mimici, dar niciodată formulate? Cu atît mai mult cu cît cea mai mare parte a acțiunii romanului - două părți din trei se petrece În China zilelor noastre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
petrece În China zilelor noastre, mai precis la Shanghai și la Beijing, un spațiu extrem de dens el Însuși, sfîșiat Între mizeria umană și materială a maghernițelor și violența brută a Însemnelor occidentale ale societății de consum. Aici, spațiul Însuși este cinic, cinice sînt neoanele colorate ale orașului modern care ascund promiscuitatea a mii de kilomnetri pătrați de materie muribundă, de la nenumărați oameni anonimi - și cine e mai ubicuu și anonim decît chinezul? - la infinitatea unor locuri anonime. Gara din Shaghai, bunăoară
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În China zilelor noastre, mai precis la Shanghai și la Beijing, un spațiu extrem de dens el Însuși, sfîșiat Între mizeria umană și materială a maghernițelor și violența brută a Însemnelor occidentale ale societății de consum. Aici, spațiul Însuși este cinic, cinice sînt neoanele colorate ale orașului modern care ascund promiscuitatea a mii de kilomnetri pătrați de materie muribundă, de la nenumărați oameni anonimi - și cine e mai ubicuu și anonim decît chinezul? - la infinitatea unor locuri anonime. Gara din Shaghai, bunăoară, ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Îmbogățirea butaforiilor sale romanești cu recuzite ce țin de zoologie, de fantastic, de SF, dar și de transcendențe zădărnicite de nimicuri cotidiene. Umorul debordant (“singura adevărată forță ofensivă și defensivă a omului” care “destabilizează pentru o clipă realitatea”), fantezia adesea cinică și seriozitatea de adâncime sunt principalele caracteristici ale romnelor sale. Debutează devreme, la 23 de ani, cu Mourir m’enrhume (Când mor fac guturai, 1987), povestea unui personaj parabolic, bătrânul domn Théo (numele nu este ales la Întâmplare), care-și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
știe totuși că unii poeți francezi de top și foarte intrepizi În urmă cu douăzeci de ani sînt mult mai interesați și dotați intelectual decît mulți romancieri de azi, foarte răsfățați de o piață literară reglată de logici tot mai cinice. Luați Însă aminte la nivelul atitudinilor critice profesioniste din Hexagon pentru a Înțelege cui se vinde astăzi literatură: "Am vrea ca alte vieți să poată fi furate În felul acesta de către un mare scriitor șI să devină un roman ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
decît dacă Își conțin proria comdamnare la moarte. Beigbeder scrie de fapt parodii la adresa stilului clasic, brevilocvent, eliptic, prețios și elegant. Prețioasele secolului al XVII-lea sînt astăzi snobii, iar libertinii lui, chefliii de astăzi. Morala stoică a devenit morală cinică. Nimic nu se pierde, totul se transformă. Literatura franceză de astăzi este asiduu studiată În universități. Lipsa unui critic de autoritate este compensată, dacă despre așa ceva e vorba, de o puzderie de teze de doctorat despre autori francezi În viață
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Nicolae Velea și D.R. Popescu, de succes în momentul debutului lui C., indivizi cărora li se întâmplă în modul cel mai firesc tot felul de lucruri nefirești. Pe un fond de descriere realistă minuțioasă, atât de precisă încât devine cinică, se petrece un fapt neobișnuit, pentru care nu există o explicație logică, el aparținând deci domeniului fantastic, ceea ce oamenii acceptă fără uimire. Realismul magic aplicat la realitățile sociale din comuna Vintileasa oferă un amalgam insolit și captivant, tratat cu o
CRISTOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286513_a_287842]
-
Renunțând la tonul obiectiv, autoarea devine ceea ce este de fapt: o prozatoare de o sensibilitate acută, ce-și exprimă cu multă convingere, spontan și firesc, propriile reacții în fața împrejurărilor vieții. Scrisă la persoana întâi, cartea e o spovedanie lucidă, uneori cinică a unei tinere fete, Raluca, agasată de automatismul vieții cotidiene, de stupiditatea obligațiilor zilnice, de conformismul „fetei cuminți”, șocând deseori prin gesturi sau vorbe. Dezinvolt, pe alocuri patetic, romanul se constituie ca o impresionantă pledoarie pentru păstrarea feminității. Când părea
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
comunist, fie evoluțiile particulare (= convertirea) ale unor creatori, fie elaborarea unor instrumente de propagandă prin film, teatru, SF sau manuale școlare. Diversitatea formelor și a ariilor de persuasiune sugerează că nici un mijloc nu a fost neglijat. Poate că cea mai cinică metodă de atac a fost cea asupra minților necoapte ale copiilor. „Alfabetul comunismului”, constată Ion Manolescu, „se învață de timpuriu” prin antrenarea copiilor în „acțiuni”, prin regizarea „ingredientelor didactice”, prin tapetarea contextului școlar cu însemne și simboluri specifice, prin antrenarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
gros, tot păr negru; popa Chitic, semn de întrebare; Simionică, băiat bun, dar bolnav de epilepsie.” La fel ca în Romanul lui Mirel, unde natura conflictului încă tributară epicului sentimental conține totuși premisele direcției de evoluție a personajului masculin - orgolios, cinic și imoralist - din structurile narative ulterioare, consemnările din Parada dascălilor înscriu tentativele scriitorului de a găsi o formulă adecvată pentru a transpune sfâșietorul examen interior, propriu eului narativ în O moarte care nu dovedește nimic, Ioana, Jocurile Daniei și în
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]