27,125 matches
-
festivalul își propune să aducă teatrul independent mai aproape de public. Astfel, iubitorii de teatru din București și nu numai au ocazia timp de o săptămână să se bucure în spații neconvenționale de producții independente îndelung aplaudate pe scene din diverse colțuri ale țării. Prin urmare, dacă joci într-o producție independentă care s-a bucurat deja de succes la nivel local, înscrie-te la prima ediție a festivalului național de teatru INDEPENDENT. Festivalul îți oferă oportunitatea de a o prezenta publicului
Start la înscrierea la festivalul naţional de teatru INDEPENDENT by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72154_a_73479]
-
Mihaela Rădulescu povestește, într-o postare pe blogul personal, cum a fost umilită în străinătate, doar pentru faptul că este româncă. „Am intrat într-un magazin de nimicuri, am găsit niște lucruri banale, artizanale, care s-ar potrivi în diverse colțuri ale noii mele case pe care încă o mai decorez. Am descoperit o etajeră ce părea de sute de ani, un ceas de perete pictat de mâna unui artist, niște vase de ceramică... Am plătit cu o filă de cec
Mihaela Rădulescu, umilită în Occident, când a cumpărat străchini by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72170_a_73495]
-
cum s-a simțit când a aflat că firmele de închiriat mașini nu mai au voie să- servească pe români: Inutil să vă mai spun cât mi-a cazut fața și cât m-am abținut să-mi țin lacrimile în colțul ochilor, ca Heidi. Ce faci într-o asemenea situație? Cui te plângi ?! Cine te ascultă?! Cum le dovedești că nu ești și tu unul dintre cei care fură mașini prin metode tot mai ingenioase?! Am respirat adânc și am decis
Mihaela Rădulescu, umilită în Occident, când a cumpărat străchini by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72170_a_73495]
-
se juca, a fost atacat de un câine al străzii, cunoscut în zonă ca fiind unul blând. Maidanezul s-a repezit la micuț și l-a mușcat de cap. Mama copilului a reușit să-l scoată repede pe acesta din colții câinelui și a chemat ambulanța. Medicii au constatat că victima are o ureche perforată și răni la cap.
Un câine maidanez a mușcat de cap un copil de un an by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/72232_a_73557]
-
la Cernăuți, mitropolit misionar în Transnistria. Cu autoritatea de înalt ierarh în Basarabia, Bucovina și Transnistria dispune și veghează ca un adevărat diriginte de șantier (sunt mărturii care vorbesc despre hrana frugală pe care o lua, între zidari, pe un colț de masă, pe o scândură, având drept față de masă un ziar) înălțarea unei maiestuoase Catedrale episcopale la Bălți, a unui Palat Mitropolitan la Cernăuți, ambele, cu multe așezăminte anexe, ridică biserici noi și redeschide multe altele, transformate de bolșevici în
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
înălțimea turnului Primăriei/ un acord comercial așternut cu cerneală stângace cum sângele/ case-ntregi pleacă-n Vest ziduri oarbe/ căutând pe-ntuneric necunoscutul șoselelor/ speranțele cum pete prea vechi pentru-a mai putea fi luate-n seamă/ în localul din colț perorează mici demagogi cu creier de lână/ șovăitor se scoală poetul de la masă/ sătul de poezie ca de-o mâncare grasă" (p. 31). Singur în Amarul Târg poetul trăiește aproape exclusiv în lumea literaturii. Versurile tinerilor poeți de azi îl
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
e o iluzie pe un ecran de computer, cînd "iese" pe foi de ciornă în lumea cu ochelari și creion, cînd se tipărește, cînd stă, nouă, pe rafturi, sau, în fine, cînd folosința îi îngroașă paginile și-i ia din colțuri, cartea are miros. Izul de librărie, de clei și de hîrtie tăiată proaspăt, de coperți nezvîntate. Mirosul bibliotecii, uniform, pierdut în învelișuri de praf. Mirosul anticariatului, mai acru, mai tare, de piei ușor putrezite, cartoane care-ncep să se mănînce
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
sub geam de sticlă, ia, și reușește să-l păstreze, mirosul casei în care, odată, a stat. Sigur e că, din fostul ei loc, aproape fiecare carte pleacă, în anticariat, cu ceva. Cu o ștampilă, încrustînd cu cerneală violentă un colț, sau un cotor. Cu o pată, trădînd obiceiuri boeme, sau dimpotrivă, ale foștilor proprietari. Rosătura de la zgarda funcției ei utilitare: suport de cești nu totdeauna bine șterse... Rar, dar nu din cale-afară, cu o floare presată, cel mai adesea floare-de-colț
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
Sînt obiecte care-și așteaptă istoria, uzul, tributul de nimicuri dispensabile cu care trăiesc, ca o casă cu ciurucurile ei. Ele, oricît ar părea de ciudat, o fac să fie locuită. Moștenirile de obiecte, acumulările de fleacuri imposibil de ordonat, colțurile în care nu controlezi niciodată și te poți mira de ce găsești. Cartea de anticariat e locuită, și ea, de toate aceste mirosuri. Ca un chihlimbar de formele muștelor vii, din care nu mai păstrează decît o părere. Ca o bijuterie
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
vesele și femeilor cu mândri bronzosâni, Unde, prin stepe și porumb roșcat, Mai trăiesc focuri fumegoase Și șatre de țigani; Eu, Dovid-Ari ben-Meir, Care, adolescent, îi cântase furiosului Saul, Cel care Revoltaților feciori ai Israelului Le dăduse steaua-n șase colțuri; Eu, Duvid-Ari, Praștia căruia stoarse Blestemul din clipa morții lui Goliat, - Celui, la poalele căruia munții tremurau, - La vatra voastră venii cântecele să vi le învăț, Dar cât de curând Pe-al meu vi-l voi cânta. Țin minte totul
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
ancestrală. Noile edificii kitsch, cu scările lor de beton "care crapă, de parcă scara ar vrea să divorțeze de edificiu" în fața cărora apar uneori bătrâni dezorientați, îmbrăcați ca pentru un grotesc bal mascat fac parte dintr-un cotidian recognoscibil în orice colț al României. Cei mai tineri își anunță prezența în sat prin boxele scoase în curte pentru ca manelele să se audă viguros, până departe, sau prin mașinile second hand care stârnesc panică pe ulițe și din care răsună același glas plângăcios
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
1/ ianuarie 2008), intitulat Ianuarie, Ipotești, Eminescu, Adrian Popescu scrie pătruns de respect și fără urmă de demagogie despre sărbătorirea lui Eminescu în fiecare ianuarie, la Botoșani: "Ce este de fapt pentru noi acest ritual cultural? E retragerea, într-un colț de țară, a unor inși devotați unui cult, cel închinat primului nostru poet universal, harului său, care i-a conferit o supraomenească, misterioasă putere plăsmuitoare, greu de definit, în ciuda exegezelor românești sau străine? O opțiune pentru trecut, un conservatorism luminat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8771_a_10096]
-
cât. Și-apoi a mai zis cineva ceva, un cuvânt tremurat, ori un cuvânt obligatoriu, mâine, ori pâine, sau așa ceva... Și toți ne uitam în pământ, într-un punct de unde, împingând ușor câțiva bulgări mărunți, urma să se ivească un colț roșcat verzui, apoi un lujer subțire, care nu trebuia să depună nici-un efort spre a-nflori, pe loc, sub ochii noștri... Adevărul este o floare care crește la picioarele noastre, și pe care trebuie s-o căutăm cu grijă. Eul
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
acesta nu este propriu actului creației, fiindcă lumea însăși e o construcție nefinisată? M-am gândit că aș putea să propun neterminatul drept categorie estetică. De aceea, îmi imaginez opera mea ca o pânză a unui pictor în care un colț rămâne alb... Iubirea?... Acum riscul cel mai mare este acela de a cădea în ridicol, în penibil. (Crezi că mi-a fost ușor să nu-ți mângăi umărul?... S-a apropiat de mine și mi-a atins umărul stâng. Acum
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
Ceea ce ar explica, după Madariaga, disproporția între "valoarea Spaniei în ansamblul ei și cea a spaniolilor luați individual". Ei, dar de aici intrăm de acum în niște subtilități pentru a căror evaluare nu sunt suficiente două săptămâni itinerante printr-un colț de Spanie. Așa cum, pentru a emite judecăți și nu doar impresii asupra Barcelonei, ai avea nevoie de câteva luni, nicidecum de câteva ore: o simplă privire asupra planului orașului sau asupra imaginii sale aeriene îți dă senzația descurajantă că e
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
a mă întâlni cu el, va fi fost argumentul decisiv care m-a determinat să accept aventura acestui voiaj târziu. În fine, am ajuns la cel mai celebru dintre edificiile sale, Casa Milla sau La Pedrera, bine plasată pe un colț de intersecție, cu o perspectivă generoasă, din mai multe unghiuri asupra ei. Înălțată între 1906 și 1912 - Gaudí e o încununare a Epocii Belle în viziune proprie - singura vizitabilă. Cu parter, cinci niveluri și un pod, mansardă, ce-o fi
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
locului. După descrierea care te pune în temă, vin capitolele participative, făcute să vezi locul prin ochii călătorului, de la graniță încolo. În Abisinia se ajunge plutind pe Marea Roșie, spre Somalia franceză. Neplăceri la vamă - cine nu le cunoaște, în orice colț al lumii! Întîlnirea întîmplătoare cu un hotelier, și popasul fericit în proprietatea lui din port. Călătoria mai departe, spre Abisinia, cu trenul. Printre cele mai scumpe din lume. Povestea drumului de fier, cu ingineri elvețieni, francezi, și cu englezi și
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
puteți. Dar faceți ceva, să ne bucurăm și noi la începutul sfârșitului. E cineva acolo sus care mulțumește pentru noi"... Vă transcriu aici poezia Obosit, știind însă că nu e deajuns chiar dacă e impresionantă: "Obosit, plin de durere/ La un colț de stradă mută,/ Răzimat de-a lui putere/ Plânsul lacrima-și sărută.// Sieși strânge mâna-n mână/ Cu căldura care pleacă/ Și în gând încet îngână/ Spune-i, doamne, să mai tacă!// Că ajunge cu cerșitul./ Piatra e mai mare
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
nu-mi pot fixa în minte o ediție Caragiale. Onorabilii trăiesc peste tot și nicăieri, în pagini și deopotrivă pe cant, în cusătura coperții și-n baierele lumii. Scriu, așadar, despre ei, cei omniprezenți. Cronologic vorbind, după schemele în trei colțuri (sic!) ale sociologilor, pornind de la modelul liberté - egalité - fraternité, onorabilii sînt trăitori în vremea egalității. Iar vive la bagatelle e nedezmințita lor deviză. Egalitarul lui Caragiale e un hibrid, un Bubico. Fidel, și totuși crai. De rasă, dar corcit. Amic
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
la groapa cu var, și suferind-distinse, ca niște cearcăne - poeziile lui Eminescu așezate la capul fetei, pînă "intrase în țara viitoare." Un amestec de opulență și foame face tragedia, atîtă cîtă e, atenuată de poză, a mărturisirilor. Proprietăreasa-cerșetoare, contrabandistă, la colț de stradă, de țigări din vremea bună, are, ascunsă, o mică avere: mantouri și rochii de la balurile de-altădată. Este deja '39, cînd Stelaru își înscenează moartea la ziar. Cu banii de parastas trăiește îndestulat o vreme, blagoslovind rudele care
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
au fost organizate de el, împreună cu Gide. Arthur Koestler insistă pe predilecția lui pentru ceremonial și taină. Venit să-i ceară o participare la o chetă (ajutorarea unor refugiați), amfitrionul îl îndeamnă să-l însoțească în curtea clădirii, într-un colț mai retras. Obrazul i se contracta convulsiv, la intervale răbufnea un țipăt ca al unui animal de pradă în junglă. După ce a ascultat doleanța lui Koestler, Malraux i-a dat satisfacție, dar apoi l-a apucat de umăr, fixându-l
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Domnul se aseamănă muntelui celui sfânt și nu se tem nicidecum de bântuielile lui Veliarť". La Rohia am mai fost și la pomenirea de 40 de zile, unde l-am reîntâlnit pe domnul Alexandru Paleologu. ...În chilie, pe masă, prin colțuri, cărți și broșuri, între ele, și câteva din cele vreo douăsprezece lucrări de reflecții duhovnicești, de practică isihastă scrise de Arhimandritul Mina Dobzeu și tipărite pe cheltuiala sa, în care axa ordonatoare e iubirea pentru toți credincioșii. Dar și avertismentul
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
altfel, este dificil să-ți dai seama de la ce punct încolo filmul este prost sau face pe prostul prin abilitatea regizorului de a juca clișeul cu ironie implicită dînd "boborului" ce-i al "boborului" și păstrînd pentru sine zîmbetul în colțul buzelor. Primul film a fost o afacere bună, succes de box office international, și cel de-al doilea este conceput la fel: gîdilă orgoliul național pînă la lacrimi, forjează în draci o mitologie articulată istoric, cu alte cuvinte trăiește istoria
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
diferite de cele caracterizând opera sa recentă, cea care i-a adus o faimă universală, descoperi cu ușurință punți de legătură. Piese din anii '60 trăiesc prin evidențierea procesului de transformare a unei grămezi de plumb topit, "stropită" într-un colț de încăpere, într-o formă definitivă. Giganticele ziduri răsucite din oțel pe care artistul le-a folosit intens în ultimii ani presupun la rândul lor un complex și îndelungat proces industrial. Culorile lor - rugină portocalie, un maro catifelat - evocă natura
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
până la al patrulea, care, fiind ultimul, nu mai avea ce alege. În schimb, data viitoare, ultimul devenea primul. În felul acesta, toți, pe rând, treceau prin toate fazele. Se întâmpla ca primul căruia îi venea rândul să aleagă, dacă exista, colțul, chiar dacă acesta era mai ușor decât feliile. Totul mergea în ordine, până venea o percheziție și o mutare în altă celulă. Atunci balanța era confiscată. În noua formație trebuia fabricată altă balanță, timpul nefiind o problemă. Se stabileau apoi alte
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]