2,821 matches
-
pe care nu ții atît să-l deslușești, cît să te pătrunzi de el și să-l Încorporezi odată cu liniștea pe care el o cuprinde. Dacă vreodată ți s-a părut că are și un nemărturisibil rost, atunci desigur ai colindat de unul singur, ore În șir, de-a lungul țărmului doar pentru a iscodi felul În care taina mării se mărturisește ca ceva de neînțeles. Și poate ți s-a părut că valurile nu sînt decît răsuflarea mării, mărturisind osteneala
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
și să se bucure de tîlcurile lui? Rătăcirea. Rătăcirea este o căutare răzleață a drumului, a țintei. Rătăcirea Înseamnă a ajunge mereu Într-un loc În care nu te așteptai să te afli. Rătăcirea, În sensul ei figurat de a colinda cu voluptate un tărîm miraculos, este simbolul unui traseu inițiatic prin care un teritoriu neutru, legat prin rețeaua pașilor celui ce Îl străbate, devine ținut. Taina unui haiku se mărturisește doar celui ce rămîne prizonierul său voluntar și are răbdarea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
supravegheat „discret“ de Anuca, fata pădurarului câțiva feciori boierești, cărora le era încredințat, dar de la distanță, că nu-i putea suferi în preajmă. De cele mai multe ori, cu șiretenie, scăpa de „urmăritori“, și îmbrăcat cu blană de lup, sprijinit în toiag, colinda ulițele satelor, ori se afunda în pădure zicând că-l caută pe „Suru“... Totuși, cu un comportament tulburat și stăpânit de o idee fixă, era greu de urmărit. Coana Smaranda, Boieroaica, plângea și se ruga zi și noapte sub candelă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încolo, o liniște deplină stăpânea în padurea întunecată. Niciun sunet nu se înălța deasupra pământului... nici bufnițele nu mai pufăiau, doar, din depărtare, de pe crestele lui Mârzac venea ca un zvon în surdină, pe pale de vânt, urletul lupilor. Jderul colinda prin pădure șovăind. Se strecura împotriva vântului, pe lângă desișuri și opreliști de uscături; pe coastă cercetă vizuinile printre rădăcini, dar fără speranța de a gasi ceva. ...Februarie geros veni ca o vijelie. În partea de răsărit a povârnișului asupra căruia
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o fărâmă de simpatie omenească, în jurul ei... asta dorea. Ea le cerea iubire, așa cum îi dăruise ea lui Nică și lui Suru. Fără prieteni, fără vorbe prietenoase... era dureros de singură. Numai în singurătate, ori prin locurile pe care le colindaseră împreună cu Nică, ori cu Suru, numai acolo reușea să se regăsească, alături de ei, retrăind stările sufletești ce le avusese atunci. Numai tatăl ei știa câtă amărăciune se grămădea în inima fetei lui. „Pitpalac... pitpalac!“, o prepeliță îi frânse gândurile, ieșind
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îi spuse ea. Sunt oameni de treabă și mă înțeleg de minune cu ei; pun la cale strategia pentru anul viitor. Călătoria asta... continuă cu un mic zâmbet, a fost un bonus neașteptat. Nu mi-am pus în cap să colind lumea. Dar mi-a făcut plăcere să vin din nou aici. —Locul tău preferat, observă el. —Orașul meu preferat, cu siguranță, zise ea ridicând din umeri și apoi zâmbind. Am fost să văd o casă astăzi. Adică am trecut pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să dea o lecție stăpânului egoist. Copiii priveau, cu luare aminte, la pregătirile celor doi bărbați, îngânând colinde, învățate de la părinții lor: A veni de mult, de Sus Feciorul cel bun, Isus. El prin lume a umblat Locuri multe-a colindat... Eu am învățat la școală un colind nou, spuse, cu însuflețire, Ivan. Învață-ne și pe noi, se rugară ceilalți frați mai mici. Bine, dacă-l veți învăța, vom merge mâine cu Steaua! Steaua sus răsare Ca o taină mare
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
fugă spre casă, se dezbrăcară și așteptau să sărute icoana, crucea sfântă și mâna părintelui, apoi cei mari să cinstească un cană de vin fiert, iar copiii să primească mere și nuci. Fetea, să nu uiți să veniți să mă colindați, spuse părintele, gustând din cana aburindă. Știi că și cucoana se supără! Dă, părinte, om veni și anul acesta, dacă Dumnezeu ne va ține până-n seară! se bucură gospodarul casei, cu gândul la plăcinta cu dovleac și la rachiul îndulcit
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Natalița, Ileana și Alyona, nevestele gospodarilor. Îndemnând caii, își amintiră că l au uitat și în acest an pe vecinul Maxim, un văduvoi roșcat, care ținea cu sfințenie toate sărbătorile, dar Dimitrie le spuse că vor avea vreme a-l colinda înainte de a merge la preot. Vântul le bătea din față, spulberând mantia de nea, cese așternuse pe spatele cailor. Copiii lui Fetea și a Nataliței se lipeau, înfrigurați, unul de altul, îmbodoliți în cojoace mari, cât de un stat de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
lopată lată, cu care făcuse loc altei pături de nea. Sara bună, gospodar! dădu binețe Fetea, smucind bucuros hățurile. Bună să vă fie, rusnacilor, răspunse țanțoș Ștefan, un muntean vânjos, venit de prin părțile Bucovinei. Dar devreme ați pornit a colinda? D-apoi, s-avem vreme să trecem pe la tine, răspunse una dintre femeile înfofolite din sanie. Ori n-ai vreme de oaspeți, Ștefane? se minună Natalița. Bucuros sunt totdeauna de așa oaspeți, îl auziră rostind pe Ștefan, în timp ce Fetea îndemna
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
întrebuințare: erau lăutarii din cătunul vecin, Pârcovaci, care merseseră, toată noaptea cu Bereza. Hăi, iștia-s rușii! N-ați mai terminat colindatul? O să-l terminăm astăzi, îngăimă, înțelept, Maxim. Și așa se întâmplă. Părintele a hotărât, drept pedeapsă, ca rușii să colinde numai în prima seară de Crăciun, pentru a-și ispăși păcatele. Și mulți ani după această întâmplare, se auzeau colinde în două zile diferite: în Ajun, colindau locuitorii din Ungureni, iar, a doua seară, gospodarii din Ruși. Anii au trecut
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Maxim. Și așa se întâmplă. Părintele a hotărât, drept pedeapsă, ca rușii să colinde numai în prima seară de Crăciun, pentru a-și ispăși păcatele. Și mulți ani după această întâmplare, se auzeau colinde în două zile diferite: în Ajun, colindau locuitorii din Ungureni, iar, a doua seară, gospodarii din Ruși. Anii au trecut, casele s-au înmulțit, flăcăii ruși au mers la pețit fetele din Ungureni, nepoții bucovinenilor s-au însoțit cu fete din Ruși, dar obiceiul a rămas neschimbat
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Iarna a vestit, Natura a albit. Ea m-anunță că-n curând O să vină Moșul Sfânt Cu dulciuri și jucării Pentru cei mai mici copii. După el, Moșul Crăciun, Negreșit pleacă la drum, Știe că îl așteptăm Bucuroși să-l colindăm. Un vis Pricop Petronela, S.A.M. Sirețel Azi, venind de la școală am simțit o adiere caldă pe obraz. Ce să fie oare? Mi s-a părut, dar...nu, că o nouă adiere mă face să tresar . Privesc cu atenție și
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
rătăcirile lui Ulise, cât vrea să ne sugereze că în ele există o soluție. Să ne imaginăm Odiseea fără Ithaca. Oare ce mai rămâne atunci din ea? Ceea ce îi dă sens este, indiscutabil, sfârșitul. În fond, nu e nevoie să colindăm lumea pentru a rătăci. Cel care a cunoscut cel mai puțin iubirea a fost, se pare, cel care a alergat tot timpul după exemple. Don Juan. Poate că acest lucru e adevărat și în privința călătoriilor. Unii își închipuie că e
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fost donată de către Ioan al VIII-lea Paleologul lui Alexandru cel Bun la 1401, și ne spune cum el s-a străduit să adune legendele care circulă prin zonă referitoare la această icoană, și-ar dori ca în perspectivă să colinde țara în căutarea icoanelor făcătoare de minuni și să strângă într-un volum legendele care le însoțesc, eu iarăși neastâmpărată îi pun întrebări, dar răspunsul îl primește în locul meu Theo, și ochii lui luminoși n-au întâlnit încă privirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tot mai frumoasă și mie nu-mi stă gândul decât la mănăstire, la biserica ce mă așteaptă ca o logodnică răbdătoare s-o umplu de imagini sfinte, am citit mult în ultimele luni despre pictura religioasă ortodoxă, despre frescă, am colindat biserici mai vechi și mai noi, sunt plin de-o bibliografie deșartă și nerăbdător să pictez, voi fi în stare oare?! și-mi dau seama cu oroare cum chinul acesta lăuntric al meu seamănă cu teama unui bărbat pândit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din circuitul matinal de cafea, dar figura înfricoșată a lui Deirdre merita riscul. Luni, lui Clodagh i-a venit o idee genială despre cum să iasă din starea deprimată în care era. Să iasă în acea seară cu Ashling. Să colinde barurile ca în vremurile bune, poate să ajungă și într-un club, și așa va avea ocazia să poarte câteva din noile sale haine. Poate pantalonii palazzo și tunica - dar ce pantofi mergeau la așa ceva, se întreba ea. Se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
lucru surprinzător, celebritatea mea locală a durat destul cât să-mi aducă și niște avantaje în plus. Lee era recuperatorul favorit al lui H.J. Caruso, dealerul auto cu faimoasele reclame de la radio, iar când aveam câte o perioadă mai lejeră, colindam străzile prin Watts și Compton, în căutarea mașinilor cu rate neachitate. Când dădeam peste vreuna, Lee făcea praf geamul din partea șoferului și o pornea legând firele de la bord, iar eu țineam de șase. Apoi mergeam unul după altul la parcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mă asigur că nu încearcă să smulgă o mărturisire de la amărâtul ăla nevinovat din celulă. • • • N-am dat de Lee nicăieri prin secția de poliție, așa că am pornit singur la verificarea ponturilor de pe listă. Zona pe care trebuia s-o colind era în districtul Wilshire și includea restaurantele, barurile și cârciumile cu tonomat de pe Western, Normandie și 3rd Street. Tipii cu care am stat de vorbă erau majoritatea obișnuiți ai barurilor, sugative diurne gata să se gudure pe lângă autorități sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe un copil. — Betty era lesbiană, Lorna? o întrebă Sears. Mi-am ținut respirația. Lorna se șterse la ochi cu reverul lui Millard și se uită la mine, după care răspunse: — Nu sunt lesbi și nici Betty nu era și colindam numai barurile cu oameni normali. Nu s-a întâmplat decât atunci, când am făcut filmul, pentru că eram falite și ăla ne drogase. Dacă povestea asta ajunge în ziare, tata o să mă omoare. I-am aruncat o privire lui Millard și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Poate că nebuna se odihnește și nu mă mai pândește din dosul perdelei să mă blagoslovească cu Îmbierile ei pofticioase. Sau poate, speriat de tandrețea ei invadatoare, m-am Îndepărtat de strada Matei Basarab, ademenit În dogoarea după-amiezii, și am colindat toate fundăturile din jurul acestui punct de răscruce, unde realul se scufundă În meandrele literaturii de mistere. În jur, numai ziduri cenușii, roase, crăpate, căptușite de iedere agățătoare până sus, astupând ferestre și uși; abia acum descopăr o biserică destul de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
surprins de apariție și intrați În vorbă cu nonșalanță; el te Întreabă despre una, despre alta, ca un vecin de casă ce-ți iese seara În Întâmpinare la colțul străzii, ca să mai afle noutăți de prin părțile pe unde ai colindat tu, să-ți povestească și el ce-a mai văzut În partea cealaltă. Deodată, observi că vorbești singur și că nimeni nu-ți răspunde, că e doar un foșnet lin ce se Îndepărtează Încet; te uiți cu stupoare În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bibliografia: bine, dar eu am toate cărțile deja citite, nu am timp să fac conspecte. Este intransigent; găsim o stratagemă, Însă, și nu ne certăm. Îi cer să mă lase să merg la asistentul S. V. și astfel pot să colind cele șapte grupe cu care face acesta seminar. Mă plimb de la o grupă la alta, după cum Îmi convine și În funcție de cum aflu un interlocutor capabil să răspundă la provocarea mea polemică. În general, Întâlnesc numai tocilari, foarte mulți tocilari; toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oi și așa s-a clădit o legendă, adică orașul... Mirosul de tei mă face să mă mișc Într-o stare de excitație, când tot ce văd mi se pare demn de a fi privit. În trenciul meu de student, colind stradă de stradă În căutarea Întâmplării aceleia. De la Bărăție la berăria Sfântul Gheorghe mă amestec În mulțimea pestriță, cu o pornire suspectă, mă las atins de veșmintele celorlalți, mă Înghesui unde e lume mai multă, Întind nara să prind mireasma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cel care o adusese atât de sus, stătea liniștit lângă foc. O privea aproape trist. A Întins mâinile și a cuprins cerul. A Întins mâinile și a cuprins omul primei sale iubiri, el, cerul și vârful de munte... De-atunci, colindă neîncetat munții. A descoperit că omul trebuie să se dăruiască unei idei, să se lupte cu toate clipele pe care le are de trăit. Dar el, el nu mai este. S-a căsătorit. De fiecare dată când ochii ei sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]