2,460 matches
-
interzicerii avorturilor și a metodelor contraceptive". Fapt care va avea drept consecință, ce încă e perpetuată, umplerea orfelinatelor cu copii, în mare parte cu destine compromise din clipa nașterii. Regimul și brațul său represiv din "epoca" Ceaușescu, au stîrpit cu cinism orice formă de disidență sau opoziție. Cităm din discursul președintelui: "Partidul a fost creierul sistemului represiv, iar Securitatea instrumentul care a pus în practică deciziile politice. Ofițerii de Securitate și din alte unități ale ministerului de Interne erau cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
În curs de formare și rupți de certuri intestine, dar care au profitat nu puțin - și era drept să fie așa! - de pe urma aurei negative pe care o răspândea Încă cel ce părea a personifica, În absența fostului dictator, abuzurile și cinismul comunismului primitiv românesc. Vorbind despre cele trei nivele de realizare, de interpretare a „sensului existenței”, individual, familial și național, este evident că Iliescu le-a „realizat” pe toate trei: a continuat linia de gândire și luptă a tatălui, a ridicat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În timpul acestei jumătăți de secol, mai multe „fețe”. La Început, imediat după ’45, au fost uimirea, stupefacția, amestecate cu falsele speranțe, pe care vechii noștri aliați, Francezii, Englezii și Americanii, cu o ușurătate În care orgoliul victoriei se amesteca cu cinismul „elegant”, ni le aruncau pe unde prin posturile lor de radio, tot mai ascultate. Apoi, după arestarea lui Maniu și expulzarea regelui, a Început un coșmar În care - la fel ca și acei Nemți care nu voiau să creadă În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ne-au format și clădit; că vor trebui „revizuite”, adică anulate și calomniate, valorile naționale ale culturii și istoriei, spoliat și umilit țăranul gospodar, Înfricoșat și arestat orășeanul, târâte În pușcării elitele culturale, bisericești, politice și financiare. Și, cu un cinism victorios, anunțată „o altă lume”, alte valori, o nouă „auroră” a societății umane și, vai, ocuparea unor poziții importante pe aproape toate continentele a „forțelor progresului”, părea În ochii multora că, Într-adevăr, istoria, timpul și lumea „Înnebuniseră” pe de-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aptă de mari acte de creație și umanitate. 3 Da, trebuie s-o spun: omul, omul este cu adevărat prost dacă se teme de moarte abia când Îi simte suflul gâfâitor În ceafă sau În față. Un scriitor francez, cu cinismul elegant al acestei nații de oameni inteligenți, spunea cândva: „Dacă, odată ce ai atins vîrsta de treizeci de ani, nu ești preocupat de problema morții, ești pur și simplu un imbecil!”. Viața socială are și acest merit - care este și o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nemulțumirea și revolta vor fi la Întâlnire! Dar dacă o face „al tău”, cel În care ai crezut, cu un plus de credință și poate de naivitate, furia se poate transforma În cea mai adâncă dezamăgire, acolo unde rodește uneori cinismul. Și aceasta s-a văzut curând: Ion Iliescu, care În toamna lui ’96 trecea drept un valid „cadavru politic”, a fost ales și chiar de unii care Îl combăteau Înverșunat, iar marele Partid al Ardealului, al lui Maniu, Național-Țărănesc, sub
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
privim cu o nostalgie puternică, dureroasă, aproape cu invidie - de parcă am fi fost un altul! Spuneam paradoxal deoarece, nu În puține cazuri, această vârstă ascunde avataruri și eșecuri formidabile, iar nu puțini nu par a fi Înzestrați cu minimum de cinism necesar pentru a Înfrunta adulții și rigorile socialului și se auto-suprimă. (Se știe, rata sinuciderilor la adolescenți este mare.Ă Eu am identificat tinerețea - tinerețea mea, se’nțelege! - cu un labirint, iar vârsta matură, care mi-a adus legitimarea aspirațiilor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
parcă se oferea drept victimă ideală unui timp politic care din realitatea și existența acestor „victime” Își făcuse un program central. Stalin, cel admirat nu numai de Români, dar și de intelighenția franceză sau germană a vremii, anunțase cu un cinism fastuos - un cinism care trecea drept ideal! - că, „odată cu instalarea puterii clasei muncitoare, lupta cu forțele dușmane, burghezo-țărănești-intelectuale, nu scade, ci dimportivă: abia se ascute!”. O afirmație cu atât mai absurdă, mai paradoxală, cu cât stârnea voința și energia a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
drept victimă ideală unui timp politic care din realitatea și existența acestor „victime” Își făcuse un program central. Stalin, cel admirat nu numai de Români, dar și de intelighenția franceză sau germană a vremii, anunțase cu un cinism fastuos - un cinism care trecea drept ideal! - că, „odată cu instalarea puterii clasei muncitoare, lupta cu forțele dușmane, burghezo-țărănești-intelectuale, nu scade, ci dimportivă: abia se ascute!”. O afirmație cu atât mai absurdă, mai paradoxală, cu cât stârnea voința și energia a sute de mii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
social. S a introdus votul universal (masculin) și s-a legiferat În 1921 o reformă agrară radicală, prin care cea mai mare parte a pământului era transferată țăranilor; dispăreau astfel latifundiile. România din 1914 aparținea unei elite restrânse; cu puțin cinism, s-ar putea spune că de aceea jocul mergea atât de bine! Acum, lucrurile se complică. Se intră În faza politicii de mase, chiar dacă masele servesc mai mult de masă de manevră. Sistemul bipartid, care funcționase perfect prin grija lui
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în acel moment istoric” asupra țării, fie ei militari, preoți sau prim-secretari. Este, oare, iarăși necesar să facem referire la glorioasa epocă a Renașterii, în care domnea bunul plac al cardinalilor și prinților, nu rareori arbitrari până la brutalitate și cinism abia mascat de o „ideologie” sau alta, la ducatele absolutiste germane, unde, în ciuda poliției și arbitrariului părinților, a înflorit una din cele mai mari școli de filozofie europeană după greci - și nu numai atât! -, este încă o dată necesar să observăm
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
galantă. Uneori însă dansam acolo și cu Mama, părând pur și simplu o pereche, nu foarte distonantă, și ambii afișam o naivitate și o nepăsare reale, ce ne-au salvat pe ambii, se pare, de o încrustare a amărăciunii și cinismului existenței care tălăzuia în jur, într-o Capitală ce-și pierduse orice luciu, mase informe de inși alergau la „fabrici, uzine și birouri” sau mărșăluiau, cu adevărat „veseli”, de 1 Mai și 23 August, ore întregi prin fața tribunelor, unde aclamau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
deceniu mai devreme în „lumea reală”, uzura mea existențială ar fi început cu mult mai devreme! Uzura, mai ales a acelor ani teribili, când, pentru firi ca a mea și a altor câtorva, toate criteriile erau răsturnate, pervertite cu un cinism aprins, „revoluționar”, când „istoria” ne evacuase, ne „dăduseră afară”, pe mine și pe acei din clasa burgheză sau chiaburească ce se încăpățânau să creadă, să se convingă și să accepte „bunul-simț”. Noul „bun-simț”, învingător și gălăgios, și, într-adevăr, fapt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de an la facultate, devenise în timp „spiritul critic”, referința culturală „de bază, sigură”, prin detașarea sa de orice „idealism romantic, utopic” ca și ironia sa „socială” ce nu rareori se masca într-un sarcasm grevat de note cinice, un cinism pozat, e drept, dar care, în timp, va prinde o anume detașare agresivă. Detașare persiflantă, rece, pe care Nichita, abil, „bun”, o accepta cu un zâmbet cald, mieros, extrem de fermecător, ca o acoladă între bărbați, impregnată de o tulburătoare feminitate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
individ care mă impresionase în tinerețea noastră printr-o ambiție și o vigoare în a-și lansa opera care o întrecea cu mult pe a mea. Ca și în „luciditatea socială”, deoarece el îmbina, la modul absolut paradoxal, un anume „cinism al ambițiosului”, al „carieristului” din orice timp, cu o candoare și impulsivitate psihologică și poetică afară de măsură! Și... cu toate acestea, el arăta, trăia acea unitate a persoanei și operei de care vorbeam mai sus, în sensul goethean al termenului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aici, i-a răspuns ambasadorul american, pe lângă domnul Ceaușescu!” Ivasiuc și eu am înțeles atunci că politica unui imperiu, precum cel american, trecea adesea peste „interesele minore” ale unei intelectualități naționale sau chiar ale unui stat oarecare, pierdut în Balcani! Cinism?! Nu, nu cred. Americanii își căutau aliați contra U. Sovietice și, o vreme, sunt convins, „l-au folosit” pe Ceaușescu, „pion avansat” în pactul militar de la Varșovia, dar și în „lumea a treia”, amic cu Gaddafi, Arafat, Saddat, dar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
asistați” și sprijiniți de o splendidă pleiadă de tineri critici, noi am intrat, deplin conștienți, în această „luptă esențială”: nu contra ocupației sovietice sau a slugilor și instrumentelor lor, ar fi fost naiv, deoarece împărțirea Europei se făcuse, cu oarecare cinism, la Ialta și mândrul și puternicul Occident părea preocupat mai ales de refacerea industriei și de lupta internă contra stângii extreme și explozive! Nu, spre deosebire de perioada stalinistă - ’47, ’48 - ’60, ’64 - când creatorii de vârf, cei câțiva, luptau punctual, reușind
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de câteva minute, prima pe care o aveam cu Dumitru Popescu, secretar c.c., după „întoarcerea” mea în ’72, care, se pare, fusese la un pas să-și piardă influentul post din cauza protestului meu în Franța, mi-a mărturisit, cu cinismul politic ce-l caracteriza, că el dăduse ordin să apară cele patru articole negative, care, în ochii lor, ai „tovarășilor”, aveau ca scop, probabil, să înmormânteze cartea și să-l marginalizeze definitiv pe „răzvrătit” fapt care parțial s-a și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de „noi tovarăși de drum”. Și, acum, după mai bine de trei decenii, pot s-o afirm cu claritate, „complicitatea” lui Stancu a fost cea „perfectă”, și nu a mea, în sensul că ea conținea acea doză de „neîncredere”, de cinism, de cât e nevoie într-un asemenea „contract” la un asemenea nivel. Eu am făcut enorma greșeală politică de „a crede” în liderul politic, investindu-l nu cu prea multe calități, dar neluând în „calcul” „îmbolnăvirea lui psihică” paranoia sa
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
deconcertare” a vârfurilor culturii ce păreau nu numai să se împăce cu dictatura, dar și cu ideea „continuării ei”, în forma unei dinastii ceaușiste. O resemnare ce, grotesc, lua la unii forme „vesele”, aer pe care l-am botezat imediat „cinism vesel”, deoarece răul social, profund, insidios, nu mai era văzut ca un „dușman” al firii noastre individuale și istorice, ci... ca o formă posibilă de existență! Dar era și mai puțin decât atât, era mai puțin, mai „disperat de puțin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acestuia în cursul procesului său; nu proferează la adresa lui decât amenințări și blesteme. Departe de a contribui la eliberarea lui, el se bucură dinainte de distrugerea centrului său vital, Templul, iar discipolii lui, văzând în aceasta o pedeapsă dreaptă, vor profita cu cinism de pe urma ei, propunându-se nu ca un complement, ci ca un substitut (ridică-te tu ca să mă așez eu!). Iar urmarea a fost o suită de atrocități cunoscute și răscunoscute: apelul la crimă al lui Bernard, abatele din Clairvaux, pălmuirea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
minți spiritele critice inclusiv căruia îi zicem când spirit de echipă, când sentiment al apartenenței? La o patrie, la un popor, la o rețea, dar la un clan... Eu unul nu pot afirma, în niciun caz, așa ceva. Adversarul fanfaron al cinismului de stat, care sare cât colo când cineva zice "orice suspect este un prezumtiv vinovat" sau "apărarea societății e mai presus de orice valoare morală" nu este una și aceeași persoană cu cel care, la Ierusalim, rămâne impasibil auzind că
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tale de proprietate își au sursa în cuvântul divin și în același timp să uiți de morala corespunzătoare. E mult prea comod, și în plus, un asemenea comportament înseamnă nu numai a trișa, ci chiar a profesa de-a binelea cinismul. Nu faci Biblia felii: iei totul sau nimic. Și ce-i cu asta? E imoral că vrem să existăm? Tu ce-ai face, confruntat fiind cu niște oameni care vor să te distrugă prin toate mijloacele? Tu nu te-ai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vezi clădirile și le cercetezi nu poți să le prețuiești decât 80-100 de mii de lei. Când s-a clădit palatul administrativ și prefectul își ducea pentru a-și clădi curți la moșie material dintr-al județului, zicea c-un cinism revoltător: "Dar ce? să nu m-aleg nici cu atâta lucru din prefectura mea?" Banul Fișereștilor a corupt și a îngenunchiat toată administrația și chiar justiția. La un proces al acestor Ovrei, președintele tribunalului a primit ordin la telefon să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mărturisite?" Studiul documentat al faptelor acestea și al multor altora îngăduie lui Farges să proclame în fața lumii că războiul bacteriologic american în Coreea și China e dovedit fără contestație posibilă. Diplomații americani și agenții lor propagandiști cearcă să nege cu cinism evidența. Astăzi lumea întreagă cunoaște mărturiile aviatorilor americani prizonieri Kenneth Enoch și John Quinn, care au luat parte personal la bombardamente bacteriologice. Zadarnic d. Acheson a încercat să nege bagatelizând o mărturie a unor "oameni mici". Farges propune să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]