46,534 matches
-
mînca așa cum mînca el, cu poftă, rapane și raci; eu mă mulțumeam cu o bucățică de ciocolată, ronțăită concomitent cu miez de măr făinos. Eram regina lui de apă și de sare. M-a ținut în brațe și mi-a compus liedul ăsta; l-a compus pe clapele dinților, genunchilor negri, coastelor mele. Purtam o basma mov, cu bănuți alămii și mereu altă petunie la ureche. Ieșeau aburi din pîlnia petuniei. Cristoase, vorbesc despre nopți de dragoste din mileniul II, secolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
poftă, rapane și raci; eu mă mulțumeam cu o bucățică de ciocolată, ronțăită concomitent cu miez de măr făinos. Eram regina lui de apă și de sare. M-a ținut în brațe și mi-a compus liedul ăsta; l-a compus pe clapele dinților, genunchilor negri, coastelor mele. Purtam o basma mov, cu bănuți alămii și mereu altă petunie la ureche. Ieșeau aburi din pîlnia petuniei. Cristoase, vorbesc despre nopți de dragoste din mileniul II, secolul trecut. Cînd ațipeam pe țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
singură. În clar de singurătate. N-am instinct de conservare sau mi l-am învins. Și, ca dezbinarea să intervină și aici, unii nu citesc și nu adnotează decît primul volum din Dumnezeu, Vechiul Testament; la volumul doi nu ajung. Alții compun tropare, după ce-au scris imne ceaușii. Dacă nu prea-iubitul Ceaușescu, atunci, sus Hristos! La nevoie, "Dumnezeu e pedeserist" ori nu e deloc. Scripturi să fie. Sfinte ori Nesfinte. "Și așa rămîne greșeala în carte, Căci noi oameni sîntem, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și jur că am tras pe nări fumul de BT. Invertitul are talent de imitator. I-a imitat și vocea: "După cobalt 60, nu-mi fac iluzii că mă vindec, că am să dau un concert fără egal, că mai compun pentru orchestre de cameră". Sarcastic? Eu cred că era scîrbit cînd i-a văzut pe cei doi împletindu-și degetele, pipăindu-se pe apucate, sărutîndu-se pe gură, așa cum i-am văzut și eu. La criza care l-a sufocat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
narativă, scenete și poeme. Prozele, însă, sunt narative doar parțial, ele devin secvențe ale unui ansamblu narativ. Scenetele intră compozițional în genul dramatic, însă, prin sens, dramatismul lor intrinsec disimulat converge cu cel din "povestiri". "Povestirile" narează, dar și descriu, compun priveliști, unele vrednice de pictura impresionistă și expresionistă; ele analizează stări sufletești, proiectează viziuni, disertează. Conțin, astfel, alături de epic (sau chiar, uneori, în absența lui), fantezie, lirism, tensiune dramatică și, mai ales, reflecție. Două dintre textele cuprinse în volum, Considerații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
semnul Aspidei, ce conferă acestora o unitate de ton, de atmosferă interioară, de sens, atât de pronunțată, încât la o lectură continuă, ele nu sunt percepute ca "bucăți", ci în totalitate. Găsindu-se în raport osmotic și cu poemele, prozele compun un roman sui-generis. Indiferent de vizualizările formale (vers, proză, teatru), însușirea definitorie comună scrierilor Roxanei Pavnotescu e aceea de a transmite o vibrație. O anume vibrație. Roxana Pavnotescu nu scrie literatură în sensul de facere, de elaborare ghidată de căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
adaugă ea îngrijorată. Dacă este posibil să intre numai pentru câteva minute!? Domnul este foarte insistent. Împinge albumul într-o parte și un fior electric îi străbate spinarea când atinge din greșeală suprafața umedă și lipicioasă a Okurinei. Și în timp ce compune un refuz plictisit din mâna stângă, un glas înăbușit de ventriloc tună din adâncurile ființei lui, spre stupefacția secretarei și a lui însuși. Să intre! Desigur... Câteva secunde mai târziu, un domn distins în costum negru și pălărie, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
păcate separate, doar ce spune unul dintre noi nu face sens decât în contextul opiniei celorlalți doi. Ar fi o imagine incompletă și eronată a lui Philip. Trebuie să ascultați cu atenție ce spune fiecare dintre noi și apoi să compuneți informația, să integrați. Numai așa vă puteți face o părere despre cum gândește Philip. Niciunul dintre noi nu poate acționa fără sprijinul celorlalți doi. Suntem ca un punct în spațiu, domnule. Fiecare dintre noi reprezintă o coordonată. Suprimați o dimensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
limbii. Totuși, M.M. vorbește o limbă arhaică, crede jurnalistul, expresiile pe care le folosește sunt un pic bizare, ele nu țin de limbajul colocvial și nici de cel literar sau academic. Printr-un vizibil efort de concentrare, ea pare să compună răspunsurile ca și cum ar extrage cuvintele din întrebările interlocutorului, combinându-le cu altele, aduse, cel puțin la început, cu mare greutate din adâncurile conștiinței. Apoi, dintr-odată, ele răsăreau singure, ca ciupercile, și se lipeau ciorchine unul de altul, de abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de aici până la rezolvare mai este un sfert de tablă și câteva crete de consumat. Dar jos de tot va străluci ultimul acord din Marea fugă în Si Bemol major de Ludwig van Beethoven pe care tocmai atunci Povestitorul o compunea în Pleistocen, cu 13.500 de ani înainte de a fi creată. Chiar dacă eu n-aș fi existat, Mitică, m-aș fi inventat. Nu vreau să crezi că delirez sau mă repet, dar oare lespedea de pe piept, care mă apasă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
e singurul care oferă, o dată în viață, dreptul de a vedea, pentru o clipă, Raiul. Și tot pentru o clipă, în același timp, reversul său, care n-avea nimic biblic. Legenda era mai simplă decât păcatul însuși. Focul veșnic era compus, secvențial, din acțiuni omenești trecute, viitorul, pe același ecran al prezentului, care unea cele două timpuri, constând în aplecarea oamenilor sub formă de întrebare. Separat, pe un alt monitor uriaș, aceleași ființe trecute și viitoare ținându-se de mână, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îl transformau după chipul și asemănarea lor. Sânii opulenți ai elevelor de la gimnaziu, datorită fast-food-urilor, se puteau vedea în mărimea lor nenaturală, prin mulțimea de en-gros-uri și supermarket-uri, îmbrăcămintea proștilor satului, plecată de la in, lână și bumbac, fiind acum compusă din plastic 99% și 1% ață răscoaptă, 88% vâscoză și 12% tentativă de lână, iar mintea, 57% alcool, sare, zahăr și grăsimi și restul până la 100% muzică rap și informații sportive. Orașul semăna cu un mârlan mândru de condiția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
priveliște care ne tăia respirația. Copii murdari abia mișcând, cu ochii închiși și scâncete slabe, se iveau pe jumătate din țărână. Pământul năștea... Și, în loc de aburi, ieșeau fuioare de informații care miroseau a dedesubtul Pământului, a tuturor straturilor ce-l compun, atât de puternice, atât de chemătoare, încât îți venea să te întinzi tăcut și să asculți foșnetul materiei, să o fărâmi între degete pentru a-i stârni freamătul și parfumul pe care numai Bărăganul poate să-l aibă. Toate ființele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
orele de întârziere ca urmare a dilatării șinelor vara, atunci când trebuia să vină cineva deloc plăcut, moartea, sau se contractau atunci când trebuia să sosească, neanunțată, moartea. De necrezut cum putea să sune Sonata în tren major pentru gări și orchestră, compusă din doi harpiști care ciupeau corzile fumurilor așteptând trenul, suflătorul la tubă, neîndemânatic, pentru că îi zbura știma de pe pupitru, probabil înmărmurit la vederea atâtor brăilence frumoase sau din cauza stării pe care ți-o dă tuba, aceea de a o înclina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ieși din strădania mea. Rezultatul era ca ozonul de munte. Simțeam în nări libertatea. Nu știu care, de a fi om închis, de a fi liber închis, de a fi viu liber sau mort liber. Gustam propria-mi creație a mini-infinitului. Am compus chiar libretul unor fapte înduioșătoare din copilăria mea, care aveau dorința de a fi partitură. De a-mi oferi plăcerea intuind procesul presărării condimentelor în fluidul existenței. Ajunsesem până acolo încât să fac, așadar, ca acești stropi de parfum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
al materialelor necesare, în condiții de siguranță și confort, la și de la locul intervențiilor. Pentru a putea răspunde cât mai eficient situațiilor de circulație și unei game cât mai diverse de situații de intervenție, drezina pantograf tip DPE 82 este compusă în principal din infrastructură echipată (partea de vehicul propriu-zis) și suprastructura șasiului ce cuprinde cabinele asamblate și principalele echipamente tehnologice. 1.2. Regimuri de exploatare Exploatarea drezinei pantograf tip DPE 82 se va efectua conform caracteristicilor tehnice ale subansamblelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
IMPORTANT: Sistemul de frânare este un subansamblu ce concură direct la siguranța circulației (clasa de risc IA) Mecanicul conducător trebuie să-l cunoască temeinic și de aceea în ceea ce urmează va fi prezentat în mod detaliat. Sistemul de frânare se compune din două subansamble principale și anume: instalația pneumatică de producere, înmagazinare a aerului comprimat și alimentare a cilindrului de frână timoneria mecanică a frânei automate și a mecanismului de acționare a frânei de mână 1.3.3.1. Descriere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lungul tinereții, ca nu cumva pata să fi trecut dilatată până la începutul primului capitol, în schimb, am găsit sub teancul de mii de pagini goale ultimele file scrise într-o limbă română cum nu mai cunoscusem până atunci, deși eu compusesem totul în românește. Ceea ce am citit era finalul scrierilor de până atunci. Aflăm deznodământul înainte de a crea conflictul. Ce piesă de teatru este viața dacă personajele știu de la început ce le așteaptă?! Atunci mi-am dat seama, prietene, că teza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să-și aranjeze părul răvășit, alungând mecanic un fir de praf efemer, neștiind că sunt efemere, căutând cu ochii un sprijin material ce le-ar fi putut oglindi frumusețea, neștiind că sunt frumoase, în jurul lor razele soarelui țeseau un curcubeu compus din străluciri verzi sau albastre sau negre ale ochilor din lumina verde sau albastră sau neagră a gândurilor din portocaliul cu zimți roșii strălucitor al poftelor sexuale în repaos, rotindu-se în sensul universal al acelor de ceasornic, cu artileria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai târziu Gustav într-o scrisoare către Mihai Dinu. Cum din senin a apărut un bătrân care semăna cu Nilă și a tăbărât, la propriu, peste elevul Nilă cu un caiet în mână în care îi arăta finalul operei sale compuse într-o zdreanță de veșnicie! Și cred că numai eu am auzit și obișnuit de a reține replici încă de când eram în uter, pot să-ți redau cele spuse înfocat de Nilă lui Nilă: Propoziția 5: Orice limită de funcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin învolburarea cu care își făcu mendrele în partitură. Grotesc este părul lui Gustav, tăcerea pescarilor surprinsă în melos, dar Hugo îl domină cu explicații de natură ontologică, încât Gustav, reverberă, savură și prelevă totul într-un: Fie! Când a compus Cărarea de Lună pe apele despicate în noapte de iahtul Președintelui Consiliului Județean Brăila, Hugo a înjurat suprapunerea, imprimate volens-nolens în bolta care leagă un Do minor de un Fa diez din partea a III-a, aproape de final. Gustav a sesizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trăsăturile damnatului. Apoi o dungă verticală împărțind ecranul în două, ca și cum fălcile unei menghine strânsese cu bacurile zimțate capul lui Gustav. Dunga se umfla, obiectivul își reglă focalizarea ca să se poată citi clar pe banderola capsată la ceafă: VINOVAT! Gustav compunea romanul cu un câine negru la picioare și, în timp ce scria, ficțiunea devenea realitate în celălalt capăt al orașului, în Cartierul Pisc, de unde, ascunși într-o fântână părăsită, au țâșnit pe furiș într-o noapte Chirilă și Halipa. Chiar în timp ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tusea tabagică. Îmi lăcrimau ochii de vântul ascuțit și rece. Îmi tăia fața și confortul plimbării. Oamenii treceau prin mine, un ciclist, un geam deschis de vânt. Eram în realitatea transfigurată, existând în carne și oase. Din ce materie eram compus dacă simțeam lumea altfel decât era ea? Am intrat în cârciumă pentru că am auzit un timbru vocal inconfundabil. Am văzut în aceeași clipă barul și de sus și din spatele tejghelei, din spatele meu, de sub picioare. În același timp vedeam prin pisică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
97 August Ministrul Matematicii * * * Î mi aminteam toate acestea în timp ce coboram din liftul exterior de la etajul 100 al blocului în care locuiam, suspendat nu numai între Cer și Pământ, dar rupt de existența pe care o percepeam doar ca fiind compusă din noapte și zi. Nimic nu-mi mai aducea aminte de mine decât faptul că respiram cerul tare al înălțimii ce era sub mine, galeriile subterane ale trecutului, hăurile tinereții, râul negru din petrol, alteori din smoală fierbinte al anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
câțiva ani, dacă nu în șase, sigur în douăzeci. Înspăimântată, Mioara avertiză lumea de sus, care se întruni în Palatul Elysée în timp ce Napoleon al III-lea citea niște broșuri scrise de Mihail Gorbaciov care nu se născuse încă, dar își compunea din Laboratorul Morții destinul vieții lui de viitor Arhitect al Demolărilor Globale, politicienii se dădeau cu capul de zid autoflagelându-se pentru lipsa ideilor salvatoare care veniră tot de la Mioara Alimentară. Nu divizăm nimic ca în trecut, spuse Mioara, pentru că viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]