2,881 matches
-
iar în nord este subecuatoriala. Climă Ghanei este tropicală, aici putând fi observate două anotimpuri principale: sezonul ploios și sezonul secetos. "Articol principal: Economia Ghanei" Subsolul Ghanei conține mari rezerve de aur (de unde numele de "Coasta de Aur", dat de coloniștii englezi), diamante, minereuri de mangan, bauxita. "Articol principal: Demografia Ghanei" "Articol principal: Cultură Ghanei" În Ghana gastronomia este variată, și include un sortiment de supe și tocane cu fructe de mare. Cele mai multe supe sunt preparate cu legume, carne de pasăre
Ghana () [Corola-website/Science/298103_a_299432]
-
în istorie, a început să fie menționat în jurul anului 2000 î.Hr. când semiții amoriți s-au stabilit pe malul estic al râului Iordan, în timp ce canaaniții (care aparțineau de filisteni) s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, caldeenii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii. În timpul Primului Război Mondial, pentru a submina dominanța otomană din Orientul Apropiat și a prelua sub dominație
Iordania () [Corola-website/Science/298109_a_299438]
-
irlandezi pe St Kitts ca sclavi pentru a lucra pe insulă. [3] Bătălia de la Saint Kitts din 1782, așa cum este descrisă de un observator într-o gravură franceză intitulat "Attaque de Brimstomhill". Insula Nevis a fost colonizată în 1628 de către coloniști britanici de pe Saint Kitts. De acolo, Saint Kitts a devenit prima bază pentru expansiunea britanică și franceză, insulele din Antigua, Montserrat, Anguilla și Tortola (britanicii), și din Martinica, Guadelupe și St Barths (francezii) au fost colonizate de pe ea. Deși de
Sfântul Cristofor și Nevis () [Corola-website/Science/298141_a_299470]
-
și Lahore. Karachi (port); Lahore, Faisalabad și Rawalpindi (în NE); Hyderabad (S).sialkot Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 6 obiective din această țară. Granița Pakistanului cu Afghanistanul, numită Linia Durand, a fost stabilită de coloniștii britanici în 1893. Pakistan a privit Linia Durand ca legitimă, totuși nu era și cazul Afganistanului în cadrul căruia nici un guvern nu a acceptat vreodată legitimitatea graniței. Linia Durand devine astfel inacceptabilă pentru majoritatea afganilor, în special datorită faptului că acesta
Pakistan () [Corola-website/Science/298132_a_299461]
-
fost fie naufragiați sau care au evadat din Barbados sau Sfânta Lucia și Grenada, au căutat refugiu pe insula Sfântul Vicențiu. Ei s-au amestecat cu caraibienii și au devenit cunoscuți sub numele de "garifuna" sau "caraibieni negri". Începând din 1719, coloniștii francezi au obținut controlul asupra insulei Sfântul Vicențiu și au început cultivarea de cafea, tutun, indigo, bumbac și trestie de zahăr. Aceste plantații au fost lucrate de sclavi africani. În 1763, Franța a cedat controlul insulei englezilor. Cu toate acestea
Sfântul Vicențiu și Grenadinele () [Corola-website/Science/298142_a_299471]
-
chinezi și 30.000 de filipinezi în Libia. Libia este casă pentru o populație mare ilegală care numără mai mult de un milion, majoritatea egipteni și africani subsaharieni. Libia are o mică minoritate italiană. Anterior, exista o prezență vizibilă de coloniști italieni, dar mulți au plecat după independența din 1947 și mult mai mulți au plecat în 1970, după instalarea la putere a lui Muammar al-Gaddafi. În Libia sunt peste 140 de triburi și clanuri. Principala limbă vorbită în Libia este
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
Teritoriul Surinam, populat de triburi amerindiene, a fost descoperit de Cristofor Columb în 1498 . În 1499, pe țărmul său au debarcat Alonso de Ojeda și Amerigo Vespucci, dar nu prezintă, din cauza absenței metalelor prețioase, atracție pentru spanioli și portughezi. Primii coloniști europeni (olandezi, englezi) se stabilesc aici la începutul secolului al XVII -lea. Prin "Tratatul anglo-olandez de la Breda" (1667) teritoriul Surinam este cedat de Anglia Olandei în schimbul insulelor Manhattan (New York de astăzi, fiind cunoscut mai apoi sub numele de Guyana Olandeză
Surinam () [Corola-website/Science/298147_a_299476]
-
triburi originale s-au extins în secolul al XX-lea. Angam Day, sărbătorită pe 29 octombrie, celebrează refacerea populației nauruane care, după cele două războaie mondiale, ajunsese la mai puțin de 1500 de oameni. Înlocuirea culturii indigene cu cea a coloniștilor și vesticilor contemporani este evidentă. Doar câteva din tradițiile străvechi s-au păstrat, însă unele forme de muzică tradițională, artă și meserii sau pescuit sunt încă practicate. Nu există nicio publicație zilnică, dar există câteva ziare săptămânale sau bilunare, printre
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
în proporție de 95% de origine europeană, fiind descendenți ai imigranților din secolul XIX și XX din Spania și Italia (aproximativ o treime din populație este de origine italiană) și, într-o măsură mult mai mică, din Franța și Marea Britanie. Coloniștii anteriori au migrat din Argentina și Paraguay. Metișii sunt printre puținii descendenți direcți a populației indigene. Oamenii de origine africană constituie circa 3%. Natalitatea în Uruguay este de 13,9 (per 1000 oameni), mortalitatea 9,1 (per 1000 oameni), iar
Uruguay () [Corola-website/Science/298153_a_299482]
-
Golful Paria. A fost încântat de cele văzute, scriind în scrisoarea către Ferdinand al II-lea de Aragon și Isabela I a Castiliei că a ajuns în Raiul de pe Pământ. Colonizarea de către spanioli a început din 1522, prima așezare a coloniștilor fiind în actualul oraș Cumaná. În secolul al 16-lea Guaicaipuro (n.1530-m.1568) și Tamanaco (m. 1573) au încercat să opună rezistență incursiunilor spaniole, dar noii veniți i-au supus. Tamanaco a fost ucis din ordinul fondatorului Caracasului
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
de asemenea simțită în vocabular și gastronomie, dar și în muzică. Cultura spaniolă și-a pus amprenta pe cultura Venezuelei, în special cea provenind din regiunile Andaluzia și Extremadura ale Spaniei, de unde în perioada colonială au venit marea majoritate a coloniștilor în Caraibe. Influențele culturale ale acestora pot fi observate în edificii, muzică, religie catolică și limbă, dar este și mai evidentă dacă observăm apariția coridelor spaniole, precum și apariția unor feluri de mâncare specific spaniole. În Venezuela în secolul al XIX
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
o fortificație în zonă după râul Olt, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de "Alutus". după râul Prahova, denumire de origine slavă: "prah"- însemnând cataractă de apă (înrudit cu cuvântul românesc prag) + sufix "-ova" Sătmar, de la numele "Zothmar", căpetenia coloniștilor germani aduși de regina Gisella în sec. al XI-lea din magh. Szilágy, compus din "szil" (ulm) + "ágy" (albie), adică Valea Ulmilor (Iorgu Iordan: Toponimia românească, p. 104) - de la numele râului Cibin, latină: "Cibinium" - din slavul "sviba" ("sînger, corn"). - din
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
trei provincii, care s-au cristalizat pe la mijlocul Epocii de Bronz (2000 -1600 î.Hr. ) o dată cu colonizarea preistorică (cca. 2000 î.Hr.) a insulei de către trei grupuri de populații ce s-au stabilit fiecare în altă zonă a insulei : Cele trei grupuri de coloniști stabilite aici au dezvoltat culturi diferite a căror reminiscențe se întâlnesc și astăzi, iar cele trei provincii și-au păstrat importanța până în timpurile moderne, fiind prezente și în organizarea administrativă actuală. În perioada geometrică (cca. 1050 - 700 î.Hr.) acestor populații
Evia () [Corola-website/Science/297489_a_298818]
-
au difuzat ideile sale asupra unei biserici corect reformate, în multe părți ale Europei. Calvinismul a devenit religia majorității populației în Scoția, Olanda și părți din Germania de nord și a avut o influență mare în Ungaria și Polonia. Majoritatea coloniștilor de pe coasta atlantică americană și din New England erau calviniști, inclusiv puritanii și coloniștii olandezi din Noul Amsterdam (New York). Africa de Sud a fost fondată, începând din secolul XVII, de calviniști olandezi (deși câțiva erau de origine franceză sau portugheză), care erau
Jean Calvin () [Corola-website/Science/297534_a_298863]
-
Calvinismul a devenit religia majorității populației în Scoția, Olanda și părți din Germania de nord și a avut o influență mare în Ungaria și Polonia. Majoritatea coloniștilor de pe coasta atlantică americană și din New England erau calviniști, inclusiv puritanii și coloniștii olandezi din Noul Amsterdam (New York). Africa de Sud a fost fondată, începând din secolul XVII, de calviniști olandezi (deși câțiva erau de origine franceză sau portugheză), care erau cunoscuți cu numele de Afrikaans. Sierra Leone a fost colonizată masiv de calviniști din Noua
Jean Calvin () [Corola-website/Science/297534_a_298863]
-
de calviniști olandezi (deși câțiva erau de origine franceză sau portugheză), care erau cunoscuți cu numele de Afrikaans. Sierra Leone a fost colonizată masiv de calviniști din Noua Scoție. John Marrant a organizat acolo o congregație sub auspiciile lui "Huntingdon Connexion". Coloniștii erau în mare parte loialiști negri, afro-americani care au luptat pentru britanici în timpul revoluției americane. Calvin credea în ideea predestinării (mântuirea sau damnarea unui individ este hotărâtă de Dumnezeu de la bun început). Jean Calvin a călătorit la Strasbourg și, mai
Jean Calvin () [Corola-website/Science/297534_a_298863]
-
a Penisulei Apenine. La sud-vest, țărmurile sale sunt scăldate de apele Golfului Taranto (Marea Ionică), iar la nord, de valurile Adriaticii. , locuită inițial de iliri, a fost colonizată de greci în secolul VIII î.Hr. Pe coasta Mării Adriatice au debarcat coloniștii din Micene, în timp ce pe țărmul Mării Ionice s-au stabilit proscrișii din Sparta. Aceștia din urmă au întemeiat orașul Taranto în anul 706 î.Hr.. Meșteri artizani și negustori harnici au contribuit la înflorirea orașului. Grație avuției lor, locuitorii din Taranto
Apulia () [Corola-website/Science/296710_a_298039]
-
de români, sau astfel spus, venirii printre ei a atâtor vorbitori de limbă latină. Colonizatorii erau de două tipuri: civili și militari. Colonizarea cu civili în Dacia e aproape caz unic în vremea împăraților români (conform lui Nicolae Iorga). Cei mai multi coloniști au venit, firesc, din împrejurimile Daciei, și foarte puțini din inimă imperiului, din Italia de astăzi, deoarece populația se rărise acolo, iar împărații au interzis colonizările cu cetățenii născuți în Peninsula Italica. Cei veniți din apropierea Daciei erau de obicei traci
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
română și au primit nume române. Cei ce locuiau în mediul urban nu își afirmau originea datorită intereselor practice. Nume de orașe din provincia Dacia și-au păstrat denumirile dinainte de cucerirea română (Tibiscum, Drobeta, Potaissa, Napoca), preluate de la autohtoni de către coloniști. De asemenea, sunt menținute numele râurilor că Mariș (Mureș), Samus (Someș), Alutus (Olt) și Tibiscum (Timiș). Hadrian a adăugat epitetul dacic de Sarmizegetusa capitalei provinciei ce se numea în timpul lui Traian "Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica". S-au descoperit numeroase
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
de cultură materială dacica de datează din sec. II-III, în Transilvania, fiind vase și fragmente de vase dacice autohtone amestecate cu obiecte române. Au fost descoperite așezări dacice că Lechinta de Mureș, Casolt, Obreja, Noslac, Calbor, Soporu de Câmpie. Numeroși coloniști proveniți din Dalmatia, Moesia, Pannonia, Tracia, Italia, Grecia, Asia Mică, Siria, Hispania, Gallia s-au stabilit în Dacia, în speranța unei vieți mai ușoare sau a unui câștig mai bun. Colonizarea a fost organizată de statul român. Colonizarea a făcut
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
sau a unui câștig mai bun. Colonizarea a fost organizată de statul român. Colonizarea a făcut ca populația să sufere o puternică influență română, preluând tehnică și cultură spirituală română, limba latină în administrație is justiție, negustorii, proprietarii de moșii, coloniștii și soldații care primeau loturi de pământ, înrudindu-se cu autohtonii, întemeindu-și gospodării și familii. Pătrund elementele culturii materiale că ceramică, uneltele productive, obiectele casnice și podoabele, apoi au fost adoptate credințele și obiceiurile române, numnele române alături de vechile
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
din Italia, fiindu-le conferite privilegii de a nu plăti dârî directe. Coloniile constituiau centre puternice de romanizare. Municipiile erau orașe cu mai putine drepturi decât coloniile, iar locuitorii lor reprezenta sub raport juridic un stadiu intermediar între peregrini și coloniști. Puteau fi ridicate la rangul de colonii, după cum satele puteau deveni municipii. Unele municipii aveau multe drepturi, altele mai puține. Românii provocau o emulație și dădeau un impuls al acțiunii de asimilare. Conducerea era orânduita după modelul român. Există un
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
noile activități economice înregistrate în noua provincie imperiala. Principalele sectoare economice erau agricultură, creșterea animalelor, mineritul, meșteșugurile, comerțul și circulația monetară. Românii au adus o forță de muncă specializată pentru valorificarea resurselor solului și subsolului. Cele mai bune pământuri aparțineau coloniștilor. Erau frecvent întâlnite proprietăți mici și mijlocii, pe când cele de dimensiuni mari erau rare. În centrul marilor proprietăți se află villa rustica, având locuințe, magazine, ateliere, ca cea de lângă Sarmizegetusa, descoperită la Ciumfaia. Se cultivau cereale, provincia fiind un grânar
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
european al bisericilor fortificate. Secuii s-au instalat ca grăniceri în sud-estul transilvan în cursul secolului al XI-lea. Satele săsești au început a fi construite de la mijlocul secolului al XII-lea, când regele Géza al II-lea a adus coloniști germani în regiune pentru a proteja frontierele orientale ale Regatului Ungariei de invaziile cumane. După sosirea în regiune a cavalerilor teutonici la începutul secolului al XIII-lea și conform acordurilor cu regele Ungariei, germanii au obținut un statut special printre
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
Litovoi la conducere până în 1288. O cronică anonimă susține că Negru-Vodă, un herțeg al Făgărașului și Amlașului, care a înfrânt tătarii și s-a căsătorit cu Doamna Marghita, a fost primul voievod al Țării Românești. Conform legendei, el împreună cu câțiva coloniști din Transilvania („Români, catolici și saxoni”) s-au așezat în 1290 în sudul Carpaților, stabilindu-se la Curtea de Argeș sau Câmpulung, astfel Negru-Vodă devenind fondatorul Țarii Românești. Originea Olteniei este dată de același act. Teritoriul era unul separat de Muntenia, fiind
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]