2,281 matches
-
închisoarea Jilava, unde au fost condamnați în aceeași zi, după o judecată sumară de două ore efectuată de Secția a III-a a Curții Marțiale a Comandamentului Militar al Capitalei, la moarte pentru activarea în Partidul Comunist (pe atunci organizație clandestină) și pentru "acțiuni subversive la adresa securității statului". Avocații apărării, Petre Pandrea și Ion C. Raiciu, au făcut cerere de grațiere, dar aceasta a fost respinsă. Președintele completului de judecată a fost colonelul Alexandru Petrescu. La 7 noiembrie, ei au fost
Francisc Panet () [Corola-website/Science/319145_a_320474]
-
După ocuparea Odesei de către trupele române, familia Belousov a început să întâmpine dificultăți. Din cauza activităților politice ale lui Gheorghi Belousov, familia era însă urmărită și a fost frecvent obiectul unor perchiziții și descinderi, urmărind să descopere dacă nu desfășura activități clandestine. În 1942, vine la Odesa cântârețul Petre Leșcenco. În timpul repetițiilor el a făcut cunoștință cu Vera Belousova de care s-a îndrăgostit imediat. Vera avea 19 ani, fiind cu 25 de ani mai tânără decât Petre Leșcenco dar a fost
Vera Leșcenco () [Corola-website/Science/319144_a_320473]
-
Lucs-sur-Boulogne. Având în vedere că Barbedette, deși refuzase să presteze jurământul de credință față de revoluția franceză, continua să-și exercite funcția de paroh, autoritățile republicane au emis împotriva lui un ordin de deportare, determinându-l să continue activitatea în mod clandestin. În momentul în care începe răscoala din Vendée, Barbedette acceptă să facă parte, ca membru necombatant, din comitetul monarhist de la Palluau, de sub comanda lui Jacques Guerry du Cloudy și a lui Jean-Baptiste Joly. Barbedette s-a raliat armatei generalului Joly
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
orientat stâng și naționalist. Atunci s-a născut separatismul modern care revendică Țările Catalane cu un component ideologistic legat de comunismul și stânga parlamentarnă înțeleasă în sensul mai larg. Mai în perioada franchistă au apărut și alte organizări, incluzând cele clandestine, spre exemplu Terra Lliure care există până astăzi, dar nu mai este legată de terorismul. Când a decedat Francisco Franco, a dispărut și franchismul. A început o perioadă de așa-numită tranziție democratică. S-a reinstalat casa Bourbon, întronizând Juan
Separatismul catalan () [Corola-website/Science/315204_a_316533]
-
la rezistență armată. Prim-ministrul, Lee Wan-yong, care semnase tratatul de anexare, a fost ocărât instantaneu ca trădător de patrie, dar brutalitatea cu care japonezii au combătut toate formele de protest a făcut ca rezistența să aibă loc sub forme clandestine. Conform datelor japoneze, între 1907-1910 17.600 de luptători de gherilă coreeni au fost omorâți. Primul Guvernator-general japonez (funcție introdusă pe 30 septembrie 1910), Masatake Terauchi (1910-1916), a încercat să justifice ocupația afirmând că între popoarele coreean și japonez există
Coreea în perioada ocupației japoneze () [Corola-website/Science/315256_a_316585]
-
închisoarea. În 1929, mai mulți săteni au fost persecutați pentru participarea la organizarea Uniunii țăranilor revoluționari, care a operat în satul Selioglu. În 1930, au fost distribuite în sat manifeste comuniste. În octombrie 1930, poliția a descoperit și anihilat organizația clandestină locală. În 1935, 15 țărani s-au aflat pe lista întocmită de poliție cu persoanele suspectate de propagandă comunistă. În octombrie 1935, localnicul I. Galuzinski (unul dintre organizatorii organizațiilor comuniste din sudul Basarabiei) a fost condamnat la închisoare de către un
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
remarcat în scurtă vreme că situația politică din Turcia se îndreaptă într-o direcție care nu le este favorabilă. Guvernul otoman nu intreprindea nicio acțiune pentru reprimiarea mișcării naționaliștilor. Pe 28 ianuarie, deputații otomani s-au întâlnit într-o ședință clandestină. Au fost făcute mai multe propuneri, printre care și cele de alegere a lui Mustafa Kemal în funcția de președinte al Camerei, (cerere amânată până când situația din țară ar fi permis ducerea ei la îndeplinire fără amestecul britanicilor), respectiv de
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
este numele de cod a unei închisori din București din rețeaua secretă de centre de detenție a CIA - centre de interogare clandestine. Locația sitului, în București, a fost confirmată într-un articol AP în 8 decembrie 2011. Acolo au fost ținuți unii prizonieri foarte importanți din programul de detenție cu nivel de securitate sporită al CIA, printre care și Khalid Sheikh Mohammed
Bright Light () [Corola-website/Science/320256_a_321585]
-
încetat să mai existe în 1919, când teritoriul său a fost ocupat de Polonia. Un an mai târziu, ofițerii ucraineni aflați în exil au fondat Organizația Militară Ucraineană ( Українська Військова Організація, Ukrayins'ka Viis'kova Orhanizația, UVO), o organizație militară clandestină, a cărui obiectiv era continuarea luptei armate împotriva Poloniei, destabilizarea situației politice din țară și pregătirea veteranilor de etnie ucraineană pentru o viitoare insurecție antipoloneză. UVO a fost o organizație pur militară, cu o structură de comandă militară. Comandantul ei
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
ucrainene. Deși UVO a fost implicată și în acte de sabotaj, inclusiv într-o tentativă de asasinare a lui Józef Piłsudski din 1921, caracterul ei general a fost mai degrabă de protecție militară a minorității ucrainene, decât de organizație teroristă clandestină . Când Aliații au recunoscut în 1923 controlul polonez asupra vestului Ucrainei, numeroși membri au părăsit organizația, iar partidele legale ucrainene au luat atitudine împotriva acțiunilor militare, preferând să activeze în cadrul sistemului politic polonez. Ca urmare, UVO s-a reorientat spre
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
au existat tensiuni latente dintre tinerii studenți radicali galițieini și veteranii mișcării din exil. Veteranii aveau experiență traiului într-o societate stabilă și a luptei pentru independență în cadrul unor forțe armate regulate. Generația tânără cunoșteau doar represiunea poloneză și lupta clandestină. Conducerea din exil, cunoscută și cu numele de "Provid", se considera elita infailibilă a mișcării. Cei mai mulți membri "Provid", precum generalul Mikola Kapustianski, se prezentau folosind gradele militare obținute în timpul războiului, (război la care cei tineri nu apucaseră să participe). Ei
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
experimentată și avea unele contacte limitate în Ucraina răsăriteană. De asemenea, menținea contacte cu serviciile de informații și cu armata germană. Pe de altă parte, OUN-B se bucura de sprijinul majorității tinerilor naționaliști galițieni, care formau coloana vertebrală a mișcării clandestine ucrainene. OUN-B avea o rețea puternică de membri devotați. Din rândul lor s-a ridicat Mikola Lebid, care a început să organizeze, care a început sa organizeze poliția secretă „Slujba Bezpeki” (SB), modelată după sistemul CEKA. În cadrul grupului lui Bandera
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
asupra mișcării naționaliste de aici, bazându-se pe organizațiile locale din Galiția. OUN-B nu era capabilă și nu era dornică să se opună în mod deschis germanilor în 1942 și a ales în schimb să-și reorganizeze și întărească rețeaua clandestină, să-și amplifice munca de propagandă și să creeze stocuri de arme și muniție. Unul dintre punctele cele mai important al activității OUN-B a fost infiltrarea membrilor și simpatizanților organizației în rândurile poliției locale. OUN-B a reușit să preia controlul
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
răsturnarea autorităților germane de ocupație. Sprijinitorii lui Bandera din poliția locală au fost implicați în exterminarea civililor evrei și în „curățarea” ghetourilor evreiești. Prin aceste acțiuni, oamenii OUN-B au câștigat încrederea germanilor și au contribuit la dotarea ilegală a organizațiilor clandestine cu arme și muniție. De asemenea, aceste acțiuni au contribuit și la procurarea de fonduri din șantajul exercitat asupra unora dintre evreii bogați. În această perioadă în care OUN-B a evitat conflictul deschis cu autoritățile germane din Volînia, rezistența antigermană
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
numeroase similitudini cu cea a naționaliștilor ucraineni, ideologia OUN nu a pus un accent deosebit pe antisemitism. Trei dintre liderii ucrainenilor, generalul Mikola Kapustianski, Richard Yary (care avea descendența evreiască) și ideologul Mikola Sțiborski erau căsătoriți cu evreice . În cadrul organizațiilor clandestine ale OUN activau numeroși evrei. OUN considera că dușmanii principali ai ucrainenilor sunt polonezii și rușii, evreii jucând doar un rol secundar. Dacă până la începutul deceniului al patrulea atitudinea față de evrei a fost tolerantă, spre sfârșitul deceniului ea a devenit
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
grupuri înarmate ale OUN au ucis fugarii evrei care au încercat să se refugieze în păduri. După ce OUN a intrat în conflict cu Germania, atacurile antievreiești ale ucrainenilor s-au rărit și în cele din urmă au încetat. O publicație clandestină a OUN condamna în 1943 „... rasismul german, care a dus nonsensul antropologic la absurd”" . În organul oficial de presă al conducerii OUN-B, au fost date instrucțiuni grupurilor înarmate din subordine să lichideze „manifestările influențelor dăunătoare străine, în special a conceptelor
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
cu diaspora croată din Vienna și Budapesta. În anii următori, a avut contacte cu Organizația Revoluționară Internă Macedoneană și, în 1927, i-a apărat pe macedonenii acuzați la Skopje de terorism. Prin cunoștințele sale de la Viena, Pavelić a stabilit legături clandestine cu guvernul italian, dar nu a reușit să aibă legături similare și în Ungaria, unde autoritățile de la Budapesta nu doreau să-și pericliteze și mai mult relațiile cu alte țări. În 1927, Pavelić a fost ales în Adunarea Națională iugoslavă
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
locuit mai ales de evrei, a început să lucreze pentru Arnold Rothstein, supranumit Creierul, un important personaj în lumea crimei organizate, care văzuse în prohibiție un excepțional prilej de a-și dezvolta afacerile. El a clădit un imperiu al comerțului clandestin, pe care l-a condus că pe un business de mare anvergură, depășind fază primitivă a atacării camioanelor cu băutură de către gangsteri mascați. Luciano a invatat de la el multe. În 1920, Luciano s-a asociat cu Frank Costello și Vito
Lucky Luciano () [Corola-website/Science/320634_a_321963]
-
a-i provoca pe cei de la casa Gallimard. Brassens a scris o scrisoare editorului în cauză pentru a raporta această glumă. Împotriva tuturor șanselor, nu va avea loc nici o reacție. Ca să evite gelozia lui Jeanne, Georges a trait aventuri amoroase clandestine. A fost în special Jo, 17 ani (Iunie 1945 - August 1946). O relație tumultoasa care i-a inspirat probabil câteva melodii: "Un jolie fleur P... de țoi" și, în special, " Le Mauvais Sujet repenți" (modificare a "Suvenir de parvenue" deja
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
în cadrul Uniunii Generale a Combatanților Ruși și a diferitelor organziații monarhiste antibolșevice și naționaliste. Krasnov a continuat să lupte împotriva bolșevicilor în timpul emigrației. El a fost unul dintre fondatorii Frăției Adevărului Rus, o organizație care s-a angajat în activitățile clandestine în Rusia Sovietică. Krasnov a scris în timpul emigrației peste 20 de cărți de memorii sau romane istorice, care au fost publicate în rusă, engleză, franceză, germană și alte limbi europene. În 1936, el s-a reîntors în Germania. Într-o
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
biserica, el spunând atunci: « ...tot ce vedeți în biserica aceasta îmi este martor de ceea ce v-am spus: altarul, icoanele, chiar și cuiele din pereți... Un moment de referință pentru această perioadă, înainte ca părintele Ilie să-și înceapă misiunea clandestină a fost o liturghie ținută în partea de miazăzi a bisericii împreună cu credincioșii în iarna anului 1948-1949. Aceasta s-a întâmplat după ce autoritățile comuniste i-au interzis părintelui să mai intre în biserică. Sătenii au umplut marea curte a bisericii
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
din sat au pătruns în casă, l-au îmbrăcat pe părinte în haine țărănești, cu suman și chiar cu batic si l-au scos printre aceștia scăpându-l spre drumul Aleușului. Și-a continuat misiunea în «subteran», adică în mod clandestin, săvârșind Sfinte Liturghii în casele unor creștini devotați, de regulă noaptea, cu geamurile acoperite la care participau uneori chiar zeci de credincioși care în prealabil se anunțau unii pe alții. Înainte de slujba părintele îi mărturisea pe participanți pentru ca roadele să
Ilie Borz () [Corola-website/Science/317439_a_318768]
-
acceptate adrese MAC suplimentare. Persoanele atacante pot utiliza cereri DHCP fictive și răspunsurile asociate pentru a prelua controlul unui dispozitiv al unui utilizator legitim. Acest lucru la fel poate fi folosit pentru a uzurpa conexiunea a dispozitivului legitim cu scopuri clandestine. De asemenea hackerii pot încerca sa suprasolicite serverul DHCP legitim cu scopul de a-l scoate din funcție, astfel utilizatorii legitimi nu vor putea beneficia de serviciile serverului DHCP legitim. Dacă este activată opțiunea DHCP snooping, cererile DHCP per port
Securitatea porturilor de comunicare () [Corola-website/Science/316463_a_317792]
-
La 9 iunie, el a părăsit Insula Diavolului, cu destinația Franța, închis într-o cabină ca un deținut, deși nu mai avea acest statut. El a debarcat la 30 iunie la , în , în cel mai mare secret, „într-o întoarcere clandestină și nocturnă”. După cinci ani de martiriu, și-a regăsit pământul natal, dar a fost imediat închis începând cu 1 iulie în închisoarea militară din Rennes. El a fost adus la 7 august în fața curții marțiale din capitala bretonă, la
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
o soră au fost omorâți la Auschwitz. Ulterior a fost transferat în lagărul Mauthausen. Supraviețuind, la întoarcerea în România, a activat vreme de trei ani la București, sub numele Amos, ca secretar al secției române a organizației de emigrare evreiască clandestină pe calea mării spre Palestina - Mossad Le' aliya Bet.( În acei ani, Marea Britanie, care era puterea mandatară în Palestina, împiedica imigrația evreilor în virtutea așa numitei Cărți Albe MacDonald, adoptate sub presiunea naționaliștilor arabi). În anul 1949 autoritățile comuniste române au
Amos Manor () [Corola-website/Science/322328_a_323657]