KorAP: Find »[drukola/base=coadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...662 >

16,530 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

de stăpânul calului fără coadă, pe seama căruia au început să circule tot soiul de povești, care de care mai năstrușnice. Drept urmare, la casa omului de la Ruina Siretelui au început să sosească, într-un adevărat pelerinaj, tot mai mulți interesați de coada calului: copii, tineri, cărăuși, geambași, biologi, țărani obișnuiți, intelectuali curioși etc. Dar de ce n-are coadă, bădie? Ca să-l poată pupa curioșii mai ușor la fund! Calul dumitale îi chetros și se opintește bine în ham! Nu-i nărăvaș, după cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
de care mai năstrușnice. Drept urmare, la casa omului de la Ruina Siretelui au început să sosească, într-un adevărat pelerinaj, tot mai mulți interesați de coada calului: copii, tineri, cărăuși, geambași, biologi, țărani obișnuiți, intelectuali curioși etc. Dar de ce n-are coadă, bădie? Ca să-l poată pupa curioșii mai ușor la fund! Calul dumitale îi chetros și se opintește bine în ham! Nu-i nărăvaș, după cum se vede la prima vedere! Cât despre asta, niciun problem! Că trage cât pentru doi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
cât pentru doi și mănâncă cât pentru unu... Orice, dacă-i dai, și jăratic... Nu-l vinzi? Ai putea lua bani buni pe el! Vinde-mi-l mie! Nici pomeneală! Ai mai văzut dumneata prin părțile noastre vreun cal fără coadă?.. Roibu meu îi numai unu... Îți trage bășina drept în față, dacă te-ar pricepe că vrei să-l cumperi! O fi vreun metis al unei iepe și-al unui urs! Nicidecum!.. Când era mânzoc de trei săptămâni, un armăsar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
numai unu... Îți trage bășina drept în față, dacă te-ar pricepe că vrei să-l cumperi! O fi vreun metis al unei iepe și-al unui urs! Nicidecum!.. Când era mânzoc de trei săptămâni, un armăsar i-a rupt coada și a mâncat-o, iar dacă rămânea cu ea, i-o mâncai dumneata acum, cu tot ce s-ar mai fi găsit prin vecinătate. Iritat de stinghereala continuă pricinuită de acești curioși, stăpânul calului a lipit pe poarta de la intrarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
cu sau fără perdea le servesc râzând mânzește. S-a debarasat și de bășcălioșii care cercau să intre în vorbă cu el la drumul mare și-l întrebau mai întâi încotro pleacă sau de unde vine, răspunzându-le pe scurtătură: Cu coadă fără coadă, bine că trage! Și dădea bice calului. În schimb, la moara cumătrului Gheorghieș de la Mănăstioara, îi plăcea de minune. Acolo se simțea Cazanciuc în largul lui, că acolo nimeni nu mai îndrăznea să-l întrebe de coada calului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
fără perdea le servesc râzând mânzește. S-a debarasat și de bășcălioșii care cercau să intre în vorbă cu el la drumul mare și-l întrebau mai întâi încotro pleacă sau de unde vine, răspunzându-le pe scurtătură: Cu coadă fără coadă, bine că trage! Și dădea bice calului. În schimb, la moara cumătrului Gheorghieș de la Mănăstioara, îi plăcea de minune. Acolo se simțea Cazanciuc în largul lui, că acolo nimeni nu mai îndrăznea să-l întrebe de coada calului. Dimpotrivă, oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Cu coadă fără coadă, bine că trage! Și dădea bice calului. În schimb, la moara cumătrului Gheorghieș de la Mănăstioara, îi plăcea de minune. Acolo se simțea Cazanciuc în largul lui, că acolo nimeni nu mai îndrăznea să-l întrebe de coada calului. Dimpotrivă, oamenii îl îndemnau să le povestească el din cele multe știute de prin satele vecine. Iar el nu se lăsa prea mult rugat, că avea plăcerea și știința povestirii unor întâmplări auzite sau la care a fost parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
poate tunde, că de bărbierit, nu mai bărbierește. Asta-i! Fost-ai lele când ai fost și făceai păcate-n post! Numai ce a auzit acest fost repetat, bădia Cazanciuc a tresărit la gândul că aiștia iar se leagă de coada calului său, motiv pentru care a stăruit ca deadea Kiprianov de la Climăuți să facă povestire despre împricinarea sa în daravela cu terenul de la Ruina Siretelui. Pentru început trebe să vă spun, măi cinstiți gospodari, că la lipovenii noștri cuvântul copcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
cu vizibilă ură și a hotărât că este momentul să pună capăt adunării, care aducea mai mult a spectacol tragi-comic, pentru a începe ancheta în problema dezordinii iscate pe parcursul unor dezbateri atât de serioase, cu siguranță luate în derâdere de către cozile de topor, vreo douăsprezece la număr, toți tineri, pe care i-a reținut la ieșire în timp ce ceilalți participanți au părăsit în mare grabă sala de festivități a căminului cultural spre a evita continuarea unor discuții umilitoare și, totodată, periculoase cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
umilitoare și, totodată, periculoase cu acest Sacaliuc. * * * Mare i-a fost nedumerirea tovarășului când a constatat că unii tineri dintre cei doisprezece reținuți poartă nume ca Isopescul, Muntean, Huțan, Rotari și numai câțiva erau cu -ciuc sau cu -iuc în coada numelui! Dar imediat nedumerirea s-a transformat în certitudine: Voi sînteți năpârci veninoase, dușmani ai poporului, instigatori împotriva regimului nostru, împotriva lui URSS, împotriva păcii și preteniei între popoare! Și sînteți de la Frătăuți și Calafindești, că am mai avut de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
să monteze câte o mânză-iepușoară cu speranța obținerii unor produși de rasă superioară. Că doar Roibu nu-i un roib oarecare, ci un lipițan pursânge de peste patru chintale, cu părul roșcat, înalt la greabăn de aproape 1,60 m., cu coada stufoasă și gât puternic, cu capul mic și cu urechile ciulite spre înainte, la care se adaugă o privire inteligentă, hotărâtă și aspră ce înnobilează un trup pietros, alcătuit parcă numai din fibră și os. Că să vedeți Domniile Voastre că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
către parterul clădirii. Și tot în șoaptă: tov Timpan! Ce timpan? Ce ochean? Ce cablu? Măcar tacă-ți gura, că te aud copiii și se vor speria că ai înnebunit!.. Mai bine veneai la timp acasă, că iar a fost coadă la unt și marmeladă, iar băieții n-au avut timp să stea toată dupăamiaza la rând. Așa că mâine vei mânca un ciu-ciu la pătrat sau vei linge niște cifre din statisticile tale pe care nu le mai termini odată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
de tot, și sensibile că-ți înregistrează până și efortul actului fiziologic de la WC... orice șoaptă, posibil gândurile... Noroc, mare noroc, că nu i-a ciripit soției că s-a săturat de soia și nechezol procurate pe sub mână... și de cozi, și de frig, și de rugămințile băieților pentru patine. Că doar de unde au aflat bășcălioșii și prăpăstioșii, și curioșii aiștia trăgători de limbă, acuzatori cinici și ispititori alarmiști că el se închină în baie și că are rugăciunea lui preferată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
la depășirea mediocrității cotidiene, a lipsurilor și monotoniei vieții ce pendulează între orele de serviciu și preocupările casnice ale unor slujbași cu studii superioare în afurisita asta de administrație. Da, afurisita, pentru că îți ocupă toată ziulica în tovărășia cifrelor, iar cozile interminabile la unt, lapte, sana, parizer îți răpesc o bună parte din noapte. Cât despre ceva distracție, nici pomeneală: filmele, piesele de teatru în cele trei ore de program la televizor sunt numai cu tovarășul și tovarășa. Ca tânăr căsătorit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
la o intensitate sporită drama fertilității părinților. Aceasta și pentru că o bună parte din obligațiile de supraveghere a frățiorilor le revenea lor și le diminua sensibil timpul afectat pentru joacă și pregătire a lecțiilor. Destul de des înghețau alături de tata pe la cozile nocturne de la Alimentara și își puneau și ele întrebările-problemă ale vârstnicilor: Dacă nu bagă unt și parizer, ce ne facem? Dar lapte? Că lapte-praf nu au mai băgat de două luni! Biscuiți și bombonele nu se mai găsesc nici ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
bobii ei, îți aduce huțănelul acasă chiar și de la celălalt capăt al Huțuliei, numai să fie în viață, că de-o fi mort, atunci adio, mamă!.. Și să-l vezi dumneata pe huțulică spășit, cu sfărcurile mustății pleoștite și cu coada între picioare, ca un câine hămesit și hăituit, dând târcoale gospodăriei abandonate și rugându-o pe huțulcă să-l ierte și să-l reprimească la cuibul fericirii lor. Dar pe unde mi-ai umblat, Trifănele, nu mai puțin de-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
unor amintiri din viață, la evocarea unor întâmplări ce le-au marcat existența și la condamnarea vehementă a clasei politice pentru neaplicarea legii privind majorarea cu 50% a drepturilor salariale pentru personalul din învățământ. Lasă, dragă! Că dintotdeauna am fost coada cozii la repartizarea câștigurilor și fruntea frunții la împovărarea cu obligații: colectivizare, mobilizare la munca în CAP, regie-actorie, dansuri-coruri, cercuri de lectură, alfabetizare și modelarea omului nou... Dar măcar acei oameni noi, modelați de noi, l-au spulberat pe tiran

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
amintiri din viață, la evocarea unor întâmplări ce le-au marcat existența și la condamnarea vehementă a clasei politice pentru neaplicarea legii privind majorarea cu 50% a drepturilor salariale pentru personalul din învățământ. Lasă, dragă! Că dintotdeauna am fost coada cozii la repartizarea câștigurilor și fruntea frunții la împovărarea cu obligații: colectivizare, mobilizare la munca în CAP, regie-actorie, dansuri-coruri, cercuri de lectură, alfabetizare și modelarea omului nou... Dar măcar acei oameni noi, modelați de noi, l-au spulberat pe tiran... că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
potrivit unor cerințe maximale. Bine-bine, dar ceea ce scriai era sub forma unor terține și catrene. Nu întotdeauna, că am lucrat și pe texte de proză, nu numai pe poezie. Da, dar eu am văzut, așa, numai cât am tras cu coada ochiului că aveai numai texte germane, nu și românești... I-adevărat... Numai că aceste texte erau deja gata traduse în nemțește cu ceva timp înainte. Și pe ce texte anume ai lucrat, dacă nu deranjează insistența, poți să-mi spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
și românești... I-adevărat... Numai că aceste texte erau deja gata traduse în nemțește cu ceva timp înainte. Și pe ce texte anume ai lucrat, dacă nu deranjează insistența, poți să-mi spui? Depinde de momentul când ai tras cu coada ochiului, dar am avut în atenție ceva poezie Eminescu Novalis și proză C. Petrescu L. von Hardenberg. Dar cine sunt aceștia Novalis, Constantin Petrescu și Leon von Hardenberg? L-a întrebat curiosul Pițigoi pe colegul său Georg, fără să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
doi-trei anișori aleargă cu șurubelul gol prin curte și întreabă la nesfârșit: Mama! Dar teatea al meu când vine acas' la mine? Când vor înflori cireșii, dragul mamei Vasilaș, răspundea Măriuța-mama ce scotea la iveală câte o lacrimă amară în coada ochilor căprui. Da? Mama, da? Da, băiatul mamei! Așa! Pe când vor înflori cireșii!.. Drumul Omului Fără îndoială că orice trăitor pe acest pământ își are drumul lui: de o zi, de o săptămână, de o lună, de un an, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

arcuș. Să faci atâta drum, cu niște ochelariști savanți după tine, pentru a recolta câteva grame de păr de cal este, într-adevăr, o ispravă demnă doar de tine. Cică s-au cam amuzat mongolii văzându-vă cu microscopul lângă coada dobitoacelor lor, dar asta e, arta cere sacrificii. Bănuiesc însă că nu te-ai întors de-acolo cu păr ecologic doar pentru un arcuș. Mai ții dieta cu lapte de iapă mongolă? Am auzit că o lună de zile, cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
lumii. Ha, ha, ha, ha! Ți-ai asigurat arcușul viorii la londonezii de la Lloyd's! După cum au scris și ziariștii, un violonist normal la cap își asigură ambele mâini, degetele mâinii stângi, cu prioritate, dar nu un fragment dintr-o coadă de cal. I-ai pus pe indivizii de la Lloyd's să numere firele de păr de la arcuș, ai chemat specialiști ca să determine identitatea și calitatea acestora, ai plătit regește asigurarea... Nu, tu nu ești țicnit; ești chiar nebun. Când un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
insului responsabil cu praful de pe dobă și tingiri. Până și proful de muzică a recunoscut: "Îți curge ritmul prin vene. Îți dau un zece pentru tot anul!" În zadar am protestat. Omul mi-a legat pe vecie tinicheaua aceea de coadă. Eu nu mă împrietenisem nici măcar la purtare ha, ha, ha, nici chiar la purtare? cu-n zece. Nota asta era pentru mine un pericol public. Putea fi începutul sfârșitului pentru statutul de depravat, pentru calitatea de pușlama. Când i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
pe un spectacol, ca și cum ar fi viața altuia. Brusc, dar nu cu mare plăcere, mi-am dat seama că spectacolul acesta este pus în scenă de mine regizorul, actorul, spectatorul deși nu exclud faptul că și-a băgat și destinul coada. Recunosc, Doamne Dumnezeule, că, atunci când spectacolul vieții mele are iz de mahala, arunc toată povara mizeriei pe seama destinului. Sunt un ticălos de om, ce să fac? Zilele trecute, tot privind la spectacolul vieții mele, m-a izbit drept în moalele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]