2,427 matches
-
Piper Place, dar mi se pare cam strictă școala. Ceea ce-mi doresc de fapt e ca Emily să, Înțelegi, să fie fericită cât e mică. Angela tresare la auzul cuvântului „fericită“, ca un cal care vede un șarpe cu clopoței. Din câte știu eu, toți de la Piper Place suferă de anorexie În clasa a șasea, Îmi spune ea radioasă, dar oferă o cultură generală robustă. Minunat. Fiica mea va deveni prima anorexică robustă. Va intra la colegiu cântărind treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
surpriză minunată. Credeam că ești În America. —Am fost. M-am Întors acum câteva zile. Când o pup, obrazul Îi e rece ca un măr. —Lauren, spune mama adresându-se copilului care scâncește, ea e fetița mea. Spune-i bună! Clopoțelul anunță sfârșitul schimbului mamei și ne ducem Înăuntru să-i luăm geanta din cancelarie. Pe coridor, mă prezintă lui Val, directoarea. —O, da, Katharine, am auzit atâtea despre tine. Jean mi-a arătat tăietura din ziar. Te-ai descurcat atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și În final reușind parțial și aleatoriu, să Îndepărteze puful supărător de pe fața sa. Alteori, privirea Îi aluneca de la păduricea de stuf clătinat de frecventa adiere de vânt, către Întinsurile apei galben-verzi și atunci, În sufletul de copil suna un clopoțel fermecat, producându-se cutremure de fiori, prevestitoare a minunilor care nu vor Întârzia să apară. Se declanșau strigătele sugrumate de emoție: Va, ba-cu, ba-cu, ba-cu! Fetele, uitânduse una la cealaltă Își comunicau În tăcere: Asta-i, de-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și În plan fizic de finețea aripioarelor, rupând câte una bietei libelule -capturată cu mare artă de către Didița care se rotea Într-un cerc aproximativ numai cu o singură aripă, fapt care-l distra copios pe copilul copilăriei sale. Un clopoțel fermecat a sunat În mintea copilului. A sărit În picioare ca ars și ajunse pe malul cu stufăriș al bălții, târziu când uvertura era pe la mijloc iar volocul din plasă cu ochiuri mărișoare deja era desfășurat pe iarba necălcată a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
băiatul va răzbate prin multe anotimpuri, două secole, două milenii de istorie și ...atâtea iubiri. De cele mai multe ori, imaginile vechi difuzau unele În altele, se suprapuneau și se anulau reciproc și dureros pentru suflețelul În care sunau simultan mii de clopoței cu tonuri Înalte și argintii, ciobacul se aventura pe apele Învolburate și pline de hulboane ale „Sâretiului”, vaca din podul lui Vasile Lica păștea În fundul grădinii lui Ghirghi a dască’lui, Împreună cu cei trei viței abia fătați și cu degețele
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mâini și mulgea vaca. Dorița a Întins către juvaer o căniță roșie cu flori albe, fără a-i spune nici un cuvânt, copilul s-a uitat Întrebător, mătușă-sa a schițat gestul examinatorului care știe dar nu vrea să spună, un clopoțel de argint a sunat și Va și-a amintit fulgerător nobilul rol al căniței, a Întins mâna și s-a postat În fața Mamaiei: Muța-mamii! Ți-ai amintit? Ia să-ți dea bunica ta „leacu’ pentru sănătate”! Și Ochenoaia, bucuroasă de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Cățălești era luminată de un soare cald, iarba crescuse până la genunchii săi, Dorița și Didița Îl răsfățau cu jucării și vorbe frumoase iar Ochenoaia Îl sorbea din ochi și citea o scrisoare de la Victor ... Scrisoare scrisoare, aha! și pe dată clopoțelul cel vrăjit trimise un cling-cling ascuțit către receptorii nepotului. Acesta Își prvi tatăl, nu Îndrăzni să-l deranjeze, dar privindu-l fix a așteptat până ce Victor s-a uitat Întrebător către el: ? De ce n-am putut citi scrisoarea mata pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de lucruri despre care vor oamenii să citească În The New Yorker. — Probabil. Poate o să scrieți un articol favorabil despre noi? Urmărindu-mă cu privirea, Hennessy Își păstrase aerul afabil, dar simțeam că undeva În creier Îi suna deja un clopoțel de alarmă. Intră În camera de zi a lui Frank, scuturînd din cap pe deasupra cărților trase din rafturi În timpul percheziției făcute de poliție, cu aerul că deja se răvășiseră destul lucrurile prin Estrella de Mar. — Un articol favorabil? am repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Că vrea să discutăm ceva important. Paula cîntări puțin stratagema, neștiind dacă s-o aprobe sau nu. Nu-i cam prea brodat? Pe Frank n-o să-l deranjeze că te vezi cu Crawford. S-ar putea să-i sune vreun clopoțel dacă o să creadă că Încerc să-i iau locul. E cu bătaie lungă. — Bine. Dar fii cu băgare de seamă, Charles. Tu ești obișnuit să observi de pe margine, or, lui Bobby Crawford Îi place să participe toată lumea. Ai devenit mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Veterinara ea însăși era o sumă de amănunte, contrastante și stranii, de nepătruns. Ce voia? Să-l îmbete? Era fără rost. Se purta de mult ca un prins, ea îl luase în posesie, pas cu pas, ca o cobră cu clopoței. — Dă-ți acum telefoanele, înainte să bei, îi comandă doctorița. Mâine n-ai să mai fii la garaj, nici în altă parte... — Nu se poate, am obligații, încercă Omar să explice, dar era o scuză prostească, de captiv între căngile
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
perne. Dar tot nu se întorsese la zurkhane. Se mulțumea să-l privească pe Shams lucrând lângă ceilalți unsprezece atleți, în groapa dreptunghiulară a qowd-ului1, ca într-un mormânt. Sub portretul imamului sfânt, Ali, morshed-ul bătea în tobă și suna clopoțelul, recitând din versetele lui Ferdousi. Prima oară când văzuse ceremonia, Omar gândise că, dacă aceea era o imagine a bunăstării din cer, atunci raiul duhnește a nădușeală. Doisprezece bărbați musculoși roteau scuturi de lemn pe deasupra creștetului și lanțuri cu zale
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Până vorbeau lucrătorii, îi așeza frumos, fișic după fisic, apoi îi răsturna pe o parte, să zdrăngăne. Îi era ușor acum să toarne țuica în cinzecuri și să umple litrele cu vin. Gunoierii deschideau ușa, desupra căreia Stere atârnase un clopoțel. Acesta suna de câte ori intra cineva. Zgomotul vocilor amestecate, mai puternice sau mai scăzute, îi dădea o amețeală plăcută. Parcă toată casa era plină. Adunătura pestriță se însuflețea pe măsură ce le împărțea mai multă băutură. Mitilicul aromea. Aburii de rachiu miroseau adânc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și mesteca rar. Lina pregătea sosurile în farfurii adânci. Îl aștepta să șteargă urmele de pe marginile tacâmurilor, gonea câinii pripășiți la picioarele cârciumarului și strângea masa. Stere se mai închina o dată, de mulțumire, apoi deschidea ușile cele noi ale prăvăliei. Clopoțelul de deasupra se smucea timp îndelungat, sunând fără rost. Ea se apuca să măture dușumelele, murdare de noroiul adus pe tălpile clienților. De afară venea aerul plin de miresme al maidanului. Bărbatul aștepta nemișcat în prag. Se odihnea privindu-și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plângă de bucurie, privindu-și din când în când nevasta, în spatele căreia lăcrimau soacra și dogarul, cu nenea Ghiță Bîlcu și cuscrul Vasile. Ceilalți oftau împrejur, mulțumiți. Prin ferestrele mari răzbea lumina strălucitoare a zăpezii și de afară se auzeau clopoțeii cailor. Mirosea a cozonac șezut la răcoare și a friptură. Preotul a sfințit apa cu crucea lui de argint, a înmuiat tistimelul de busuioc și a blagoslovit casa. Apoi a luat, cu nașa și nașul, copilul, ce începuse să țipe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a fost singura dintre femeile care-l Înconjurau pe prințul moștenitor, ofensate de familiaritățile ironiei lui Brummell. Aceasta a fost - s-o spunem În treacăt - cauza reală a dizgrației care l-a lovit dintr-o dată pe marele dandy. Întâmplarea cu clopoțelul, pe care o vom relata mai Întâi spre a o putea explica, este, după câte se pare, apocrifă 1. Dl Jesse nu se bazează, spre a o respinge, doar pe faptul că Brummell era contestat, ci și pe vulgara nerușinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
film din cartea asta și, în cele din urmă, se pare că așa se va și întâmpla... Sunt atât de nerăbdătoare încât nici nu mă pot gândi la mâncare. — Ei, păi dacă funcționează - Mi-am terminat ginul tonic. Se auzi clopoțelul care anunța că mai sunt cinci minute până la începerea piesei. — Intrăm? Când am intrat în amfiteatru și ne-am așezat la locurile noastre, inima îmi bătea cu o putere care se manifesta de obicei în cazul amenințărilor cu moartea sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mine, un pumn de dirhami și de maravediși; am văzut-o dănțuind și râzând și legănându-și șoldurile, izbind apăsat cu piciorul în podeaua camerei mele, jucându-și în palme monedele al căror clinchet se amesteca cu acela al joljol-ului, clopoțelul impus evreicelor. Era și timpul ca Salma să rămână însărcinată, căci Providența făcuse ca Warda să fie deja, deși ascunsese cu grijă treaba asta de teamă să n-aibă necazuri. Când se descoperi acest lucru, două luni mai târziu, problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
exterior, de fiecare dată când tata era plecat pentu o săptămână la țară. Într-o zi, cam pe la sfârșitul lui safar, a doua lună a anului, trecusem pe acolo; firul de iarbă înnodat se afla la locul lui. Am agitat clopoțelul. Warda a strigat dinăuntru: — Soțul meu lipsește. Sunt singură cu fiica mea. Nu pot deschide. — Sunt eu, Hassan. Mi-a explicat încurcată că niște bărbați veniseră câteva minute mai devreme; bătuseră insistent în poartă, cerând să li se dea voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
urmași ai acestora, erau necontenit urmăriți. Când un înalt dregător al fostului regim era prins, era cocoțat pe un măgar, cu fața întoarsă spre coada animalului, i se punea pe cap un turban albastru, iar în jurul gâtului îi erau legați clopoței. Astfel împopoțonat, era plimbat pe străzi, după care i se tăia capul. Capul era apoi înfipt într-o prăjină, iar trupul era dat la câini. În fiecare tabără a oastei otomane, sute de asemenea prăjini erau înfipte în pământ, unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
LUI BRUNO: Nu știu dacă am făcut bine. Poate că nu trebuia să le dăm drumu’. VOCEA LUI GRUBI: Dă-le-ncolo! Bine că s-au dus. (Cei doi încep să acordeze, se pare, coardele unui pian care conține și clopoței; se aud sunetele delicate ale mai multor instrumente.) Auzi? VOCEA LUI BRUNO: Mai strâns. VOCEA LUI GRUBI (Analizând alt sunet.): Așa? VOCEA LUI BRUNO: Cum așa? VOCEA LUI GRUBI (Alt sunet.): Așa? VOCEA LUI BRUNO: Cam. VOCEA LUI GRUBI: Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe aici. HAMALUL și CASIERUL (Smeriți.): Da, domnule... ȘEFUL GĂRII: Noapte bună. HAMALUL, și CASIERUL: Noapte bună, domnule... (Cei doi se îndreaptă, pocăiți, spre colțul clădirii; înainte de a ieși din scenă însă, HAMALUL mai trage de câteva ori de funia clopoțelului; cei doi chicotesc, râd și dispar, urmăriți de o privire furioasă aruncată spre ei de ȘEFUL GĂRII; urmează un moment de relaxare a scenei; CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE stă pe un colț al băncii, cu o privire fericită și naivă, mestecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
așa-zisa mea dispariție de după Congresul de la Paris, nu-i așa? Ba bine că nu. Ce mai contau micile nedumeriri punctuale, gen de unde știa profesorul că o să-l caut și cînd anume, pe lângă promisiunea dezlegării misterului bulversantei sale dispariții?! ...Stop, clopoțel de alarmă: Adam Adam rostise clar și apăsat „așa-zisa mea dispariție”. Cum adică? Ce vrea să Însemne vorba asta proastă, „așa-zisa”? Mi se pregătise o farsă, o cacealma sau profesorul o aruncase intenționat, ca să intrige ori să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
satului a fost cel care a organizat festivitățile și a instalat pavilioanele (o parte din ele de-a dreptul roșii) pentru a-l primi pe tata În drum spre casă, de la gară, pe sub bolți alcătuite din crengi de brad și clopoței, floarea preferată a tatei. Noi, copiii, ne duseserăm În sat și când Îmi amintesc acea zi deosebită, văd foarte clar râul scăldat În soare; podul, tabla strălucitoare a unei cutii de conserve lăsate de un pescar pe balustrada lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că există multe goluri, datorate uitării sau ignoranței, asemănătoare acelor zone de terra-incognita pe care cartografii de odinioară le numeau „frumoasele din pădurea adormită“. Dincolo de parcuri erau câmpuri pe care sclipeau permanent superbe aripi de fluturi pe deasupra florilor sclipitoare - margarete, clopoței, spice și altele - care acum trec repede prin fața ochilor mei Într-un fel de abur colorat, ca acele poiene luxuriante sortite să nu fie niciodată explorate, pe care le zărești de la geamul vagonului-restaurant al unui tren transcontinental. La capătul Împărăției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
limuzina lor albastru cu galben (o aventură mondenă pe atunci), În schimb fuseseră atât de meschini Încât s-o trimită pe Colette Împreună cu cățelul și guvernanta ei cu un tren cu vagoane obișnuite. Câinele era o femelă de fox-terrier cu clopoței la zgardă și un fund foarte șerpuitor. Lipăia apa sărată din găletușa Colettei numai ca să-și manifeste bucuria. Îmi amintesc pânza de barcă, apusul de soare și farul, Înfățișate pe acea găletușă, dar nu-mi pot aminti numele câinelui, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]