3,191 matches
-
un fost elev pe cap, «domnu’ dirigu’»? Întâmplarea nu există la noi. O facem să apară, o confecționăm. Iar, dacă nu are loc cum trebuie, o ștergem și-o înlocuim cu alta, convenabilă. Doar naivii și ignoranții mai cred în coincidențe.“ „Eu în ce categorie intru?“, am tatonat. „În niciuna. De-aia te afli aici, și ceilalți nu. Să completezi ultima verigă a întâmplărilor. Să închizi bucla deschisă de bunicu’ Vitalian dintr-o neglijență a noastră și-un accident al istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
încurajează individul să se autoevalueze, să se autoorienteze, să-și conducă singur cariera sau să aibă un rol mai activ în planificarea și dezvoltarea carierei sale, ceea ce duce la creșterea responsabilității individului și la îmbunătățirea performanței acestuia. De asemanea, relativa coincidență între stadiile sau fazele de dezvoltare a carierei și căile carierei întărește relațiile sau interdependențele între individ și organizație, o importanță deosebită în acest sens având-o procesul de socializare organizațională. Din perspectiva individului, procesul de socializare organizațională este legat
Managementul carierei by Tiron Elena Loredana () [Corola-publishinghouse/Science/1649_a_3113]
-
de regalitate dobândește un statut director, procesul de construire a identității românești capătă un caracter deliberativ. Ajutați și de concursul de împrejurări, agenții politici se angajează în primele acțiuni de manipulare simbolică a evenimentelor politice. Pe deplin conștienți de puterea coincidenței în suscitarea imaginației colective, autoritățile statale elaborează o "calendaristică simbolică" în care momentul critic de maximă încărcătură simbolică este data de 10 mai, cu cele trei semnificații monarhice ale sale: i) 10 mai 1866 întronarea lui Carol I ca domn
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
atman, purusha, rațiune eternă, nebunie divină, lumina interioară, geniu, inspirație, elan creator, intuiție etc. -69), deși, pentru mulți alții, activitatea poetica s-ar putea rezumă în "ecuația" rațiune tehnică muncă. Două poziții contrarii prin disponibilitățile luate în considerare, deci, dar coincidențe prin efectele acestora, si care instituie, astfel, o relație de echivalentă între raționalitate și iraționalitate că factori determinanți ai creației, între conștiința absolută și inspirație 70. În fața atâtor încercări de clarificare nesatisfăcătoare, s-a admis, în cele din urmă, că
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
că ființă creată în care se manifestă forță de creație universală. În calitatea lui de creat ce se face părtaș la această forță de creație, poetul participa la întreaga Creație. În cursul devenirii ei, operă constituie, astfel, un punct de coincidență, de anulare a diferențelor și a opozițiilor, a discontinuităților și fragmentarilor, pe deasupra cărora se reintegrează, pentru un scurt interval, în spiritul artistului, unitatea lumii. Percepută că o stare de plenitudine interioară, ca sentiment de plăcere care însoțește armonia facultăților de
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
fac mai multe figuri într-o zi de târg decât într-o serie de sesiuni academice"169. La fel este adevărat, că prezența ei nu se verifică doar în așa-zisele culturi evoluate. Metaforă s-a iscat, spune Blaga în coincidență cu cei ce văd (precum Nicol 170 ori Cassirer) în subiectul uman o ființă simbolică -, deodată cu omul, în momentul în care acesta și-a declarat omenia, ca "simptom" al acestei condiții a sale, că structura statornica a lui și
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
a întâmplat exact același lucru... — Tata a avut într-adevăr o neplăcere cu Mrs. Schmidt, guvernanta prințeselor Belokonski, strigă Kolea. Mi-aduc și eu aminte. — Cum? Exact la fel? Aceeași istorie să se petreacă la cele două extremități ale Europei, coincidențele mergând chiar până la rochia de culoare albastru-deschis? insistă nemiloasa Nastasia Filippovna. O să vă trimit Indépendance Belge! — Țineți seama, încă mai insista generalul, că mie mi s-a întâmplat cu doi ani mai înainte... — Asta ar putea fi o explicație! Nastasia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
foarte puțini, aflaseră că după Ekaterinhof, chiar de a doua zi, Nastasia Filippovna fugise, dispăruse și că, cică, apoi se descoperise, în sfârșit, că plecase la Moscova; așa că și în deplasarea lui Rogojin la Moscova începură să găsească o oarecare coincidență cu acest zvon. De asemenea, se iscară niște zvonuri și cu privire la Gavrila Ardalionovici Ivolghin, care, și el, era destul de cunoscut în cercul său. Dar acestuia i se întâmplă ceva care curând potoli, apoi chiar spulberă de tot toate vorbele urâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cea care s-a întâmplat acum câteva zile... Burdovski parcă îi zice... Cum de n-ați remarcat aceeași denaturare a ideilor și a convingerilor morale? Doar e exact aceeași situație! Mi s-a părut atunci că n-ați remarcat deloc coincidența. — Uite ce-i, domnul meu, se înfierbântă Lizaveta Prokofievna, toți ne-am dat seama că stăm aici și ne lăudăm în fața lui, însă el a primit astăzi o scrisoare de la unul dintre ei, chiar de la capul răutăților, de la cel coșuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el, ca de obicei. El nu se indignează de nimic; nici de afacerea Stroussberg, nici de îmbogățirea peste noapte a patrioților după răscumpărare, nici de goliciunea și mizeria în care-a trăit oastea noastră pe câmpul de război, nici de coincidența intrării truimfale cu cedarea Basarabiei, nici de Landau - Costinescu, nici de Mihălescu - Warszawsky, c-un cuvânt de nimic. Prea e fricos d. Stolojan. Nu se teamă de nimic. Dinastia Cariagdi poate pune taxe peste taxe pe populația mahalalelor pentru ca să facă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Costache Negri, Vasile Conta etc., le semnalau cu vehemența disperării În ideea de a trezi oamenii politici la realitate. Cu acuratețea omului de știință Emil Vasiliu trece la dezvăluirea cauzelor, pentru că numai așa - spune el se pot găsi remediile necesare. Coincidența cu viziunea eminesciană, afirmată public la vremea sa este izbitoare, atât sub aspectul cauzelor cu urmările lor, cât și sub aspectul remediilor posibile. Pe primul plan sunt situate cauzele istorice, care au făcut ca diferitele ținuturi românești să fie supuse
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
timpurilor, ascensiunea sa fiind asociată cu anii șaptezeci, un deceniu fundamental al cinematografiei postbelice. Alfredo James Pacino avea un nume predestinat pentru rolul care l-a propulsat pe firmamentul cinematografiei americane, Michael Corleone în Nașul, partea a II-a. O coincidență interesantă: bunicii din partea mamei erau originari din ... Corleone, o comună în estul Siciliei. Rolul a fost atât de convingător, încât au urmat personaje cinematografice la fel de italo-americane: Tony Montana (Scarface), Alphonse Caprice (șeful cel mare și rău, "Big Boy" din Dick
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
denumirea unuia din posturile cheie în baseball, desemnând pe cel ce încearcă să prindă mingea, alături de celelalte posturi de pitcher (cel ce aruncă mingea, uneori chiar președintele, vezi FIRST PITCH) și batter, cel ce lovește mingea cu bâta. O altă coincidență, sau un detaliu care a mărit vizibilitatea inițială a titlului romanului în 1951, a fost dramaticul meci de baseball al secolului, jucat în același an între The New York Giants și The Brooklyn Dodgers, care apare ca punct de plecare pentru
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
apocaliptic ce a ras Dresda de pe fața pământului în noaptea de St. Valentine's Day, 1945. În anul precedent, Vonnegut mergea în permisie acasă unde, de Mother's Day, mama sa se sinucidea. Mai urmează, în biografia lui Vonnegut, câteva coincidențe și ciudățenii teribile care par să aibă ceva de-a face cu funcționarea sistematică a unei lumi sinistre a umorului negru. Vonnegut însuși a fost plasat în rândul scriitorilor americani postbelici de umor negru (alături de Barth, Pynchon, Heller), începându-și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
se apropie acum de programul avangardei suprarealiste, privit altădată, din perspectiva „constructivismului”, cu suspiciune. Chiar dacă nu numește direct „automatismul psihic pur” și „dicteul automat”, poetul le aproximează totuși în expresii similare, înscrise pe orizontul mai vast al căutărilor avangardiste vizând coincidența dintre a scrie și a fi: „Scriu cu gândul nedefinit de a mă transforma cu încetul în însuși steagul de cerneală prin care cavaleria chiotelor se desface”. De la „arta ca manifestare vitală”, la „câte cuvinte - atâtea ființe” se ajunge astfel
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în poem („vreau acest paradox: memoria și noutatea”), de vreme ce constituie însuși fluxul vital care este scrisul. Esențială e forța lor de șoc, insolitul întâlnirii unor poli tensionali capabili să dea naștere „fulgerului unei imagini”, „iluminării” tulburătoare, viziunii; loc mitic al coincidenței contrariilor, al interferenței dinamice dintre real și imaginar, dintre eu și univers, într-o „incandescență sublimă”, - trimițând spre ceea ce Breton numește, în Suprarealism și pictură (1928), „câmpul psiho-fizic total”. Imaginea și, ca succesiune infinită de imagini, poemul se constituie astfel
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
este un cuvânt-cheie în "noul antropocentrism" pe care teologia Părintelui Stăniloae îl opunea tacit opacității lumii din ateismul oficial. La un an de la debutul lui C. D. Zeletin, în 1978, apărea opera capitală, în trei volume, Teologia Dogmatică Ortodoxă. Simplă coincidență? N-aș crede. În lumea-lumen, transparența e semnul dialogului între om și Dumnezeu, căci lumea nu e transparentă în afara acestui dialog, adică în sine. Aceasta, reamintesc zice Părintele Stăniloae este "înălțarea lumii la starea de mediu transparent"375. C. D.
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Pe Tomas l-a cunoscut în cârciuma unde servea la mese bețivi, trăitori doar în mizeria trupului. Tânărul necunoscut avea pe masă o carte deschisă, iar la radio s-a întâmplat să se difuzeze tocmai cvartetul lui Beethoven. Această dublă coincidență în mijlocul bețivilor era diferența în repetiție: "Tot ce se petrece ca o necesitate, tot ce e de așteptat și se repetă zi de zi nu-i decât un lucru mut. Numai întâmplarea ne spune ceva"423. Apariția lui Tomas aducea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
reîntoarceri. O asemenea lectură a lui Nietzsche (dar de astă dată în deplină cunoștință de cauză) am mai întâlnit-o la Svetlana Paleologu-Matta în Jurnal hermeneutic (1997), carte dedicată, în mare parte, unui comparatism Eminescu-Nietzsche. Kundera transferă repetiția mută în coincidență, care e sporitoare de ființă în sensul lui Noica. Din această clipă el părăsește reducția postmodernistă în simulacre, adică în ceea ce postmodernii au numit parodia infinită a identicului până la limita dispariției lui totale, așa cum se-ntâmplă în filosofia lui Michel
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Din această clipă el părăsește reducția postmodernistă în simulacre, adică în ceea ce postmodernii au numit parodia infinită a identicului până la limita dispariției lui totale, așa cum se-ntâmplă în filosofia lui Michel Foucault. Hazardul părăsește albia simulacrului-diferență și devine destin prin coincidență. Este ceea ce se-ntâmplă cu Tereza și Tomas. Repetiția ușoară (echivalentul repetiției oarbe, ca devenire întru devenire) se transmută în repetiție grea (încercarea eminesciană, devenirea întru ființă), ca în cvartetul lui Beethoven. Coincidența este semnul destinului, cum au intuit cei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
părăsește albia simulacrului-diferență și devine destin prin coincidență. Este ceea ce se-ntâmplă cu Tereza și Tomas. Repetiția ușoară (echivalentul repetiției oarbe, ca devenire întru devenire) se transmută în repetiție grea (încercarea eminesciană, devenirea întru ființă), ca în cvartetul lui Beethoven. Coincidența este semnul destinului, cum au intuit cei vechi. Asta grăiește extraordinarul mit al lui Oedip, care începe cu întâmplarea copilului găsit plutind în coș. Kundera dă exemplul tolstoian al Annei Karenina. Anna l-a cunoscut pe Vronski în clipa când
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
conturează ca un romantism civic, pentru a deveni apoi „genul proxim al poeziei românești postpașoptiste” prin autori care au vibrat la tipul de sensibilitate ilustrat de Byron, dar și la poza și deprimarea lui elegiacă. Este reliefat faptul că prin „coincidența idealului la model și adepți”, dar și datorită afinităților elective ale unor scriitori români, byronismul a jucat un rol important, „deschizând romantismului românesc orizonturi europene”. În acest context, Mihai Eminescu și Al. Macedonski sunt considerați cazuri particulare de „echivalență valorică
VERZEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290502_a_291831]
-
întreg „folclor”, în care, fără îndoială, anecdotica reală va fi fost împănată de completări fanteziste. Se poate spune însă că existența dezordonată i-a grăbit sfârșitul: scriitorul s-a stins în condiții absurd-tragice, înghețând în zăpadă, la fel ca (tulburătoare coincidență) personajul Șomerul, al uneia dintre cele mai cunoscute nuvele ale sale, Groapa de fumat. A fost distins în 1960 cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române pentru Poarta și cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Vorbă-n colțuri și rotundă (1973) și
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
nivel pe amândouă, ca Hua Tuo, Dharma, Sun Simiao, Zhang Shanfeng și regretatul meu profesor, dr. Wan Laisheng. Toți au fost la vremea lor medici excelenți și, de asemenea, maeștri de frunte În artele marțiale chinezești. Nu este doar o coincidență. Artele marțiale, la fel ca și Îngrijirea naturală a sănătății, sunt un subiect predominant În cultura chineză. În ultimă instanță, scopul suprem al acestor două ramuri ale activităților omenești este același - contopirea cu dao. Zhuangzi, al doilea mare Înțelept daoist
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
e atât de puternic, Încât cară În spate tot codrul. Veverița, știutoare și sigură pe ea, Încheie discuția cu această replică: „N-oi putea duce eu În spate păduri, dar nici tu nu poți sparge o nucă”. Nu este o coincidență faptul că același filosof a făcut În fața lumii Întregi declarația Îndrăzneață că sănătatea este, pe termen lung, cea mai mare bogăție. Într-adevăr, nu este nevoie să ne comparăm cu alții. Dacă rezistăm tentației de a ne compara, am făcut
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]