2,320 matches
-
oraș până la capitală. Scăderea ordinii publice ar putea duce la tulburări, care duce la uciderea locuitorilor, dar și a soldaților din garnizoană, provoaca daune clădirilor. Tulburările s-ar putea transforma într-o revoltă în care orașul poate deveni independent. În timpul ciocnirii dintre armatele inamice, apare o fereastră specială care reflectă raportul de forțe (în funcție de mărimea și calitatea armatei), calificare generalului, uneori, puteți alege ora zilei pentru luptă (în funcție, dacă generalul posedă caracteristica „Războinicul nocturn”). Jucătorul trebuie să aleagă una din
Total War () [Corola-website/Science/323231_a_324560]
-
domiciliu, mai multe grupuri de rezistență din diferite afilieri politice au apărut, cel dominant fiind Frontul Național de Eliberare (EAM), controlată efectiv de către KKE. Începând din toamna anului 1943, de frecare între MAE și alte grupuri rezistență a dus la ciocniri împrăștiate, care a continuat până în primăvara anului 1944, atunci cand un acord să ajuns la formarea unui guvern de uniune națională care a inclus șase EAM-afiliate miniștri. Preludiu războiului civil a avut loc în decembrie 1944, după ce țară a fost eliberată
Războiul Civil Grec () [Corola-website/Science/323352_a_324681]
-
necesită citare]. înfrîngerea forțelor EAM alac sfârșitul termenului de ascendentul sau: ELAS, brațul militar al MAE, a fost dezarmat, iar MAE a continuat acțiunea sa politică că o organizație de multipartid. Tensiunile au rămas ridicate Cu toate acestea, astfel cum ciocniri între facțiuni dreapta și de stânga au continuat. Război civil a izbucnit în 1946, când forțele de partizani ai fostului ELAS,care au găsit adăpost în ascunzătorile lor și au fost controlați de către KKE,au organizat Armata Democrată a Greciei
Războiul Civil Grec () [Corola-website/Science/323352_a_324681]
-
care se opuneau FRA și de autoritățile sovietice. Zareh și-a extins autoritatea administrative asupra unei largi părți a diasporei, adâncind prăpastia creată prin alegerea sa. Alegerea lui Zareh a divizat comunitatea armenească din Liban, până acolo încât au apărut ciocniri violente între sprijinitorii lui și cei care i se opuneau. Conflictul religios nu era decât o parte a unui conflict mai amplu dintre cele două facțiuni ale diasporei armenești. Membrii FRA aveau încă resentimente pentru faptul că fuseseră alungați din
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
pentru că ea constituie totodată și o actualitate pentru continuă străduința papala de a-l stăpîni. Pentru a o înțelege mai deplin, e necesară cunoașterea ivirii ierarhiei episcopale bisericești, a încreștinării regiunii precum și a organiyării ei locale, ca să le rămurească apoi ciocnirea ce s+a dat pentru Iliric într Romă și Bizanț pentru jurisdicție. INCREȘTINAREA REGIUNII ILIRICE Primii misionari creștini au cutreierat regiunile Iliricului după organiyarea centrelor bisericește de la Tesalonic, Berea și Filipi din partea Sfîntului Apostol Pavel, care prin anii 54-55 și
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
aliat tradițional al longobarzilor, dar ezitant în susținerea lui Audoin împotriva gepizilor. Importanța noii alianțe consta în faptul că francii îi era fățiș ostil Imperiului Bizantin. Prima remarcare a lui Alboin pe câmpul de luptă a fost reprezentată de o ciocnire cu gepizii. În bătălia de la Asfeld, el l-a ucis în luptă pe Turismod (Thurismond), fiul regelui gepid Thurisind. Victoria asupra gepizilor a avut drept rezultat intervenția împăratului Iustinian pentru menținerea echilibrului dintre cele două puteri regionale rivale. După bătălie
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
său frate vitreg, Fulco I de Este. În 1099, Welf a participat la Cruciada din 1101, alături de Guillaume al IX-lea de Aquitania, Hugue de Vermandois și Ida de Austria. Principalul său succes a fost acela de a liniști o ciocnire între cruciați, care prădau teritoriul bizantin pe drumul lor către Constantinopol, și mercenarii pecenegi ai împăratului bizantin Alexios I Comnen. Cruciada în sine, odată cu intrarea în Anatolia, s-a încheiat dezastruos; după ce au trecut de Heraclea în septembrie, bavarezii lui
Welf I de Bavaria () [Corola-website/Science/325112_a_326441]
-
prin care s-ar fi acordat acces și firmelor private în sistemul medical de urgență, oamenii au continuat să iasă în stradă cerând demisia președintelui Băsescu și a premierului Boc. Reuters subliniază violențele de duminică seară din capitala României, relatând ciocnirile dintre jandarmi și protestatari, dar afirmă că România, deși a adoptat în ultimii doi ani măsuri dure de austeritate, a evitat protestele de masă care au izbucnit în întreaga Europă. Același lucru scrie și BBC, respectiv că „protestatarii care demonstrează
Protestele din România din 2012 () [Corola-website/Science/325188_a_326517]
-
generalul Robert E. Lee și armata unionistă a Potomacului, comandată de gen.-mr. Ambrose E. Burnside. Zadarnicele atacuri frontale ale armatei unioniste de la 13 decembrie împotriva apărătorilor confederați cantonați pe înălțimile din spatele orașului a fost una dintre cele mai dezechilibrate ciocniri din Războiul Civil American, victimele unioniștilor fiind de peste două ori mai numeroase decât cele suferite de confederați. Planul lui Burnside era de a trece râul Rappahannock pe la Fredericksburg la jumătatea lui noiembrie și de a pătrunde rapid în capitala Confederației
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
nici Reynolds nu s-au implicat personal în bătălie, și nu au fost disponibili subordonaților lor la momentul critic. Pierderile lui Franklin au fost de 5.000 de oameni față de 3.400 ai lui Stonewall Jackson, ceea ce demonstrează ferocitatea luptei. Ciocnirile mai mici și tirul de artilerie au continuat până la căderea întunericului, dar nu au mai avut loc atacuri majore, în timp ce centrul bătăliei s-a mutat spre nord la Înălțimile lui Marye. La capătul nordic al câmpului de luptă, divizia condusă
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
agentul bizantin Cosma de Salonic să părăsească alianța. În 935, regele Hugue de Italia a acordat sprijin grecilor. Ca urmare, în numai câțiva ani, politica antibizantină promovată de Landulf a eșuat, el fiind nevoit să încheie pace cu Bizanțul, deși ciocnirile cu bizantinii au continuat: la Siponto în 936 și la Matera în 940. În 939, fratele său Atenulf al II-lea a murit, fiind succedat de fiul său mai mare, Landulf, pe care însă Landulf I l-a exilat curând
Landulf I de Benevento () [Corola-website/Science/324731_a_326060]
-
au atacat din avangardă, în timp ce navele torpiloare au atacat torpilă de la est și sud a flotei ruse. Japonezii au fost agresivi, continuând atacurile lor timp de trei ore fără pauză și ca urmare, în timpul nopții au fost o serie de ciocniri între ambarcațiunile mai mici și navele de război rusești. Rușii erau acum dispersați în grupuri mici, încearcând să scape spre nord. Până la orele 23 se pare că rușii au dispărut, dar și-au dezvăluit pozițiile lor urmăritorilor luminând cu projectoarele
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
să fie zestrea ei însă tatăl ei, mereu în lipsă de bani, i le-a vândut lui Anatol înainte de nuntă. Mama Prințesei Mathilde a fost verișoară primară cu Țarul Nicolae I al Rusiei, care a sprijinit-o pe Mathilde în ciocnirile cu soțul ei, un supus rus. În consecință, Anatole a ales să trăiască în afara Rusiei. Demidov a fost condamnat de curtea de la Sankt Petersburg să plătească o pensie Prințesei Mathilde de 200.000 de franci pe an și nu și-
Mathilde Bonaparte () [Corola-website/Science/326213_a_327542]
-
Pershing, comandantul Forțelor Expediționare Americane a spus că „cea mai mortală armă din lume este pușcașul marin și arma lui”, și că „bătălia din pădurea Belleau a fost pentru SUA cea mai mare bătălie de după Appomattox și cea mai considerabilă ciocnire pe care au avut-o soldații americani vreodată cu vreun dușman străin.” În 1923, în pădurea Belleau s-a construit un monument în memoria soldaților americani căzuți. Generalul armatei americane James. G. Harbord, comandantul pușcașilor marini în timpul bătăliei, a fost
Bătălia din pădurea Belleau () [Corola-website/Science/322512_a_323841]
-
extenuați de marșul din ziua precedentă. De aceea, Rupert nu a atacat, șansele sale de izbândă scăzând pe măsură ce timpul trecea și scoțienii și parlamentarii se întorceau din marșul lor spre sud și ocupau pozițiile. Au avut loc scurte canonade și ciocniri, dar niciuna din tabere nu a atacat. Pe la ora 4:00 pm, contingentul de la York a sosit, cu mare întârziere, însoțit fiind de generalul lui, Lord Eythin. Rupert și Eythin se cunoșteau și se displăceau. Ambii luptaseră în bătălia de la
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
ordonat un contraatac pripit care a dus la dezordine în rândul propriilor trupe și i-a încurcat pe muschetari și pe tunarii atașați brigăzii lui Napier care nu mai puteau trage fără teama de a nimeri în propria cavalerie. În ciocnirile ce au urmat, regimentele din prima linie a lui Byron au fost puse pe fugă. Cromwell a fost rănit ușor la gât, după majoritatea relatărilor, de un proiectil de pistol, și a plecat scurt timp de pe câmpul de luptă pentru
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
sancțiuni economice asupra regimului Assad. Walid Muallem, ministrul sirian de externe, consideră aceste sancțiuni un război economic declarat de către țările arabe și cele europene. Organizația Amensty Internațional cere Consiliului de Securitate să ia măsuri cu privire la criza din Siria. Au loc ciocniri violente între forțele militare ale regimului și Armata Siriană Liberă la granițele Siriei cu Libanul. Turcia anunță o serie de sancțiuni printre care sistarea tranzacțiilor cu Banca Centrală Siriană. 1-8 decembrie: ONU estimează creșterea numărului de victime la 4000 de
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
și în trecut de a face cu situații de inferioritate numerică, experiența sa nu putea fi folosită de această dată în bătălie, întrucât el fusese rănit în timpul asediului din 17 iunie, când a fost nimerit în picior într-o mică ciocnire din timpul unei inspecții a avanposturilor suedeze de pe malurile râului Vorskla. El a trebuit să predea comanda trupelor mareșalului Carl Gustav Rehnskiöld și generalului Adam Ludwig Lewenhaupt, doi generali cu personalități divergente. Schimbarea comandanților nu a fost comunicată comandanților subordonați
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
World Trade Center. În cele din urmă toate canalele de televiziune au întrerupt programul normal, cu știri despre accident. Președintele George W. Bush șosea la [[Școala Elementară Emma E. Booker din Sarasota, [[Florida]]. Raporturile inițiae de știri au speculat că ciocnirea a fost un incident până când Zborul 175 al United Airlines, un alt zbor de legătură din Los Angeles, un [[Boeing 767]] s-a prăbușit în Turnul de Sud în jur de oră 09:03. [[Fișier:Landing gear aa11.jpg|right
Zborul 11 al American Airlines () [Corola-website/Science/322092_a_323421]
-
au construit cel de-al doilea ciclotron din Statele Unite. În anii ‘50, fizicienii de la această universitate au fost primii care au studiat radiațiile sincrotron. În timpul anilor ‘90, Cornell Electron Storage Ring a avut cea mai mare luminozitate din lume în urma ciocnirii dintre electroni și pozitroni. După construirea sincrotronului la Cornell, Robert R. Wilson și-a luat concediu pentru a deveni director-fondator al Fermilab, care a implicat proiectarea și construirea celui mai mare accelerator din Statele Unite. Acceleratorul și grupurile de mare energie
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
comandant al batalionului de geniști anexat unei divizii, apoi a fost comandat adjunct al unității de comando „Șaldag” (în ebraică „Pescărușul”) a aviației militare. În anul 1987 la comanda batalionului de parașutiști 890 „Af'a” a luat parte la patru ciocniri cu combatanți palestineni în sudul Libanului. În anul 1989 a fost numit în fruntea diviziei de parașutiști. Intre 1989 - 1992 a servit la comanda unității „Șaldag” (unde servise deja) și, în această calitate, a asigurat securitatea „Operațiunii Șlomo” („Solomon”) de
Beni Gantz () [Corola-website/Science/322123_a_323452]
-
Texianii au tergiversat câteva zile tentativele lui Castañeda de a negocia returnarea tunului în timp ce așteptau întăriri din alte colonii. La primele ore ale zilei de 2 octombrie, circa 140 de voluntari texiani au atacat forța lui Castañeda. După o scurtă ciocnire, Castañeda a cerut o întâlnire cu liderul texian John Henry Moore. Castañeda și-a mărturisit simpatia pentru înclinațiile federaliste ale rebelilor, dar a declarat că este obligat de onoarea sa militară să respecte ordinele. Când Moore a revenit în tabăra
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
Castañeda și-a retras trupele la Béxar. În această primă bătălie a revoluției, au murit doi soldați mexicani, și un texian a fost rănit după ce a căzut de pe cal. Deși evenimentul a fost, după părerea istoricului William C. Davis, „o ciocnire neconsecventă în care una din părți nu a încercat să lupte”, texianii au declarat-o în scurt timp a reprezenta o victorie în fața armatei mexicane. Vestea acestei mici ciocniri s-a răspândit în Statele Unite, încurajând mulți aventurieri să meargă în
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
Deși evenimentul a fost, după părerea istoricului William C. Davis, „o ciocnire neconsecventă în care una din părți nu a încercat să lupte”, texianii au declarat-o în scurt timp a reprezenta o victorie în fața armatei mexicane. Vestea acestei mici ciocniri s-a răspândit în Statele Unite, încurajând mulți aventurieri să meargă în Texas să se alăture luptelor. Voluntarii au continuat să sosească la Gonzales. La 11 octombrie, trupele l-au ales în unanimitate pe Austin, care nu avea nicio experiență militară
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
demontat fortul, ei s-au pregătit să se întoarcă la Restul garnizoanei mexicane, care era plecată în patrulă, s-a apropiat. Soldații mexicani erau însoțiți de 15-20 de centraliști loiali din San Patricio, inclusiv toți membrii "ayuntamiento-"ului. După o ciocnire de treizeci de minute, soldații mexicani și centraliștii texiani s-au retras. Odată cu plecarea lor, armata texiană deținea controlul asupra Coastei Golfului, forțându-i pe comandanții mexicani să trimită toate comunicațiile cu restul Mexicului pe uscat. Acest drum mai lent
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]