6,231 matches
-
culturale ale momentului. Din N.r. transpare viața culturală intensă a provinciei, iar cronica muzicală, cronica teatrală sau plastică au în vedere concomitent și educarea publicului. Se promovează deschiderea spre spații cu mentalități diferite, articolele de știință având rolul de a combate superstițiile, problemele femeii sunt tratate în numeroase articole, sunt discutate amplu chestiuni de antropologie. Pagina literară apare de la numărul 19/1936 și conține mai multe rubrici: „Încrestări”, „Scurte note” (despre reviste nou-apărute, apariții editoriale), „Comemorări”, „Poeme”, „Siluete artistice”, „Reviste”. Poezia
NAŢIUNEA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288364_a_289693]
-
de tot s-au pierdut”. Nu îi uită pe coloniștii romanizați din sudul Dunării numindu-i „curfuziași” (cuțovlahi). În acest mod alambicat și confuz, plin de fantezii și barbarisme, tratează și chestiunea latinității și a continuității elementului român în Dacia. Combate defăimările străine („hulele ungurenilor”) cu argumente preluate din Miron Costin sau din stolnicul Constantin Cantacuzino, susținând că „patrioții” nu și-au părăsit țara. Atenuează însă exagerările puriste ale lui Petru Maior, afirmând cu mândrie dacismul (își luase, de altfel, pseudonimul
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
literare”, N. sprijină fără rezerve toate ideile junimiste, cu o constanță pe care puțini dintre comilitoni au avut-o. Susține astfel rolul frumosului în desăvârșirea educației și recomandă cultivarea lui pentru câștigarea unei garanții de statornicie morală și stabilitate socială. Combătând cosmopolitismul, afirmă necesitatea dezvoltării conștiinței naționale prin îngrijirea „izvorului național” în literatură și prin culegerea folclorului, prin cultivarea limbii populare și îndepărtarea neologismelor de prisos, prin combaterea latinismelor și răspândirea operei marilor scriitori din trecut. Ca scriitor, N. a debutat
NEGRUZZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
zeul suprem, stăpânul cerurilor. Viziunea va fi contestată de arheologi de nediscutată autoritate. C. Daicoviciu respinge, în La Transylvanie dans l’Antiquité, aserțiunea lui P. potrivit căreia Zalmoxis ar fi fost o divinitate uranică, acreditând opiniile unor savanți străini, vehement combătute în Getica, după care geto-dacii s-ar fi închinat, din contră, unei zeități htoniene. De aceeași părere era, dintre nespecialiștii de seamă, și Lucian Blaga care, într-un studiu din „Saeculum”, contestă explicit teza lui P. Creator al unei metafizici
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
Principatele Române și cu cea din Ungaria. Volumul În căutarea identității noastre (1994) adună studii și articole despre literatura română clasică și contemporană, ca și despre viața spirituală a românilor din Ungaria. Preocupat de afirmarea limbii și literaturii române, P. combate exclusivismul etnic, încercările de asimilare a minorității românești din Ungaria, de înstrăinare a ei de ceea ce îi este propriu. Este și autor al unor manuale de istoria literaturii române pentru liceu, alcătuind și o Antologie de literatură română (I-III
PETRUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288804_a_290133]
-
obscurantistă” a marilor lirici interbelici, opunându-i-se cea „inspirată din forța poporului”, care ar fi exemplar ilustrată de Mihai Beniuc și de Aurel Gurghianu. În schimb, paginile privitoare la Bacovia reprezintă un prim pas către critica de mai târziu: combătând ideea de „artificialitate decadentă”, aruncată ca un stigmat asupra creației poetului, P. pune în lumină faptul că arta bacoviană, departe de a fi tributară unei rețete sterilizante, inaugurează una dintre cele mai profunde atitudini lirice din poezia românească a secolului
PETROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288799_a_290128]
-
schimb, personajul principal din Eroul necunoscut evoluează în decorul anilor 1876-1877, înainte de începutul Războiului de Independență. Căpitanul Anton Vidrașcu, patriot român care luptase și sub comanda lui Garibaldi, organizează, la sfatul lui C.A. Rosetti, un „detașament invizibil”, menit să combată, neoficial, dar eficient, acțiunile din umbră ale spionilor Imperiului Otoman. Într-un roman apărut în 1994, Capcana din Bulevardul Primăverii, autorul își propune să dezlege cu mijloacele ficțiunii misterele evenimentelor din decembrie 1989. O. a avut și o modestă activitate
OCHINCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]
-
ziarul „România liberă”, iar în 1884 și 1885, la „Voința națională”, unde a semnat și câteva cronici literare. În cronicile teatrale s-a preocupat mai mult de spectacol, insistând asupra regiei, scenografiei și a jocului actorilor. În calitate de critic literar a combătut pesimismul posteminescian. L-a prețuit în mod deosebit pe I. L. Caragiale, scriind una dintre cele mai bune cronici dramatice despre O scrisoare pierdută și un raport academic în favoarea premierii volumului Momente. Este și autorul unui amplu studiu monografic intitulat Teatrul
OLLANESCU-ASCANIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288522_a_289851]
-
exprimate în diferite împrejurări, el anticipează programul pașoptist conceput de Kogălniceanu în Introducție la „Dacia literară”, crezul său lăsând să se întrevadă însă și nuanțe prejunimiste, mai ales în chestiunea limbii literare. Prin scrierile lui (Muza de la Burdujăni, 1851, ș.a.) combate exagerările latiniste sau italienizante ale lui Heliade, pe care, mai înainte, îl privise ca pe un reformator (dovadă, Corespondență între doi rumâni, unul din Țara Rumânească și altul din Moldova, din „Muzeu național”, 1836). Un diletant este N. în părerile
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
de-a rândul, la solemnități, regimul, cineva numind-o malițios „muză oficială a celei de-a treia Republici”. Sfidându-și mediul social, se recunoaște atee și voltairiana, îl agreează pe plebeianul Émile Zola, agită adeziuni radicale de stânga - în 1894 combate și ea de partea dreyfusarzilor, atrăgându-și ocara „Gavroche de Byzance” -, în 1914 compune poemul Moartea lui Jaurès, în memoria „apostolului” socialist asasinat, Léon Blum îi e prieten și, cu toate ca închină eroismului de la Verdun poeme imnice, face profesie de credință
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
violențele de limbaj. Cu firea lui pătimașă, gazetarul nu e deloc străin de plăcerea de a ofensa și de a inspira teamă. Dezgustat peste măsură de relele din jur, el se inflamează cu ușurință, luând la refec orice, pe oricine, combătând „gangrenele societății”, ironizând sângeros „tombaterele”, lovind în „albi” (conservatorii), dar necruțând nici pe „roșii” (liberalii). Calambururi, porecle (unele de gust îndoielnic), sarcasme coborând câteodată până la invectivă aglomerează pamfletele lui O., care nu vede decât trădări, duplicități, lichele, poltroni și moftangii
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
internaționale validate. Pentru a fi mai concret, suferiți de...”. A denumi tulburarea înseamnă a o desacraliza, a o dedramatiza. Acest lucru permite părăsirea sferei iraționalului, fatalității, neputinței, disperării, ignoranței, fricii pentru a face față unei probleme concrete, care poate fi combătută. Inseamnă a pune capăt tabu-ului, tăcerii, înseamnă organizarea dialogului și revenirea în universul posibilului și al existenței. Incetarea izolării „Nu sunteți singurul(a) care suferiți de aceste tulburări. Primesc la consultație numeroase persoane care mi-au descris aceleași angoase
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
risc adevărat de a eșua într-un exercițiu constă în... a nu-l executa. Micro-evitările Definiție In ciuda vigilenței terapeutului și a voinței pacientului, micro-evitările pot trece neobservate și deveni breșe prin care ar pătrunde evitările cu consecințe mai importante, combătute până în acel moment cu succes. Persoanele în suferință au, adesea, de mult timp această stare. Numeroase tulburări anxioase și fobice apar în copilărie, ori la începutul adolescenței, sau la debutul vârstei adulte. Persoanele care suferă de aceste tulburări iau cunoștință
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
șase pacienți, care se reunesc o dată pe săptămână timp de două ore, pentru un total de cincisprezece ședințe. Lucrul în grup trebuie să-i permită lui Martine să nu se mai simtă singură în confruntarea cu patologia sa și să combată discursul său interior de autodepreciere („Nu mai știu să fac nimic „). Fiecare ședință abordează o temă precisă stabilită de la început: - Sedința 1: simptome și cauze ale depresiei, - Sedința 2: explicația ciclului letargiei, - Sedința 3: evidențierea comportamentelor problemă, -Sedința 4: definirea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
limitele unei intervenții cognitive fără intervenție emoțională și comportamentală la un pacient ale cărui scheme sunt rigidizate. Travaliu experiențial Travaliul este continuat, deci, la nivelul experiențial, expunând pacientul, în imaginație, schemei sale și amplificând încrederea acestuia, antrenându-l să o combată. Amintirile Travaliul terapeutic se efectuează asupra amintirii folosite cu rol de reglare și asupra altora obținute prin aceeași tehnică. Sunt propuse mai multe etape: - determinarea trebuinței copilului, a ceea ce dorea acesta să exprime; - permiterea intervenției eventuale a terapeutului ca model
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
asupra inhibiției emoționale care determină pacientul să raționalizeze în mod exagerat. Terapeutul îl întărește și îl încurajează pe Xavier cu căldură, dedramatizează și repozitivează eșecurile. El îl încurajează constant să-și formuleze ipotezele, să vorbească despre emoțiile sale. In schimb, combate tendința acestuia spre evitare și raționalizare cu scopul de a-l conduce spre afect și acțiune. Evoluția cazului Xavier participă la ședințe cu devotament. Pe parcursul acestora, el participă mai mult la stabilirea ordinii de zi, se simte mai bine când
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a exersa un autocontrol ar deveni o profeție care se autoîmplinește, ceea ce ar genera o continuare a consumului, o reluare a consumului (cădere) și recăderea completă. Marlatt denumește această înlănțuire de evenimente „efectul violării abstinenței”. Mijlocul prin care poate fi combătută această înlănțuire de evenimente constă în învățarea unei strategii cognitive specifice care permite evitarea celor două riscuri principale: - minimizarea („totul merge bine, doar cu această ocazie, pot foarte bine să beau un pahar...”); - maximalizarea (după primul pahar, „s-a terminat
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ideologic de la sfârșitul anilor ’70. Astfel, conservatorismul politic al poetului este interpretat, împotriva oricărei evidențe, drept socialism incipient, O. arătându-se contrariat de afirmația eminesciană care identifica interesele fundamentale ale marilor proprietari cu cele ale țăranilor, afimație pe care o combate cu citate substanțiale din Karl Marx, C. Dobrogeanu-Gherea și G. Călinescu; același tratament este aplicat naționalismului eminescian, văzut doar ca o formă a patosului romantic. Dincolo de toate acestea, numele lui O. rămâne legat de continuarea ediției integrale Eminescu, criticul fiind
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
PĂMÂNTEANUL, gazetă politică și literară apărută la București, de două ori pe săptămână, între 3 iulie și 25 septembrie 1839. Era editată pentru a combate poziția lui I. Heliade-Rădulescu în problemele limbii literare. Un Petre Înlesnitoru, pseudonim care ar putea să îl ascundă pe Cezar Bolliac sau pe Grigore Alexandrescu, critică exagerările etimologiste și inconsecvența lui Heliade în raport cu părerile susținute în prefața gramaticii lui de la
PAMANTEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288637_a_289966]
-
cei mai activi condeieri este Grigore Popa, care continuă să-și dezvolte ideile din primul număr în articole ca Fenomenul românesc din Ardeal. El percepe Transilvania ca pe o zonă de interculturalitate ce îi conferă specificitate în contextul întregii țări, combătând totodată transilvanismul profesat de înaintași, deoarece îl consideră o limitare a orizontului cultural. Totuși, nu ignoră importanța plaiului ca simbol spațial. Foarte agresiv, eseistul reclamă nevoia de împrospătare și întinerire a publicațiilor transilvănene de felul „Gândului românesc”, criticându-l în
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
Demetrescu, oferă un tablou destul de exact al momentului cultural. Bazându-se pe o anchetă inițiată în rândul scriitorilor de Editura Ciornei, autorul comentează răspunsurile celor intervievați (Cezar Petrescu, Mircea Eliade, Ion Călugăru ș.a.) și, înarmat cu asemenea argumente de autoritate, combate „conformismul nostru literar” ce se sprijină pe imitație și modă. Principal recenzent al revistei, Romulus Demetrescu reușește să nu fie nici obedient, nici convențional în judecățile sale. El remarcă două primejdii care ar pândi romanul: subiectele erotice și problematica socială
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
folclorul literar într-un ansamblu cuprinzător. În concepția lui, folclorul are în primul rând valoare documentară atât pentru istoria, cât și pentru lingvistica națională. Din această perspectivă recomandă culegerea folclorului nu de la oamenii instruiți, ci direct de la locuitorii satelor, și combate culegerile întocmite de latiniști. El este, la noi, cel dintâi folclorist care susține ideea alcătuirii unui corpus al literaturii populare prin înregistrarea tuturor variantelor și speciilor în forma lor autentică, spre înțelegerea exactă a ideilor, credințelor, spiritului și înclinațiilor literare
LAMBRIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]
-
sinceritatea pusă în răspândirea și apărarea principiilor societății. Influențat de H. Spencer și Em. Durkheim, el susține existența unor analogii între fenomenele sociale și cele biologice, dar și a unor deosebiri fundamentale, date de existența conștiinței sociale. De aceea, a combătut pe Malthus și, de la noi, pe A. C. Cuza, care, după el, nu acordau atenția meritată factorului uman în evoluția socială. Adversar al socialismului, a polemizat cu C. Dobrogeanu-Gherea, folosind argumente împrumutate uneori din lucrările lui E. Dühring. În extrem de numeroasele
MISSIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
ianuarie 1868. M. profesează acum și avocatura (fusese admis în Baroul de Iași la 10 ianuarie 1866). Partizan convins al unității tânărului stat român, a desfășurat o intensă activitate politică, mai ales în paginile ziarului „Vocea națională” (1866), pentru a combate mișcarea separatistă, susținând în același timp alegerea unui domn străin. După urcarea pe tronul României a lui Carol I, avea să rămână un monarhist convins. M. scrie cea mai mare parte a cuvântului introductiv la primul număr, din l martie
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
române dintre 1860 și 1870, când beletristica se confunda adesea cu istoria, politica, morala ori cu știința, iar frumosul - cu binele și adevărul. Efectuând distincția cuvenită și afirmând că obiectul criticii este relevarea frumosului din opera de artă, M. a combătut cu vehemență epigonismul literar de după 1850, afirmând că mediocritatea e cu atât mai periculoasă, cu cât se manifestă într-o cultură începătoare. În consecință, a ridiculizat scrierile mediocre bazându-se atât pe gustul propriu, cât și pe principii. Una din
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]