2,322 matches
-
italian "La Repubblica" făcea constatarea că The Clash au putut să se adreseze unei foarte largi categorii de public, și compara impactul lor cu cel al predecesorilor de la The Who. Cel mai faimos cântec al lor, care le-a adus consacrarea, se numea "London Calling" și a fost lansat în 1979 (ajungând pe locul 11 în topul britanic). Potrivit muzicianului Billy Bragg, cunoscut la rândul său pentru implicările politice în cauzele de stânga, "În interiorul lui The Clash, Joe era motorul politic
Joe Strummer () [Corola-website/Science/310859_a_312188]
-
care își construia misterioasele povestiri. Debutează publicistic peste doi ani, când SLAST îi publică povestirea "Alarmă în sistemele cibernetice", în același an revista "Convorbiri literare" acordându-i premiul său pentru povestirea " Mașina de visat șerpi". Urmează, firesc, alte și alte consacrări, între care se număra Premiul Helion pentru povestirea „Artele marțiale moderne” (I) - 1982, Premiul al III-lea la secțiunea povestire a concursului Consfătuirii Naționale a Cenaclurilor de Anticipație, pentru „Cei dintr-o lacrimă” - 1982 ș.a., precum și apariția în paginile revistelor
Alexandru Ungureanu (scriitor) () [Corola-website/Science/309493_a_310822]
-
formații locale de muzică country și bluegrass. În 1966, evoluează în San Francisco alături de grupul Big Brother and the Holding Company. În această formulă, Joplin participă la Festivalul de la Monterey din anul următor, unde primirea entuziastă a publicului îi determină consacrarea. În 1968, va semna un contract cu Albert Grossman (managerul lui Bob Dylan). Înregistrează la New York albumul "Cheap Thrills", disc ce intră imediat în clasamentele din Regatul Unit și din Statele Unite ale Americii. părăsește Big Brogher and the Holding Company
Janis Joplin () [Corola-website/Science/309622_a_310951]
-
la numai 16 ani, într-un scurt metraj, pentru ca doi ani mai târziu să-și facă remarcată prezența în filmul "Signorinella". Urmează o serie de filme muzicale și melodrame în care chipul ei agreabil devine familiar publicului din Italia. Adevărata consacrare i-o aduce însă filmul "Adorabile creaturi" (1952) pentru care regizorul Christian-Jaque a chemat-o în Franța, film care pune în valoare atât farmecul cât și sensibilitatea de pe atunci ale tinerei vedete. Tot în Franța ea avea să realizeze o
Antonella Lualdi () [Corola-website/Science/309185_a_310514]
-
să umbrească aspectul artistic) precum și a talentului sau înnăscut de actrița. Începând cu 1956 interpretează și în limba engleză producțiile filmate în SUA. În timp, se va afirmă din ce in ce mai mult ca o adevarată diva a cinematografiei italiene în lume; definitivă consacrare că actrița va veni cu Premiul Oscar câștigat în 1961 pentru interpretarea din filmul său simbol "La ciociara" de Vittorio De Sica într-un rol care fusese refuzat de Anna Magnani. Împărțită între Italia și Hollywood, joaca în numeroase filme
Sophia Loren () [Corola-website/Science/309202_a_310531]
-
l-a absolvit, pentru că a avut de ales între a face ""Setea"" și a urma institutul. Ca rugbist și-a făcut debutul în 1948, la Știința București, sub îndrumarea antrenorului Gustav Fanella. Se transferă apoi la Dinamo București, unde cunoaște consacrarea ca sportiv. Ultima parte a carierei a petrecut-o la Progresul București (1959-1962). Jucător de linia a II-a, cunoscut de apropiați sub porecla „Claris”, Ilarion Ciobanu era socotit atunci un înaintaș de temut, greu de trecut, pe cât de dur
Ilarion Ciobanu () [Corola-website/Science/309224_a_310553]
-
pe Oman Club din Liga a II-a omaneză. Țălnar s-a născut în județul Alba, în localitatea Bărăbanț și și-a făcut junioratul la clubul Unirea Alba Iulia. În 1977 a făcut saltul la Dinamo București, unde a cunoscut consacrarea, câștigând trei titluri de campion al României și jucând 27 de meciuri în cupele europene. De asemenea, în această perioadă, a fost selecționat de șase ori în naționala României. În 1986, a ajuns la Victoria București, cu care a evoluat
Cornel Țălnar () [Corola-website/Science/310607_a_311936]
-
față de urmările înarmării românilor. Dorința iobăgimii de emancipare a determinat inițial un mare aflux spre punctele de recrutare. Pe parcursul anului 1763 au avut loc mai multe incidente legate de organizarea regimentelor grănicerești. În data de 10 mai 1763, cu ocazia consacrării drapelelor de luptă de la Salva, un bătrân dezertor a stârnit o revoltă împotriva recrutărilor, revoltă căreia i-a dat o turnură religioasă. Conducătorii mișcării, Tănase Tudoran împreună cu trei coautori, au fost prinși, judecați și condamnați la moarte. Executarea pedepsei a
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
credincioși, dintre care 27.737 ruteni, iar restul români. Datele statistice se referă la anul 1940. La 17 octombrie 1930 a fost numit episcop al nou createi dieceze greco-catolice a Maramureșului. La 30 ianuarie 1931 a avut loc la Blaj consacrarea sa ca episcop de Maramureș, de către mitropolitul Vasile Suciu, iar pe 2 februarie 1931, de "Sărbătoarea Întâmpinării Domnului", a avut loc instalarea lui în Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Baia Mare. Îndată după instalarea sa, episcopul Alexandru Rusu s-a ocupat
Alexandru Rusu () [Corola-website/Science/308819_a_310148]
-
națiunii maghiare și a opinat că participarea și sprijinirea U.D.M.R. în alegerile generale și prezidențiale de la 28 noiembrie 2004 sunt la fel de importante ca răspunsul „DA” la referendumul din 5 decembrie 2004 din Ungaria. Episcopul József Tempfli a participat la consacrarea ca episcopi a lui Pál Reizer ca episcop de Satu Mare (1 mai 1990), a lui Nándor Bosák - episcop de Debrecen-Nyíregyháza (15 iunie 1993) și a lui Jenö Schönberger ca episcop de Satu Mare (21 iunie 2003). József Tempfli a decedat la
József Tempfli () [Corola-website/Science/308965_a_310294]
-
această funcție pe motiv de boală la data de 29 noiembrie 1993, la vârsta de doar 64 ani, devenind arhiepiscop-emerit. Arhiepiscopul Lajos Bálint și-a stabilit ulterior reședința în orașul Odorheiu Secuiesc (jud. Harghita). Arhiepiscopul Lajos Bálint a participat la consacrarea ca episcopi a PS József Tempfli -Episcop de Oradea (26 aprilie 1990), PS Sebastian Kräuter -Episcop de Timișoara (28 aprilie 1990), PS György-Miklós Jakubínyi -Episcop-auxiliar de Alba Iulia (29 aprilie 1990) și a PS József Tamás -Episcop-auxiliar de Alba Iulia
Lajos Bálint () [Corola-website/Science/308967_a_310296]
-
grupuri de familii de catolici se desfășoară o activitate pastorală mai redusă. În total existau aproximativ 20.000 de credincioși pentru care activau 13 preoți (3 moldoveni, 2 români, 1 german și 7 polonezi) și 21 de surori. Liturghia de consacrare a sa ca episcop, alături de alți 11 noi episcopi, a avut loc pe 6 ianuarie 2000 la Roma, în Basilica San Pietro, fiind celebrată de către Papa Ioan Paul al II-lea, asistat de către arhiepiscopul Giovanni Battista Re din cadrul Curiei Romane
Anton Coșa () [Corola-website/Science/308964_a_310293]
-
prințul de 17 ani Christian Wilhelm al Danemarcei, care urma să fie monarh constituțional. El a domnit 50 de ani, iar perioada în care s-a aflat în fruntea țării este amintită pentru extinderea granițelor țării, progresul economic și pentru consacrarea principiului conform căruia guvernul trebuie condus de liderul partidului care a cucerit cele mai multe voturi în alegeri, nu de politicianul preferat de rege. Regele George I a fost un persoanj activ din punct de vedere politic. El a fost asasinat în
Regatul Greciei () [Corola-website/Science/309776_a_311105]
-
măsură funcția celor de lemn. Inscripția în chirilice de deasupra intrării: ""Această sf(â)ntă besearecă ou făcut Iacob Ionașc și cu popa Văsiiu în ani Domnului 1665 mț (luna) mar(tie) 11 dn (zile)"", surprinde momentul final, cel al consacrării construcției. Din această afirmație nu se poate stabili cu precizie dacă aceștia au fost ctitorii sau meșterii construcției, dar, în lipsa titlului de meșter, se poate înclina spre prima variantă. Biserica a fost pictată pe interior în jurul anilor 1806 - 1807, anii
Biserica de lemn Sf. Maria din Letca () [Corola-website/Science/309785_a_311114]
-
Research Unit). În această perioadă (ultimii ani din decadă 1960) este invitat la Colegiul pentru personal administrativ (Administrative Staff College) din Henley-on-Thames unde realizează pe parcursul a câțiva ani studiul care va fi baza cărții sale din 1981. Recunoașterea rezultatelor și consacrarea însă nu apar imediat. În 1996, Belbin, împreună cu fiul său Nigel, înființează Belbin Associates pentru a publica și promova rezultatul cercetărilor sale. Cartea sa din 1981 "Managementul echipelor" prezintă concluziile studiilor asupra interacțiunilor dintre membrii unei echipe în timpul unei simulări
Meredith Belbin () [Corola-website/Science/309833_a_311162]
-
Episcop al Făgărașului în anul 1839 luna lui August 13"". Elementele care nu pot fi citite pot fi recuperate din alte surse. Astfel, șematismele bisericii greco-catolice precizează faptul că hramul acestei biserici este ""Sfântul Ierarh Nicolae"" iar data exactă a consacrării a fost 30 August 1839. Biserica are un plan dreptunghiular ce se termină spre răsărit cu absida altarului, decroșată cu cinci laturi. Intrarea în biserică, fără decorațiuni sculptate, se face pe latura de sud. Tot pe latura de sud întâlnim
Biserica de lemn din Fodora () [Corola-website/Science/309843_a_311172]
-
din străinătate. În ziua de 29 septembrie 1999, Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe Mons. Aurel Percă în rangul de episcop auxiliar pentru Dieceza de Iași, primind titlul canonic de episcop titular de Mauriana. Consacrarea episcopală a avut loc în Catedrala nouă din Iași la 8 decembrie 1999, episcopi consacratori fiind: PS Petru Gherghel, episcop de Iași, ÎPS Jean-Claude Périsset, nunțiu apostolic în România, și ÎPS Dr. Ioan Robu, arhiepiscop și mitropolit de București. El
Aurel Percă () [Corola-website/Science/306010_a_307339]
-
a deschis un orizont nou de reorganizare bisericească și de propășire spirituală. Astfel, la data de 14 martie 1990, Papa Ioan Paul al II-lea l-a ales și l-a numit pe Mons. Petru Gherghel ca episcop de Iași. Consacrarea a fost oficiată la Seminarul din Iași, la 1 mai același an, de către cardinalul Angelo Sodano, delegat al papei Ioan Paul al II-lea, asistat de către IPS Ioan Robu, arhiepiscop și mitropolit romano-catolic de București și de PS Reinhard Lettmann
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
și adesea memorabile (este supranumit „mica teroare”, aluzie la cei 1,62 m ai staturii sale), Truman Capote găsește în atmosfera frivolă care înconjura lumea filmului din acei ani terenul ideal de inspirație și manifestare pentru libertatea sa de creație. Consacrarea deplină sosește în 1958: Capote publică al doilea roman, inițial considerat o nuvelă mai extinsă, „Mic dejun la Tiffany”. Aducându-i vânzări importante, ecranizat mai apoi, în 1961, cu Audrey Hepburn în rolul grațioasei eroine Holly Golightly, romanul îi aduce
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
II-lea, legăturile cu Vaticanul ale episcopului romano-catolic de Timișoara se mențin și prin vizite și întâlniri cu înalți prelați. Așa, spre exemplu, Nunțiul Apostolic din România, Monseniorul Jean-Claude Périsset, a fost prezent la Timișoara și la Radna cu ocazia consacrării episcopului Martin Roos, apoi în anul 2000, cu ocazia Sfintelor Paști a vizitat Dieceza și câteva parohii. Cardinalul Walter Kasper, președintele Consiliului Pontifical pentru promovarea unității între creștini, s-a arătat interesat de situația și inițiativele ecumenice din România, exprimându
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
Pe 28 octombrie 1855 a fost instalat în noua calitate printr-o mare solemnitate desfășurată la Blaj în prezența nunțiului apostolic de la Viena, cardinalul Michele Viale-Prelà. Episcopul a primit multe distincții și titluri, între altele: Între paranteze sunt notați anii consacrărilor episcopale.
Alexandru Sterca-Șuluțiu () [Corola-website/Science/306397_a_307726]
-
puținele din România, în condițiile în care creațiile celorlalți muzicieni de folk se îndreaptă fie spre jazz (Alexandru Andrieș), fie spre simfonic-progresiv (Nicu Alifantis) sau spre șlagăr (Vasile Șeicaru). De altfel, aceste două materiale discografice, devenite repere ale genului, reprezintă consacrarea definitivă a lui Vali Sterian pe scena folk și rock autohtonă. Pe parcursul anilor ’80 Sterian se îndreaptă tot mai mult către rock (hard, baladă și progresiv), ieșind treptat din sfera folkului. În acest context formula Companiei de Sunet se schimbă
Valeriu Sterian () [Corola-website/Science/306424_a_307753]
-
Moreira Neves (secretar al Congregației pentru Episcopi din Curia Romană și viitor cardinal). Hirotonirea sa întru arhiereu și ridicarea la rangul de arhiepiscop a dus la o reacție vehementă din partea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care a considerat actul consacrării, săvârșit de însuși papa Ioan Paul al II-lea, drept un act de provocare la adresa Bisericii Ortodoxe Române întrucât Biserica Română Unită cu Roma ar fi încetat să existe în anul 1948. Sfântul Sinod, în ședința sa din 10-11 ianuarie
Traian Crișan () [Corola-website/Science/305265_a_306594]
-
Episcop Lucian Mureșan ca Vicar al Maramureșului istoric, la Sighetu-Marmației. La 4 iulie 1994, în locul PS Lucian Mureșan, numit Mitropolit la Blaj, este numit prin Decretul nr. 104, de către Congregația pentru Bisericile Răsăritene, ca Episcop al Eparhiei Greco-Catolice a Maramureșului. Consacrarea sa ca episcop a avut loc la 11 septembrie 1994 în orașul Baia Mare, prin punerea mâinilor de către Mitropolitul Lucian Mureșan, asistat de către PS Virgil Bercea, Episcop-auxiliar de Făgăraș și Alba Iulia și Alexandru Mesian, Episcop-coadjutor al Lugojului. A decedat la
Ioan Șișeștean () [Corola-website/Science/305274_a_306603]
-
de Biserica din Europa răsăriteană. Aceeași manifestare a fost calificată de autoritățile comuniste drept „activitate dușmănoasă” a Vaticanului, o probă că Roma papală nu renunțase cu adevărat la „propaganda calomnioasă” nici măcar atunci când îmbrățișase ecumenismul. Episcopul Vasile Cristea a participat la consacrarea episcopală a lui Miroslav Stefan Marusyn (episcop titular de Cadi, oficial al Curiei Romane) la 28 iulie 1974 și a lui Anárghyros Printesis (episcop titular de Gratianopolis și al credincioșilor catolici de rit bizantin din Grecia) la 6 august 1975
Vasile Cristea () [Corola-website/Science/305273_a_306602]