109,977 matches
-
ideologia de dreapta, Adrian Marino e tranșant într-un subcapitol intitulat Teoriile antieuropene: Nae Ionescu, Noica, }uțea. Scurtele analize și concluziile teoriilor celor trei din Roza vânturilor, Modelul cultural european și Proiectul de tratat, Eros... nu mai lasă loc nici unui comentariu. Bun cunoscător al istoriei ideologiei românești, Adrian Marino face apel la exemple din istoria noastră cultural-politică pentru a demonstra deopotrivă tradiția și deschiderea istorică a românilor spre spațiul european, îndeosebi în perioada pașoptistă de a cărui efervescență ideologică liberală profesorul
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
cuvînt, rezultatele "reromanizării" și ale etimologiei multiple: termeni intrați adesea în română prin franceză, dar cărora conștiința originii latine le-a modelat forma și le-a facilitat adaptarea. Cartea despre împrumuturile latine, care însoțește de fapt dicționarul, fiind deopotrivă introducere, comentariu, ghid de orientare în problemele teoretice și bilanț al rezultatelor practice, reușește să cuprindă tot ce e mai important în domeniu, prezentînd lucrurile într-un mod foarte clar, sistematic, accesibil. Volumul Sandei Reinheimer Rîpeanu e în același timp un foarte
Dicționarul latinismelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11842_a_13167]
-
Pullizer S-a vorbit pe larg despre plecarea de la Adev|rul a grupului celor patru: Cristian Tudor Popescu, Adrian Ursu, Bogdan Chirieac, Lelia Munteanu. Tonul unor comentatori a fost de tragedie antică. Numai Farfuridi și Brânzovenescu mai făceau astfel de comentarii prăpăstioase. Pe de altă parte, în cursul discuțiilor interminabile, au ieșit la iveală dedesubturi compromițătoare - cum ar fi vechea și discreta relație a ziarului cu Viorel Hrebenciuc. Ar fi fost înțelept, din partea lui Cristian Tudor Popescu, să treacă sub tăcere
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
sfârșit care nu poate fi atins 14. Astfel, ideile sau, mai bine zis, convingerile mistice ale Sfântului Grigorie de Nyssa sunt toate construite pe ideea depășirii perpetue a sinelui: „întotdeauna deasupra, întotdeauna mai mare decât mine însumi”. Viața lui Moise, Comentariul asupra 10 Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, GNO, 157-159; 2:13. 11 Ibidem, GNO, 39.13-20, 119.16, 174.14-16, 245.15-17, 326.19, 352.8-10, 366.15. 12 Ibidem, GNO, 174.15. 13 Contra Eunomium, 8, P.
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
de redactare Are o dublă dispoziție, de interioritate și exterioritate, de instază și exstază, care este trăsătura caracteristică a vieții mistice. „Este un schimb de la unul la altul, Dumnezeu venind în suflet și sufletul din nou emigrând în Dumnezeu”57. Comentariul la Cântarea Cântărilor ne oferă mai multe exemple remarcabile care ne fac să revedem aceleași idei din paragraful precedent, grupate în jurul metaforei cursei: „Pricina dragostei (αγάπη) sufletelor este mireasma parfumului Mirelui, spre care ea aleargă (τρέχονται) fără încetare, tinzând (επεκτεινομέναι
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
cf. Jean Daniélou, Platonisme et Théologie Mystique ..., p. 313. 58 Ibidem, col. 784D-785A. 59 Tema parfumului divin se întâlnește încă din Vechiul Testament, în special în Cântarea Cântărilor. Este preluată de Origen și de Sfântul Grigorie de Nyssa, mai ales în comentariile la această carte biblică. Dar se regăsește și în literatura non-creștină, mai ales la gnostici, fapt ce explică dezvoltarea pe care o are în literatura creștină populară a primelor secole, în actele martirice și în viețile sfinților; cf. J. Daniélou
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
selectiv poeme din periodice, poeme postume și "diverse"; în 1979, volumul IV tipărește Scrieri în proză; în 1982, apar simultan volumele V și VI, cu Traduceri. De la volumul VII, 1985, ediția critică este preluată de Gheorghe Chivu, cu prefață și comentarii de Alexandru Duțu, cuprinzând traducerea Divinei Comedii, extinsă și în vol. VIII, 1988, pentru ca în vol. IX, apărut abia în 1998, să fie editate comentariile coșbuciene la Divina Comedie. După patru decenii de la începerea ei, ediția selectivă Coșbuc nu s-
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
Traduceri. De la volumul VII, 1985, ediția critică este preluată de Gheorghe Chivu, cu prefață și comentarii de Alexandru Duțu, cuprinzând traducerea Divinei Comedii, extinsă și în vol. VIII, 1988, pentru ca în vol. IX, apărut abia în 1998, să fie editate comentariile coșbuciene la Divina Comedie. După patru decenii de la începerea ei, ediția selectivă Coșbuc nu s-a încheiat nici astăzi, rămânând complet pe dinafara ei secțiunile de publicistică și corespondență, iar parțial secvențe din poezie și proză. Deși vremea propice operei
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
își aruncă din cînd în cînd privirea și asupra României literare. Nu prea des, de teamă să nu facă vreo conjunctivită din pricina greșelilor de tipar. Ultima oară, a răsfoit numărul 11. Și a găsit sub semnătura dlui Dumitru Hurubă un comentariu foarte ciudat despre plînsul președintelui Băsescu. Lasă că n-avem voie, noi, cetățenii, să arătăm lipsă de respect față de un om, fie el și președinte, care plînge. Cronicarul n-a fost de acord nici cu ironiile din presa deceniului trecut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
la Picon sau Starobinski devin, la rîndu-le, exemple de lesnicioasă potrivire, cu o virtuozitate care anunță grația, în niște tipare. Sigur că nu seamănă, nici în stil, nici în vederi, firește că rațiunile așezării lor în linie, în lipsa "punților"de comentariu, ne mai și scapă dar, spune, lămuritor, Argumentul (mult mai "în clar" decît cel al primei ediții...), ceea ce-i poate ține împreună este opțiunea lor (care este și a lui Mircea Martin...) pentru singura critică. Nu, desigur, pentru confiscarea punctului
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
20.600 de ocurențe, iar leul nou numai cu 266! Rezultatele statistice par să sugereze că sintagma oficială este preferată în enumerări, în indicarea de prețuri, în contexte generice, pe cînd cea oficioasă e mult mai folosită în discuții și comentarii care individualizează ("Leul greu ne scoate la prânz în Europa", Ziarul Financiar) și în stilul familiar ("ce m-oi face când 'om trece la leul ăsta greu?", Jurnalul Național ). Evident, ambele denumiri sînt perfect acceptabile, chiar dacă unii marchează caracterul neoficial
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
mai schimbă, pe măsura trecerii anilor tonul devine mai ironic și chiar sarcastic -, dar dincolo de acestea se simte un "sound Petre Stoica", perfect recognoscibil de la primul pînă la ultimul volum. Un aspect asupra căruia s-a stăruit mai puțin în comentariile asupra poeziei lui Petre Stoica este cel al intertextualității, al dialogului cu lirica altor poeți români sau străini. În unele situații autorul pare să parodieze maniere lirice sau viziuni poetice celebre. În fața unor versuri precum "unde-s paharele pline și
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
originea tragediei, în secolul XX numeroși compozitori reiau subiectul (Stravinski, Orff, Wolfgang Rihm, Soler, Boucourechliev etc.). îmbelșugată este și lista pieselor de teatru, inclusiv a muzicilor de scenă, apar și baletele, piesele simfonice. Pentru lucrările mai importante, autorul are un comentariu bine țintit, fie asupra textului, fie asupra structurii muzicale. în continuare, Giuseppe Di Leva investighează filmul și Francesco Montanari, psihanaliza și complexul lui Oedip. Broșura se încheie cu o încercare a lui Franco Pulcini de a contura biografia și personalitatea
Un veritabil simpozion by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11914_a_13239]
-
ceilalți. îmi croiesc drum lîngă Carlton, în partea neocupată de prietena lui. Aș dori să fie o observație caustică, inteligentă, ceva care ne-ar alia, pe Carlton și pe mine, împotriva tuturor celorlalți aflați în cameră. Simt în minte conturul comentariului înțepător pe care aș vrea să-l rostesc, dar fiind un puști de nouă ani, beat, nu-l pot articula. Tot ce reușesc să spun e: "Căcat!" Gagica lui Carlton rîde. Găsește amuzant ca un băiețaș ca mine să spună
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
efemeritate: cele mai multe dintre mesajele sale, intens transmise într-un anumit moment, sînt apoi abandonate și uitate. Sintagme tipice reclamelor pătrund totuși în alte tipuri de texte, mai ales în limbajul tinerilor. Preluări inconștiente apar în chip de clișee în eseuri, comentarii, răspunsuri la examene: textul "oferă un plus de...", autorul "alungă monotonia"... Mai interesante sînt preluările conștiente: discursul publicitar devine o sursă de intertextualitate și de productivitate familiar-argotică. Mecanismele succesului sînt esențialmente retorice, sociolingvistice, psiholingvistice, desigur favorizate, dar nu condiționate exclusiv
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
mijloc pragmalingvistic de exprimare a neîncrederii în spusele interlocutorului, mi se pare cea mai surprinzătoare. Succesul ei este incontestabil, mai ales în limbajul tinerilor: mi-a fost comunicată de studenți, are sute de atestări în Internet, unde se găsesc chiar comentarii asupra uzului: "reclama asta a introdus un nou mod de a-ți manifesta neîncrederea, în limbajul urban Ťtrendyť. Adică am văzut pe cineva manifestându-și neîncrederea în spusele partenerului de conversație prin replici din reclama Milka: Ťsigur că da, și
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
minerești din centrul capitalei, și-ar fi putut permite riscul asasinării unei somități a vieții științifice internaționale ca urmare a publicării unui interviu (e drept, incendiar), acordat revistei "22" (în momentul asasinatului, Culianu renunțase de cîteva luni la rubrica de comentarii politice din revista "Lumea liberă", dar nici aceea nu cred că ar fi putut declanșa o asemenea ripostă). Presa din țară era plină, la vremea respectivă, de articole cel puțin la fel de acide la adresa FSN și a fostei Securități. Nu este
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
emisiunilor tv, cântă de răsună cele 7 paliere ale scării: De la beat cârciumă viu, Merg pe gard de drum mă țiu...? Cred că nu. Dipotrivă, e în context, și cu rimă... Definiții noi pentru noțiuni vechi - Energetic pentru energic (din comentariul lui C.T.Popescu la meciul de tenis România - Belarus. În expresie: "Victor (Hănescu) este mai energetic"... Dacă așa stau lucrurile, sistemul energetic național îl va putea folosi pe tenisman în caz de avarii la Cernavodă, Porțile de fier, Mintia, Doicești
Săptămîna sincerităților televizate sau câteva întrebări haralampyene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11941_a_13266]
-
acum, fără acești plămâni prin care să respire, să ființeze - micile reviste literare? Sutele de cărți valoroase care se tipăresc anual la noi n-ar fi cumva ca un clopot care răsună în gol, fără ecourile, fără oglinzile critice, fără comentariile aplicate (și de un limbaj specializat, anevoios de urmărit și de aceea disprețuit de cititorii profani), fără dezbaterile pe care le stârnesc în aceste reviste? Atâtea dintre ideile înnoitoare care există în eseurile și poemele și prozele găzduite de reviste
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
în formula sa de organizare "Teatro Liroco" din Cagliari întrunește astăzi aderența lunară a peste unsprezece mii de abonați permanenți! în vreme ce echipa locală de fotbal se bazează pe prezența a șapte mii de spectatori permanenți... Sunt circumstanțe ce exclud orice comentarii. Este adevărat, italienii prețuiesc genul operei drept un dat natural ce aparține propriei lor ființe; se cântă operă în Italia exact de patru sute de ani.
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
și simplu, în lingușirea dictatorului și abjecți fără limite în denunțarea confraților neagreați. Au mers cu acuzele până la a-i învinui față de Ceaușescu de trădarea țării. Aici nu poate fi vorba, cum pare să creadă d-l C. Stănescu în comentariul său, de ceva ce în mod obișnuit se întâmplă în lumea artistică, "veșnic sfâșiată de obsesii ierarhice, de conflicte și de neînțelegeri". Aici este vorba de altceva, de ceva neobișnuit, de ceva ce întrece orice închipuire. Este vorba de acțiunea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
neînțeleși (cum este, pentru un vorbitor popular, chiar cuvîntul codru : "e reținut de la cîntecele eștea, după mine ar însemna un cuvînt de voioșie"). A analizat raportul dintre oralitate și scris, dintre caracterul spontan și cel controlat al comunicării. A urmărit comentariile metalingvistice ale vorbitorilor ("cum se zice la noi", "pe țărănește"), alegerea între dialect și limba standard în cursul anchetelor, preluarea unor elemente ale limbii standard și încadrarea lor în uzul oral real. A respins multe clișee ideologice, printre care și
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
Ion Simuț Caragiale - intervievat. Plebiscitul presei, prefață, notă asupra ediției, antologie, stabilirea textului, note și comentarii de Constantin Hârlav, Biblioteca Județeană "Nicolae Iorga", Ploiești, 2005, 222 p. Interviul devine în secolul XX un instrument publicistic mai direct și mai prompt decât articolul de opinie, o cale mai rapidă și mai provocatoare de formulare a unui punct
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
apoi, doar trei din patru, la bibliofilul Nicolae Vasilescu-Capsali. Cel care le comunică, Dan Râpă Buicliu, le datează 1910-1912, menționînd că ele au fost copiate de Vasile A. Urechia într-un singur exemplar. Un facsimil alăturat atestează autenticitatea operației. în comentariul său, Barbu Cioculescu se îndoiește că schițele ar fi ale lui Caragiale și le crede în orice caz anterioare perioadei berlineze. l în același număr, Simona Cioculescu publică și comentează două studii inedite ale lui Ș. Cioculescu (doar centenar în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
experiență în domeniu, Ecaterina }arălungă este cea care își asumă dificila misiune de a îngriji ediția Petru Dumitriu. Nefiind vorba de o ediție critică și nici de una integrală, îngrijitoarea textelor se achită cu devotament și competență de exigențele de comentariu și informație de istorie literară. Notele, suficient de dezvoltate și uneori chiar construite ca fragmente dintr-o interpretare mai amplă, relevă disponibilitatea Ecaterinei }arălungă spre o posibilă monografie despre Petru Dumitriu. Misiunile mai ingrate de textolog (pentru cercetarea variantelor) și
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]