4,120 matches
-
episoade istorice în stil realist, dar care rămâne tributar istorismului și romantismului. Aceste cărți sunt: Friedrich Mieß a realizat și o vinietă care relevă un peisaj din Brașov, văzut de pe Coasta Vacilor. Această vinietă a decorat o scrisoare trimisă de Comitatul Brașov împăratului de la Viena. Rudolf Friedrich Mieß se naște la Brașov la 21 august 1854, ca fiu al lui Christian Friedrich Mieß, fabricant de textile, și al Josephei Friederike, născută Teutsch. Werner Horvath (1918-1999) s-a născut în familia lui
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
dependent de Bavaria (circa 750), apoi de Regatul Francilor (circa 788), temporar supus de unguri (907-955). În secolele VIII-X este adoptat creștinismul (catolicismul), slovenii stabiliți în extremitatea nord-vestică a lumii slave meridionale, ducându-și existența într-un spațiu cultural-politic german. Comitatele și ducatele se constituie din secolul X, dependente de Imperiul Roman, sunt anexate treptat de casa de Habsburg: Steiermark (Štajertska - 1280), Karinthia (Koroška - 1383), Kraina (Kranjska - 1335), Triest (Trst - 1383), Görz (Gorica - 1500), cunoscând, în secolele XV-XVII o puternică colonizare
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
prolog intitulat " Cu privire la hobbiți și la alte lucruri", care este urmat de cărțile întâi și doi. Cele trei volume ale trilogiei "Stăpânul Inelelor" sunt divizate în două cărți mai mici, formând șase cărți în total. Cartea I din "" începe în Comitat, avându-l ca personaj principal pe Bilbo, care își serbează cea de-a 111-a aniversare, aproximativ cu șaizeci de ani după terminarea "Hobbitului". Acesta dispare folosind inelul său magic. Începând o nouă aventură, Bilbo îi încedințează multe dintre bunurile
Frăția Inelului () [Corola-website/Science/311485_a_312814]
-
în Mordor, unde a fost capturat și puținele informații pe care le avea despre Inel le-a divulgat prin tortură. Sauron își trimite cei mai de temut supuși ai săi, Nazgûlii deghizați în călăreți negri, pentru a căuta Inelul în Comitat. Frodo, purtătorul Inelului, scapă cu ajutorul grădinarului său loial Samwise Gamgee și a trei prieteni apropiați Meriadoc "Merry" Brandybuck, Peregrin "Pippin" Took și Fredegar "Fatty" Bolger. În timp ce Fatty acționează drept momeală pentru Călăreții Negri, Frodo și ceilalți decid să ducă Inelul
Frăția Inelului () [Corola-website/Science/311485_a_312814]
-
distrus pentru totdeauna, iar regatul acestuia își găsește sfârșitul. Aragorn este încoronat drept rege al Gondorului și se căsătorește cu Arwen, fata lui Elrond. Totuși, conflictele nu s-a încheiar, deoarece Saruman reușește să scape din captivitate și să aducă Comitatul sub conducerea să. În final, hobbiții reușesc să îl înlăture pe acesta și să readucă frumusețea și pacea acelor zone. La sfârșit, Frodo rămâne rănit în suflet și corp și, fiind acompaniat de către Bilbo, călătorește peste mări spre Tărâmurile Nemuririi
Întoarcerea regelui () [Corola-website/Science/311486_a_312815]
-
Sibiu, 1936, cit. p XII), pe numele lor Efrem și Teodosie. Cel din urmă a jucat un rol important. În derularea evenimentelor, înrolându-se cu trup și suflet în mișcare Cuviosului Sofronie și devenind, din călugăr unit (la mănăstirea Plosca, comitatul Hunedoara), unul din cei mai vajnici apărători ai Ortodoxiei. O vreme s-a refugiat într-o mănăstire din Țara Românească de unde s-a întors gata de propagandă pentru abandonarea unirii, s-a stabilit la Bulzu între anii 1761 -1767. În
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
consemnat într-o conscripție din anul 1762, în care un preot neunit servea toate cele 38 de familii ale satului. El a fost vizitat și binecuvântat în vara anului 1776 de către episcopul unit Grigore Maior, aflat în vizită canonică în comitatele Solnocul de Mijloc, Crasna și Dăbâca. Întreaga comunitate, de 51 de familii, a fost cu această ocazie înscrisă de episcop în cuprinsul Episcopiei unite de Făgăraș-Alba Iulia. Despre slujbele „Sfintei misiuni” din neîncăpătoarea bisericuță de lemn din deal scrie preotul
Biserica de lemn din Mal () [Corola-website/Science/312314_a_313643]
-
a fost botezat într-o ceremonie privată de Dominique Séguier, episcop de Meaux și a primit numele de Filip. Ludovic al XIII-lea a vrut să-i acorde titlul de Conte de Artois în onoarea victoriei franceze în Arras în comitatul Artois. Totuși, Ludovic n-a renunțat la tradiție și i-a acordat titlul de Duce de Anjou, titlu acordat tradițional celui de-al doilea fiu al unui monarh francez. După botez, Filip a fost dat în grija guvernantei Françoise de
Filip al Franței, duce de Orléans () [Corola-website/Science/312841_a_314170]
-
cu faună bogată. Altitudinea medie este de 481 m. Populația, potrivit datelor ultimului recensământ, este de 220 locuitori, dintre care 217 români, 4 rromi, după confesiune: 201 ortodocși, 1 reformat, 19 baptiști. Din actul publicat de cu anchetele întreprinse în comitatul Cojocnei (Clujului) în 29 ianuarie 1699, la Gilău rezultă că românii din Stolna ca și cei din alte 25 de sate din Protopopiatul Călata, precum: Aghireșu, Dâncu, Berindu, Sumurducu, Bologa, Valea Drăganului, Cornești, Hodiș și Ticu resping categoric unirea papistă
Biserica de lemn din Stolna () [Corola-website/Science/312910_a_314239]
-
V, VI și VII, care au devenit mici ca teritoriu, dar acest lucru era contracarat de faptul, că aveau o poulație destul de mare, neputând luate ca "Sectoarele Mici" a Budapestei. ări La 1 ianuarie 1950 au fost anectate Budapestei din comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun șapte orașe cu drept de comitat: (Budafok, Csepel, Kispest, Pestszenterzsébet, Pestszentlőrinc, Rákospalota și Újpest) și șaisprezece comune mari (Albertfalva, Békásmegyer, Budatétény, Cinkota, Mátyásföld, Nagytétény, Pesthidegkút, Pestszentimre, Pestújhely, Rákoscsaba, Rákoshegy, Rákoskeresztúr, Rákosliget, Rákosszentmihály, Sashalom și Soroksár). Au mai fost anectate
Sectoarele Budapestei () [Corola-website/Science/312925_a_314254]
-
mici ca teritoriu, dar acest lucru era contracarat de faptul, că aveau o poulație destul de mare, neputând luate ca "Sectoarele Mici" a Budapestei. ări La 1 ianuarie 1950 au fost anectate Budapestei din comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun șapte orașe cu drept de comitat: (Budafok, Csepel, Kispest, Pestszenterzsébet, Pestszentlőrinc, Rákospalota și Újpest) și șaisprezece comune mari (Albertfalva, Békásmegyer, Budatétény, Cinkota, Mátyásföld, Nagytétény, Pesthidegkút, Pestszentimre, Pestújhely, Rákoscsaba, Rákoshegy, Rákoskeresztúr, Rákosliget, Rákosszentmihály, Sashalom și Soroksár). Au mai fost anectate părțile altor 3 localități, după cum urmează: Szabadságtelep
Sectoarele Budapestei () [Corola-website/Science/312925_a_314254]
-
sectorul II). Din restul de 20 de localități și 2 părți de localitate s-au format nouă noi sectoare. Sectorul așezat la cel mai nordic punct al capitalei a primit numărul IV, aici situânu-se până atunci orașul cu drept de comitat Újpest. Restul sectoarelor a fost numerotat în ordine de la VV până la XXII. Teritoriul acestora s-a format în felul următor (aproape la fiecare hotarele sectoarelor diferă mai mult sau mai puțin de hotarele fostelor așezări): Ultima schimbare s-a efectuat
Sectoarele Budapestei () [Corola-website/Science/312925_a_314254]
-
față de deceniul anterior. Din punct de vedere al regiunilor Statelor Unite, Sudul și Vestul au înregistrat cea mai mare creștere în valori absolute, 14.790.890, Sudul, respectiv 10.411.850, Vestul. Acest fapt a dterminat mutarea centrului populației Uniunii în comitatul Phelps din statul Missouri. Nordestul a crescut "doar" cu 2,785.149, iar Vestul Mijlociu cu 4.724.144. Pe cele două hărți de mai jos, care sunt hărți oficiale publicate de United States Bureau of Census, cu cât nuanța
Recensământul Statelor Unite ale Americii din 2000 () [Corola-website/Science/312948_a_314277]
-
normande din 1066, a devenit rege al Angliei. Invazia a format o elită anglo-normandă, mulți având domenii pe ambele maluri ale Canalului Mânecii. Acești baroni anglo-normanzi aveau de obicei legături strânse cu regatul Franței, care era pe atunci o colecție de comitate libere și mici societăți, sub un control minim al regelui. Mama lui Henric, Matilda de Flandra, era nepoata regelui Robert al II-lea al Franței, și ea probabil l-a numit pe Henric după unchiul ei, regele Henric I al
Henric I al Angliei () [Corola-website/Science/312985_a_314314]
-
pe care Henric l-a refuzat. Apoi Henric și Robert au făcut un aranjament prin care Robert îl făcea pe Henric conte în vestul Normandiei în schimbul a 3000 de lire. Henric și-a stabilit rapid o curte în noul său comitat, construindu-și o rețea de adepți din vestul Normandiei și estul Britaniei, pe care istoricul John Le Patourel i-a caracterizat drept "gașca lui Henric". Printre primii lui susținători s-au inclus Roger de Mandeville, Richard de Redvers, Richard d
Henric I al Angliei () [Corola-website/Science/312985_a_314314]
-
caracterizat drept "gașca lui Henric". Printre primii lui susținători s-au inclus Roger de Mandeville, Richard de Redvers, Richard d'Avranches și Robert Fitzhamon, împreună cu clericul Roger de Salisbury. Robert a încercat să renunțe la înțelegere și să-și recapete comitatul însă poziția lui Henric era suficient de fermă ca să nu fir de acord cu acest lucru. În timpul acestei perioade, nici William nici Robert se pare că nu aveau încredere în Henric. Henric s-a întors în Anglia în iulie 1088
Henric I al Angliei () [Corola-website/Science/312985_a_314314]
-
de Bayeux, care îl privea pe Henric ca un potențial concurent, l-a convins pe Robert că Henric a conspirat împotriva ducelui cu William Rufus. Ajuns acasă, Odo l-a închis pe Henric la Neuilly-la-Forêt, iar Robert și-a recăpătat comitatul. Henric a fost ținut prizonier toată iarna dar în primăvara anului 1089, câțiva nobili din Normandia l-au eliberat. Deși formal nu mai era contele de Cotentin, Henric a continuat să controleze vestul Normandiei. William Rufus a început să construiască
Henric I al Angliei () [Corola-website/Science/312985_a_314314]
-
Cei doi frați au semnat un acord la Rouen prin care s-a acordat lui William Rufus o serie de terenuri și castele în Normandia. În schimb, William Rufus a promis să sprijine încercările lui Robert de a recâștiga controlul comitatului vecin de Maine, odată aflat sub control normad, și ajutor în recâștigarea controlului asupra ducatului, inclusiv asupra teritoriilor lui Henric. Ei s-au desemnat reciproc ca moștenitori în Anglia și Normandia, excluzându-l pe Henric de la orice succesiune atât timp cât trăiau
Henric I al Angliei () [Corola-website/Science/312985_a_314314]
-
Regimentului I de Graniță de la Orlat a fost numit ca paroh în sat, unde a rămas până la 18 ianuarie 1850, când s-a stins din viață în vârstă de numai 38 de ani. Leonte Opriș (n. 4 septembrie 1889, Dridif, comitatul Făgăraș - d. 21 ianuarie 1968) a fost un preot greco-catolic, notar, profesor, custode al Muzeului Unirii din Alba Iulia. El este urmașul unei familii de preoți care și-a pus amprenta pe viața satului Dridif din Țara Făgărașului. Astfel, Petru
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
a studiat timp de un an teologia, după care a renunțat continuându-și studiile împreună cu fratele său, Victor, la Budapesta, unde și-a luat doctoratul în științe juridice și economice. În 1907 a fost notar în Toracu Mare din fostul comitat Torontal, iar în 1918 a făcut parte din Consiliul Național român din Caransebeș Ulterior a fost inspector general de finanțe la Târgu Mureș. A fost căsătorit cu Iuliana Seracin cu care a avut patru copii: Mariana, Florica, Petru(Bubi) și
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
politice, amenințat de politica papală. Așadar, procesul de fărâmițare feudală în Orient putea să avanseze nestingherit, conducătorii cruciați fiind liberi să-și dispute întâietatea. În tot acest timp, printre principii cruciați sirieni cel mai puternic era principele Antiohiei, care anexase comitatul Tripoli și încheiase o alianță avantajoasă cu regele armean, a cărui fată o luase în căsătorie. Faptul îl îndreptățește să revendice suzeranitatea, dar nimeni nu-i lua în serios pretențiile, deși Munke își începuse ofensiva, fără să mai aștepte ajutorul
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
Adminitrația comunei Racovița a suferit de-a lungul timpului o mulțime de reorganizări, corelându-și interesele în funcție de aparteneța sa la organizarea administrativ-teritorială de care a aparținut pe parcurul istoriei sale. Astfel, satul, a aparținut de "Terra Blachorum" și de Comitatul Sibiului până în anul 1224 după care de Scaunul filial al Tălmaciului aparținător direct de Scaunul Sibiului. Începând din anul 1453, satul a fost divizat în partea scăunală și partea iobăgită, ultima aparținând juridic de Comutatul Alba de Jos până în anul
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
de Scaunul filial al Tălmaciului aparținător direct de Scaunul Sibiului. Începând din anul 1453, satul a fost divizat în partea scăunală și partea iobăgită, ultima aparținând juridic de Comutatul Alba de Jos până în anul 1783, după care a trecut la comitatul nou înființat, Alba Superioară. Imediat după militarizarea Racoviței ca urmare a înființării Graniței Militare Transilvănene de către Imperiul Habsburgic, cele două jumătăți de sat au fost unificate, satul fiind încorporat integral în Scaunul Sibiului. Începând din anul 1851, an care marchează
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
fost unificate, satul fiind încorporat integral în Scaunul Sibiului. Începând din anul 1851, an care marchează sfârșitul graniței militare, Racovița trece în administrare civilă, ea făcând parte pe rând din administrațiile locale din Cisnădie, Sibiu și Rășinari care aparțineau de Comitatul Sibiului. Din 1919 a făcut parte din Județul Sibiu cu o singură sincopă de apartenență la Regiunea Stalin, între anii 1950 - 1968. În perioada 1765 - 1851, Racovița s-a identificat cu compania de grăniceri care a existat aici, fiind subordonată
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
Sus se arondează Comunei Racovița la data de 31 decembrie 1950. Datorită poziției geografice, este de presupus că încă înainte de venirea ungurilor în Ardeal, Racovița a făcut parte din vestita "Terra Blahorum", menționată în documente încă din 1222. O dată cu înființarea Comitatului Sibiului atestat ca atare până în anul 1224, Racovița va fi făcut parte din aceasta iar mai apoi, din Scaunele Tălmaciului și Sibiului. După anul 1453, "partea iobăgită" a localității a rămas sub jurisdicția Comitatului de Alba, iar o dată cu anul 1738
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]