7,569 matches
-
zori, iar de mâine dimineață ne vom ocupa, conform tradiției și datinii acestui neam, de înmormântarea sa. Să-l ducem în camera de veghe și pe rând să-i aducem înlăcrimați întreaga noastră recunoștință! Să sune trâmbițele și să bată clopotele în continuu trei zile și trei nopți ca să răsune ecourile din munte în munte! Dorința pe care o exprimase principele ca întreaga suflare să continue veselia până în zori, nu i-a putut fi îndeplinită pe deplin. Cui îi mai ardea
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
sclipească din când în când în râuri ochi de flacără. Tărâmul rămas cu aer de templu gol se fereca în dorința îmblânzirii de sine și zâmbea celor lipsiți de prejudecăți. Diminețile lichide acopereau același gând al depășirii limitelor, strigătul unui clopot tulbura pădurile, păsări de metal țineau sub aripi răsăritul. orizontul galben se ridica din ape. Referință Bibliografică: Apele nopții / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1157, Anul IV, 02 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu
APELE NOPŢII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341291_a_342620]
-
CERCURI Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1157 din 02 martie 2014 Toate Articolele Autorului Apare-n noapte precum luna Desfide fața unui zeu, Așterne în trup de om, cununa Pe suflet prețuirea. Prin trupurile noastre curg ceruri, Bat clopotele amorului etern Se răsucesc priviri, tăcere, nu cuvânt! Iubire în divinitate, atingeri, jurământ. Săruturi în cascadă, semnăm prezent Alunecă vagul trecut! În trupuri raze ce pic pe lut Ostoiesc setea de iubire. Trupuri se frâng în dans delir Se întorc
IUBIREA CURGE ÎN CERCURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341312_a_342641]
-
veche îl pomenește pe Arhiepiscopul Ghelasie, acest vlădică cu viață sfântă, care-și păstorea „oițele” umblând din munte în munte, călare pe măgar, cum l-a găsit și ceasul morții, și „sluga necuvântătoare” l-a dus la mănăstire în sunetul clopotelor satelor, care băteau singure. S-a sfârșit discret, ca Moise, asemănându-se cu acela și prin faptul că, lovind cu toiagul la Hopagi, a izvorât apă; până astăzi găsindu-se acolo „fântâna vlădichii”. Părintele Dometie a fost adus de Dumnezeu
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
pe asin, care l-a dus, singur, acasă. În fața bisericii, unde s-a oprit, măgărușului i-a rămas imprimată copita în piatra care se află și astăzi în muzeu. Se povestește că la șapte biserici, între care și la mănăstire, clopotele au început să bată, singure. Capul lui se păstrează într-o raclă de lemn în biserica mănăstirii. În anii trecuți, se spunea că o mireasmă se răspândea din capul sfântului, învăluind mănăstirea și împrejurimile. Dezvoltarea mănăstirii, nevoia credincioșilor din întreaga
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
02 martie 2014 Toate Articolele Autorului Cristalină și seducătoare ca vioara, vocea interpretei Mihaela Mihai consistă mai fragil decât o oricare altă voce a interpreților de muzică ușoară românească, în mătasea sufletului melancolic! În glasul Mihaelei Mihai răsună vocea unui clopot de argint vibrat de o grindină de luceferi! Orice cântec al ei are sublimitatea unui lied romantic, magia florilor Reginei nopții, împrăștiind în zefirul înserării parfumul visului, dorului și iubirii; în toate cîntecele Mihaelei Mihai se desface un evantai sonor
MIHAELA MIHAI. O VOCE SENSIBILĂ CA VIOARA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341306_a_342635]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - DACĂ M-AȘ ȘTI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului La a șaptea bătaie de clopot Evanghelia a înflorit dureri vestind izbăvire prin moarte Bătrânul înțelept înghițise veșnicia și cineva trebuia s-o scoată la lumină Adorm întrebările în cupe de argint frânturi de răspuns își caută calea spre adevăr Din ce cotloane de întuneric răzbate
DACĂ M-AŞ ŞTI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341336_a_342665]
-
să mă mai răsară? mi-ai lăsat, să nu mă sting, doar lumina asfințitului plăpând închis într-o speranță străvezie... o dâră de întuneric, indiferență tatuată de un banal rămas bun mi-a țipat în iriși colorându-i a moarte... Clopotele-și încurcă limbile într-un balans apocaliptic: ding, dang, dang, ding... și nici măcar nu am auzit uvertura cântecului de lebădă; acordurile suave se rătăciseră printre nuferii galbeni din toamna în care ne nuntisem zborul... Ultima notă mi se lipește de
GUSTUL COCLIT AL TRĂDĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341335_a_342664]
-
a lo eterno/ noche tras noche tiembla en mi jardin./ Fuiste una vez, madre, mi tumba./ "Por que tanto temor - madre -/ a abandonar la luz de nuevo? (DESDE LO PROFUNDO). (Traducere: Andres Sánchez Robayna și Lilica Voicu-Brey). Eugen Dorcescu: “În clopot de-ntuneric luna bate./ E-un naos marea. Golul, dedesubt,/ Se-acoperă cu-un pod de alge, rupt./ Concentrice văpăi dezghiocate.// Un miez de foc alunecă pe creste/ În râpe-ntunecate strălucind./ Vin zorile, cu grape de argint./ Nimic nu
VOCI ALE POEZIEI MODERNE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341418_a_342747]
-
Și-o pus cununa de sânzâiene pă cap și s-o scufundat o dată. Cununița o pornit la vale, purtată de apa Streiului păn' la marea aia mare, cum i-o spus mamă Fiica. Ne-am pornit cătă casă tόmna' cân' clopotele bisericii băteu de sfârșitu' cununiei. Ne-am întâlnit cu nuntașii la marginea satului, unde-i așteptau căruțăle, care măi de care acoperite cu covόră țăsute, și ele și caii. Mireasa pleca noră. Muzicanții cântau cu foc și s-o-ncins
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
fiecare colțișor al ei. Era ca și cum îmi descopeream iubita și îi mângâiam trupul. Iar ea mi se dăruia cu tot ce avea mai frumos. Când asfințitul a cuprins zările și au răzbătut până la mine glasurile sătenilor amestecat cu cel al clopotelor de la gâtul vitelor am coborât în sat. - A cui e casa aia de pe coastă? am întrebat primul mocan întâlnit. Știa, așa cum mă așteptam, oamenii ăștia, din ce în ce mai puțin, îți spun cu vorba lor domoală, ca și cum timpul pentru ei nu ar conta
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
neamul oamenilor planetari”, o parte dintre aceștia vor deveni “oameni biofotonici”. Cu alte cuvinte, va fi o “tragedie fără morți”, din care, ca printr-un dublu paradox, nu vor lipsi, desigur, sute de milioane de “morți electrici”, prinși sub un Clopot de sticlă într-o imensă pânză de păianjen, țesută cu știința zeilor, a mesagerilor și Cârmuitorilor Eonici, într-o “uriașă grotă electromagnetică”. Adică, vom fi prinși precum grecii în văgăuna Ciclopului, așteptând să le vină rândul să fie mâncați. În
GLOBALIZARERA ROMÂNIEI ŞI PERICOLUL ISLAMIZĂRII EUROPEI. CINE NE FURĂ CULTURA. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341398_a_342727]
-
încă n-au răsărit. Se aude cum închizi ușa, cari după tine geamantane - cu toate înfrângerile de până acum. Cum te apropii, se scutură ninsorile, diminețile albe de așteptare își lipesc florile de geamul ferestrei, în tâmple parcă-mi bat clopote surde. Se deschide poarta destinului pe care-l poftesc să intre; Moș Crăciun cu sania nopții, Te înconjor cu daruri și sunete de stele aflate acum pe acoperiș; sania pleacă lăsând vraiște atâtea bucurii în odaia cu brad împodobit unde
NOAPTE DE CRĂCIUN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341496_a_342825]
-
contradicție cu tradiția clasei din care provenea, fiind numit de cei care îl cunoșteau „prințul roșu”. Ca avocat apără în justiție, alături de avocați veniți din Franța pe comuniști, în procesele intentate acestora. Pentru un articol apărut în 1933, în ziarul „Clopotul” din Botoșani, este întemnițat pentru un an. În anii 1939-1940 a fost deținut la Miercurea Ciuc, Caracal, Tg. Jiu. În anii 1941-1944 participă ca ofițer de cavalerie în războiul antisovietic. În 1944 colaborează cu Miron Radu Paraschivescu la revista „ Victoria”. În
UN ROMAN ROMÂNESC de BORIS MEHR în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341488_a_342817]
-
În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o inimă-mpietrită - Reverberând sub clopote de ceară O urmă vagă de chemare-amară - Câtă iubire-a strâns, nedăruită... NOSTALGIE Își despletesc viorile-n surdină Șuvițe moi, alunecând pe strune, Nepământești șoptiri, trăiri nebune Și-un cânt sublim... e vechea pianină Pe care-o urmă ai lăsat
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
Tu pribegești printre tăceri albastre, Când doar vioara plânge în surdină... IUBIRI În umbre de ceasloave prăfuite S-au risipit iubirile stelare - Brodate-n psalmi, zidire și-nălțare - Dar urme desuete, surghiunite În turle reci, lovesc în matca nopții Cu clopote de-argint bătând a vină. Străfulgerări de palidă lumină, Plângându-și armonia-n pumnii sorții Râvnesc la chinul dulce-al strălucirii Din ochi rotunzi, iviți din sânul ierbii. Pe frunți de rouă se dezmiardă cerbii, Sorbind din nestematele iubirii... Prin
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
leghe. Să-mi furi sărutul strecurat prin tihnă De știi să lupți, îl vei avea odat'. Îmbălsămând trudita-ți neodihnă, Sărutul meu e binecuvântat - Iubirea-i flutur, bobul de odihnă Din albul pur de crini, neîntinat. NE-AM ZĂLOGIT ÎN CLOPOTE DE CEARĂ Ne-am zălogit în clopote de ceară Cu gând pribeag pe un tăpșan cu frezii, Sub vraja lirei freamătă aezii Ce dulci miresme peste noi coboară! Luciri de-argint pe mantia zăpezii Când tremurul din cetini ne-nfioară Sobor
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
tihnă De știi să lupți, îl vei avea odat'. Îmbălsămând trudita-ți neodihnă, Sărutul meu e binecuvântat - Iubirea-i flutur, bobul de odihnă Din albul pur de crini, neîntinat. NE-AM ZĂLOGIT ÎN CLOPOTE DE CEARĂ Ne-am zălogit în clopote de ceară Cu gând pribeag pe un tăpșan cu frezii, Sub vraja lirei freamătă aezii Ce dulci miresme peste noi coboară! Luciri de-argint pe mantia zăpezii Când tremurul din cetini ne-nfioară Sobor de fulgi timizi, pe-obraz de seară
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
și greu de-mbătător miros, părul tău - o, preafrumoaso - e puntea aruncată de oarba întâmplare peste torenții sorții mele, pe care se duc și se tot duc speranțele iubirii nepereche, strânsă ca-ntr-un clește de dor și disperare. GLASUL CLOPOTELOR În fiecare zi-i orgie de voci iscate în aramă - e-a clopotelor tânguire după eternul ce pe om îl cheamă. Și glasul clopotelor Parce peste oraș aleanul și-l presară, ca omului să-i dea de știre că viului
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
oarba întâmplare peste torenții sorții mele, pe care se duc și se tot duc speranțele iubirii nepereche, strânsă ca-ntr-un clește de dor și disperare. GLASUL CLOPOTELOR În fiecare zi-i orgie de voci iscate în aramă - e-a clopotelor tânguire după eternul ce pe om îl cheamă. Și glasul clopotelor Parce peste oraș aleanul și-l presară, ca omului să-i dea de știre că viului sortit îi e să piară. Apoi coloana vocilor unite se-nalță ajungând la
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
se tot duc speranțele iubirii nepereche, strânsă ca-ntr-un clește de dor și disperare. GLASUL CLOPOTELOR În fiecare zi-i orgie de voci iscate în aramă - e-a clopotelor tânguire după eternul ce pe om îl cheamă. Și glasul clopotelor Parce peste oraș aleanul și-l presară, ca omului să-i dea de știre că viului sortit îi e să piară. Apoi coloana vocilor unite se-nalță ajungând la cer, ca-n sus să ducă doruri multe și-n jos
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
numai puterea de rezistență pe care rugăciunea o dă celui întemnițat, dar a trăit fericirea unei rugăciuni făcute în suferință, când ciomegele gardienilor curgeau pe trupul istovit fără însă ca acesta să le simtă. Salvat de rugăciune și de dangătul clopotelor ce a pătruns prin pereții celulei în care era zidit de viu, Nicolae Cojocaru, un ofițer român ce cunoscuse rigorile Vorkutei siberiene, de data aceasta aflat în închisoarea Gherla, simte că reînvie și capătă puterea de a rezista alungând din
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
decât orice altceva din această lume cu reprezentarea iadului. Iar Iisus Hristos, în ziua Învierii, a deșertat temnițele iadului. Părintele Dimitrie Bejan își amintește Învierea dintr-un lagăr de muncă în Dobrogea: „În noaptea Învierii, la miez de noapte, când clopotele din ‹‹Valea Neagră›› sună pentru Învierea Mântuitorului, ni se face o amănunțită percheziție de către ostași. Sub supravegherea comandantului din colonie, a politicului Vasile Blănaru, pontatorul brigăzii, ne ține de față cu aceștia, predica zilei: - A venit momentul când știința alungă
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
strig tare: - Hristos a înviat, fraților! - Care ești acela mă? întreabă comandantul, întors de pe coridor. - Eu sunt. - Du-l la carceră, așa dezbrăcat! Dumnezeul mătii de bandit!... Când răsărea soarele, peste pleșuvele dealuri dobrogene, se auzeau, în zbor înalt, osanalele clopotelor de la bisericile din Constanța. Către cerul albastru, ridicau scări nevăzute, cântărețele ogoarelor, ciocârliile. Și era bine! Și pace-n suflet! Însemn fruntea, pieptul și umerii cu semnul Golgotei. Diafan, transfigurat Iisus plutește pe lângă sufletul meu. Mâna Lui îmi atinge fruntea
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
Acasa > Orizont > Selectii > SUNETUL TĂCERII MELE Autor: Daniela Pătrașcu Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sunetul tăcerii mele sparge zid antifonat, Rupe lanțuri și zăbrele imense, din fier forjat, Sunetul tăcerii mele, clopotul îl răscolește, Liniștea piere în flăcări, glasul pironit în clește, Norul nu are putere lacrimile să-și oprească, Dezlegând din nou furtuna într-o goană nebunească, Suflet amuțit pe veci, nu are cum să salveze, Vasul naufragiat ce visa să
SUNETUL TĂCERII MELE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341839_a_343168]