2,546 matches
-
cu cutare verset. Imaginația pelerinilor și-a asumat încă de pe vremea împărătesei Elena sarcina de a pune laolaltă, cam la întâmplare, semnele și lucrurile, iar cârpoceala continuă și în zilele noastre pe cât de științificește posibil. A îmbina cuvintele Cărții cu cioburile găsite în tumuli: aceasta este, de mai mult de o sută de ani, intenția arheologilor de la Școala Biblică și Arheologică Franceză de pe Nablous Road. Această scrupuloasă croitorie de lux, în care eșecul e mai frecvent decât îmbinarea fericită, impune cunoștințe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a ieși o dihanie un fel de șopârloiu din vremi moarte întăi i s-a arătat laba dreaptă apoi umărul și o parte din cap, apoi a intrat iar în stâncă... [AFORISME VERSURI] [1948]** *1 Ce meșter poate face din cioburi oală nouă? *1Plânsul și râsul stau la muieri împreună cu rumenile./ rumenelile/ *1Lumea nu se sparie de răgetul magarului. Aux fenêtres de l'univers Où tu es assise, étonnée de ne voir ni une poussière Ni une étoile d'araignée, Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de către personalul de serviciu, am fost transportat cu ambulanța la clinica prof. dr. N. Georgescu, din Spitalul de Urgență, unde după câteva zile de pregătire, (aveam cardiopatie ischemică de câțiva ani) am fost operat. Rotula era transformată În granule ca cioburile de parbriz și personalul clinicii aștepta să vadă procedeul operator. S-a confecționat un coșuleț din sârmă, În care s-au strâns granulele de os și coșulețul s-a plantat subcutanat În locul fostei rotule. În timp, după imobilizarea genunchiului În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și prefacerilor, spinii apărării dar și al atacului în bătaia vântului, platoșă și sabie. Lasă, rogu-te, pentru cititorii revistei noastre un vers (sau un poem) pe care li-l dedici numai și numai lor...! Qui tacet Umblând desculț printre cioburi de fraze cuvântul îmi taie necuviința literelor călcate desculț. Urlați oameni, urlați! Poeții nu-s născuți cu cizme; își fac opinci din strigătele voastre. Piatra Neamț Boppard, 21 noiembrie 9 decembrie 2012 (Revista "Conta", nr. 12, 2012) Cassian Maria SPIRIDON Între
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
frumusețe, prin aport de informație, adică e nevoie doar de puțină educație ori, mai bine zis, de Înțelegere a naturii și a noastră. De ce a noastră? Pentru că, dacă Într’o zi, așezându-mă pe o pajiște, voi nimeri Într’un ciob, nu va trebui decât să-mi aduc aminte că tot eu l’am lăsat acolo anul trecut. Iar dacă vreodată nu voi mai vedea mica mea vâlcea, că tot eu am arat-o. Eu, adică omul. Nici nu pun problema
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
s’a accentuat odată cu, hai să-i spunem, industrializarea proprie antichității, mai precis odată cu utilizarea cărămizii arse, cu mult mai greu de distrus de către natură decât cea doar uscată la soare de până atunci. Și, pe lângă ea, alte deșeuri precum cioburile vaselor În care se depozitaseră ori transportaseră unele produse. Toată zona mediteraneană e Înțesată de grămezi de cioburi, vizibile și astăzi ca În antrepozitul Romei, Ostia. La noi, astfel de mărturii nu se cunosc, producția fiind artizanală; or artizanatul e
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mult mai greu de distrus de către natură decât cea doar uscată la soare de până atunci. Și, pe lângă ea, alte deșeuri precum cioburile vaselor În care se depozitaseră ori transportaseră unele produse. Toată zona mediteraneană e Înțesată de grămezi de cioburi, vizibile și astăzi ca În antrepozitul Romei, Ostia. La noi, astfel de mărturii nu se cunosc, producția fiind artizanală; or artizanatul e mult mai puțin ostil mediului, atât prin valorificarea mai completă a materiei prime cât și prin acțiunea difuză
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o pastă fină, cea autohtonă e dintr’o pastă grosieră. De ce? Pentru a nu crăpa În timpul uscării, În argilă trebuie adăugat un așa-numit degresant. Ceramica romană, realizată În condiții industriale, folosea În această calitate nisipul. Cea autohtonă, măcinătură de cioburi de la oale vechi ori rebutate, astfel Încât se asigura și revalorificarea deșeurilor aceleiași activități. Și mai există o deosebire: ceramica romană e arsă În atmosferă oxidantă, față de cea autohtonă, În atmosferă reducătoare, oxizii de fier din argilă imprimând astfel o culoare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
relație e biunivocă: putând adapta recipientul, omul a obținut un imbold pentru a găsi noi utilizări, deci pentru alt pas În civilizare, de exemplu comerțul ori construcțiile. Dar, pentru că ulciorul nu merge de multe ori la apă, au apărut și cioburile, adică deșeurile. Din ce În ce mai multe, pe măsură ce ulciorul era folosit la a păstra și transporta nu rezerve, ci marfă. Evoluția ceramicii, care a atins performanțe atât ca dimensiuni - ca de exemplu acele vase de câte doi metri cubi pe care oricine le
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de o altă tehnologie, mai bună, aceea a sticlei. Mai bună, pentru că a oferit o etanșeitate perfectă, dar și posibilități de modelare deosebită - un exemplu e aparatura de laborator, uneori deosebit de complicată. Dar rea, pentru că și ea se sparge, iar cioburile ei sunt practic indestructibile. Că sticla se spală ușor, spre deosebire de ulcior sau dacă vreți amforă, adică “sticla” antică, nu a constituit un avantaj menit a conferi sticlei o utilizare veșnică. Asta, printr’o simplă Întrebare a aceleiași civilizații: și dacă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
orașelor, destule maidane pentru a nu cere naturii loc de bidonville la periferie. Desigur, producem astăzi piesele arheologice ale viitorului. Doar că trebuie să avem grijă, căci dacă arheologii de astăzi sapă metri cubi de pământ pentru a găsi un ciob, s’ar putea ca aceia viitori să scormone tot atâtea fiare pentru un pumn de pământ. Să ne amintim, atunci când așternem o temelie ori un trotuar, că dedesubt Viața piere, iar biosfera, adică Însăși capacitatea noastră de supraviețuire pe termen
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
străvechea Histrie, pe malurile lacului Sinoe, departe de așezările omenești, în plină stepă sărată, cu ciulini și nesfârșite întinderi de pelin îmbietor, cu cer nebun, cu tainice răsărituri și apusuri de soare și cu bolta înstelată toată jur împrejurul orizonturilor... Cioburi peste tot, la fiecare pas, la fiecare uitătură de ochi, zeci, sute, milioane de cioburi. Cele mai noi sunt de acum o mie cinci sute de ani! Iar apoi - cetatea. Cu ziduri - turnuri și porți, cu străzi așternute cu dale
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ciulini și nesfârșite întinderi de pelin îmbietor, cu cer nebun, cu tainice răsărituri și apusuri de soare și cu bolta înstelată toată jur împrejurul orizonturilor... Cioburi peste tot, la fiecare pas, la fiecare uitătură de ochi, zeci, sute, milioane de cioburi. Cele mai noi sunt de acum o mie cinci sute de ani! Iar apoi - cetatea. Cu ziduri - turnuri și porți, cu străzi așternute cu dale albe de calcar, cu temple păgâne și bazilici creștine, cu resturi de coloane și portice
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
provoca o scârbă fizică și a faptului că era de o mai mare consecvență morală decât unii dintre cei care vânturau diverse teorii politice și vorbărie subversivă. Aveam nevoie de această prietenă: acolo unde din mine nu mai rămăseseră decât cioburi și fărâme, ea rămăsese nevătămată. Nevătămată doar în ce privește comportamentul, căci încă de pe-atunci - fără ca nici ea, nici eu s-o știm - corpul îi era mâncat de moarte, avea cancer și n-a aflat-o decât prea târziu. Trei ani
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să nu-i mai ia în seamă pe străini. Iar când cel vătămat caută totuși să le explice și altfel Privirea sa, ei i-o retează scurt: „Haida de!“. Fiindcă se tem ca nu cumva să afle câte sfărâmături și cioburi aduce cu sine un asemenea om în universul lor ordonat. Ochiul Străin se inflamează la contactul cu țara străină - în ideea asta mai e cuprinsă și speranța că Privirea va dispărea o dată ce se va fi obișnuit cu noua țară. Cum
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Erau puternici și obraznici. Tata a lipit găurile, blocând accesul lor în casă, dar acțiunea s-a dovedit a fi ineficientă. Erau mari și mulți și de o îndrăzneală extraordinară. Orificiile astupate ziua de tata cu resturi de cărămizi și cioburi de sticlă introduse în găurile lor și presate, înghesuite, bătute zdravăn cu un par, nu rezistau în fața lor, fiind dislocate fără probleme. Noaptea își făceau apariția cu o impertinență incredibilă dupăind pe dușumeaua proaspăt muruită, trecând cu nesimțire peste picioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-o pentru a o vizita pe draga de Anna la Liverpool. Nu sunt suficient de sigur în ochii lor pentru a întreprinde o asemenea călătorie riscantă. Un supus funcționar al Majestății Sale, cu un ten rozaliu de șobolan ras cu ciobul de sticlă, îmi cere o hârtie suplimentară de la bancă, extras de cont curent etc. Întors acasă plin de nervi, simt nevoia să-mi afirm furios alteritatea: ascult în buclă muzica celor trei soleils (staruri) algerieni din Franța, Rachid Taha, Cheb
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
țintuite în perete. Ei bine, a venit cutremurul și toate trei bibliotecile s-au prăbușit peste masă. Erau în casă maldăre de cărți mânjite cu zaț de cafea neagră, cremă de ciocolată și alcool cu miros pătrunzător. Totul amestecat cu cioburi de cristal și de porțelan. O scrumieră mică de cristal fusese proiectată în ecranul televizorului, se aplatizase și se lipise de el ca o rozetă cu multe raze. Numai masca era neclintită. Am fugit jos în stradă. Lângă blocul nostru
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
femei în alb, cu bonete albe, îngenuncheate în stradă, care se închinau și-și făceau întruna cruce. Pentru o fracțiune de secundă, m-am întrebat dacă nu cumva nimerisem în cer. Zile întregi, nu am putut intra în camera cu cioburi și cărți scăldate în cafea neagră. Aveam impresia că era bântuită de duhuri. Și astăzi privesc masca africană cu puțin respect amestecat cu teamă. Când șterg praful, pe ea o șterg prima, cu gesturi delicate, aproape mângâioase. Într-adevăr, după
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
aveau habar că străbunicii lor ce veniseră cândva pe coclaurele săcuiești fuseseră români de sub crestele Făgărașului. Iar acolo în valea Bâlii nu mai există decât amintirea unei fabrici de sticlă, constând într-o grămadă de pământ din care mai apar cioburi uneori colorate, iar deasupra unui izvor din apropiere se mai află un rest de cimitir plasat pe dreapta râului Bâlea, în care se mai pot identifica și astăzi șase sau șapte triste cruci de piatră, bolnave de licheni și mâncate
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
la lichidarea C.A.P.urilor!», și oamenii au trecut urgent la lichidare, după metoda celor doi frați Păcală și Tândală, cărora, când le-au murit părinții au hotărât să împartă moștenirea în mod egal, spărgând fiecare blid în două, un ciob revenind unuia dintre frați, celălalt ciob celuilalt, fiecare bou a fost sacrificat, pentru ca fiecăruia să-i revină o ciosvârtă întru totul egală cu a celuilalt, de la car unul a luat roatele din față, celălat pe cele din spate și tot
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
oamenii au trecut urgent la lichidare, după metoda celor doi frați Păcală și Tândală, cărora, când le-au murit părinții au hotărât să împartă moștenirea în mod egal, spărgând fiecare blid în două, un ciob revenind unuia dintre frați, celălalt ciob celuilalt, fiecare bou a fost sacrificat, pentru ca fiecăruia să-i revină o ciosvârtă întru totul egală cu a celuilalt, de la car unul a luat roatele din față, celălat pe cele din spate și tot așa, ca în final eroii noștri
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Era iarnă și eu făceam un om de zăpadă. Asta s-a nimerit să fie chiar sub geamul ei. Nu aveam mănuși și mîinile mă dureau de cît erau de înghețate. La un moment dat, m-am tăiat într-un ciob ascuns în zăpadă și sîngele a început să-mi curgă destul de tare. Atunci i-am auzit vocea. Stătuse și mă privise de la geam și acum mă striga să vin la ea să mă bandajeze. Am mers, fiindcă mi-era rușine
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
greacă semnează la intrarea În labirint un act de capitulare, primind În schimb drept răsplată un fir al Ariadnei. Ceea ce reprezintă totuși foarte mult, dacă socotim, ca și Elie Faure, că o statuie scoasă din pămînt șiroind de umezeală sau cioburile unui vas sînt mărturii ce ne Învață mai mult despre noi Înșine decît despre cei vechi. CÎteodată mă simt și eu unul din acele spirite nordice care au urmărit fantomele Eladei pentru a se bucura de lumina luxuriantă ce scaldă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
beoțian Îl coboară de pe munte pentru a-l degrada punîndu-l să poarte ca un stigmat acest fragment de stîncă la deget, semnul unui orgoliu strivit de mărinimia zeilor Titanul se plimbă aparent În libertate, dar inelul de fier legat de ciobul de stîncă Îl ține mai departe Înlănțuit moral și, În plus, lipsit de disprețul care constituia grandoarea lui. În fond, acest ciob de stînca e totul. Nu trebuie decît această mică rană pentru un pustiu friguros pe care nici un alibi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]