2,625 matches
-
furnizau tinerele fete, contesei. Numărul exact al femeilor torturate și ucise de Elisabeta este necunoscut, deși se crede că ar fi în jur de 650, între anii 1585 și 1610. László Nagy a susținut că Elisabeta a fost victima unei conspirații care părea să fie de natură politică. Thurzó a continuat dezbaterile cu fiul contesei, Paul și cu alți doi dintre fiii ei. Un proces și o execuție ar fi cauzat un scandal public și o rușine pentru familia nobilă și
Elisabeta Báthory () [Corola-website/Science/309161_a_310490]
-
de tipul rezistenței franceze. a fost constituită din grupuri mici și de cele mai multe ori izolate. Aceste grupulețe nu au reușit să mobilizeze o opoziție politică antihitleristă puternică, principala lor tactică fiind aceea a atragerii unor importanți lideri militari naziști în conspirații, care apoi să-l răstoarne prin forță pe dictator. Tentativa de asasinare din 1944 a fost gândită să declanșeze o lovitură de stat care să răstoarne regimul nazist și să scoată Germania din război. Rezistența germană a fost formată din
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
și s-au opus în diferite moduri politicilor naziste. În cele din urmă mai trebuie menționată organizațiile subversive din cadrul aparatului de stat german, în special în rândurile armatei, Ministerului de Externe și a serviciilor de contrainformații. Aceste grupuri au organizat conspirații împotriva lui Hitler în 1938 și 1939, dar din diferite motive nu au ajuns până în faza de acțiune. După înfrângerea suferită de germani în bătălia de la Stalingrad din 1942, aceste organizații subversive au reușit să ia legătura cu diferiți ofițeri
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
războiului. Este de subliniat faptul că șeful armatei, generalul Walther von Brauchitsch, era la curent cu preparativele pentru lovitura de stat, și în ciuda faptului că i-a declarat lui Halder că dezaprobă acțiunea, nu l-a informat pe Hitler despre conspirație. Această atitudine este un exemplu elocvent al solidarității dintre ofițerii de frunte ai armatei germane, solodaritate care le-a premis complitiștilor să supraviețiască și să ofere protecție grupurilor de rezistență, cel puțin până la atentatul din iulie 1944. Pe 13 septembrie
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
aceste avertismente nu au fost crezute. În momentul în care Hitler a amânat atacul până în 1940, conspiratorii au pierdut un alt moment favorabil, iar Halder a ajuns la concluzia că poporul german nu ar fi acceptat o lovitură de stat. Conspirațiile eșuate din 1938 și 1939 au scos în evidență părțile puternice dar și slăbiciunile corpului ofițeresc și capacitatea armatei de a conduce mișcarea de rezistență. Corpul ofițeresc era caracterizat prin loialitate și solidaritate. După cum nota Istvan Deak: „Ofițerii, în special
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
superiori contactați nu a raportat convorbirile cu complotiștii. Cu toate acestea, zilele când conspiratorii civili sau militari puteau acționa fără să fie descoperiți se apropiau de sfârșit. După înfrângerea de la Stalingrad, Himmler a considerat că este foarte posibilă existența unor conspirații împotriva regimului. El deja îi suspecta pe Canaris pe oamenii acestuia din Abwehr. În martie 1943, doi dintre aceștia din urmă, Oster și Hans von Dohnanyi, au fost demiși. Deși existau unele bănuieli în ceea ce îi privește, nu au existat
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
arestării conducerii naziste, după asasinarea lui Hitler. Operațiunea Valküre putea fi declanșat numai prin atragerea de partea conspiratorilor sau neutralizarea generalului Friedrich Fromm, comandantul armatei de rezervă. Fromm, ca de altfel alți generali germani, era la curent cu existența unei conspirații militare împotriva lui Hitler, dar nu i-a ajutat pe opozanți și, e adevărat, nici nu i-a trădat. La sfârșitul anului 1943 și începutul anului 1944, conspiratorii au încercat să plaseze un om al lor în anturajul lui Hitler
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
patronajul lui Canaris, și de cel din cercul Goedeler-Beck. Facă Gestapoul ar fi acționat încă de atunci, este aproape sigur că atentatul din 20 iulie nu ar mai fi avut loc. Motivul pentru care Himmler, deși la curent cu aceste conspirații, nu a acționat rămâne neclar. Mai mult chiar, se știe că Himmler s-a întâlnit cu un membru al opoziție, ministrul prusac de finanțe Johannes Popitz. În august 1943, Popitz s-a întâlnit cu Himmler și s-a oferit să
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
un armistițiu cu aliații occidentali imediat după uciderea lui Hitler. Complotiștii erau gata de acțiune. La începutul lunii iulie, Stauffenberg a participat de două ori la conferințele lui Hitler având o bombă în geantă. Dar pentru că se considera că succesul conspirație depindea și de asasinarea lui Himmler, atentatul a fost amânat de fiecare dată. De fapt, Himmler nici nu participa de obicei la conferințele militare ale Führerului. Pe 15 iulie, când Stauffenberg a participat la conferința din Prusia Orientală, s-a
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
asasinarea lui Hitler. "Walküre" putea fi declanșată doar de generalul Friedrich Fromm, comandantul Armatei de Rezervă, care trebuia ori să fie câștigat de partea conspiratorilor sau trebuia neutralizat. Fromm, ca și mulți alți ofițer de rang înalt, știa câte ceva despre conspirațiile militare care se pregăteau, dar nu le sprijinise niciodată activ, nici nu le trădase Gestapoului. La sfârșitul anului 1943 și începutul anului următor, au existat cel puțin patru tentative ale conspiratorilor de a ajunge suficient de aproape de Hiler pentru a
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
Numai după depunerea unor eforturi uriașe și cu mult noroc, complotiștii au reușit să mascheze desfășurarea de forțe denumind-o „exercițiu de mobilizare”. La 18 iulie au apărut zvonuri, auzite și de Stauffenberg, conform cărora Gestapoul ar fi aflat de conspirație și că urmau să aibă loc arestări masive. Se pare că a fost o alarmă falsă, dar zvonurile au fost suficient de îngrijorătoare pentru a-i determina pe conspiratori să acționeze imediat. La ora 10:00 a zilei de 20
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
alături de Werner von Haeften și a fugit la aeroport. La ora 13:00, a decolat la bordul unui avion He 111 spre Berlin. Înainte ca avionul lui Stauffenberg să aterizeze la Berlin (pe la ora 15:00), un alt membru al conspirației prezent la Rastenburg, generalul Erich Fellgiebel, a telefonat și a raportat că Hitler a supraviețuit atentatului. Acest telefon a făcut ca majoritatea complotiștilor să-și piardă curajul, judecând, poate pe bună dreptate, că mobilizarea „Walküre” nu mai avea nicio șansă
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
Günther von Kluge, care fusese numit de curând comandat șef al trupelor din vest, a aflat că Hitler era în viață și a trecut de partea regimului. Kluge l-a arestat în grabă pe Stülpnagel. Membrii mai puțin hotărâți ai conspirației din Berlin au început să schimbe unul după altul tabăra. La Bendlerblock au izbucnit lupte între susținătorii complotului și și cei care se opuneau continuării lui. În timpul luptelor, Stauffenberg a fost rănit. Până la 23:00, Fromm a recâștigat controlul asupra
Atentatul de la 20 iulie 1944 împotriva lui Hitler () [Corola-website/Science/310615_a_311944]
-
comportament sexual indecent, sărutându-le și pipăindu-le fără consimțământul lor, aceste acuzații au fost oglindite pe larg în mass-media. Trump și organizatorii campaniei sale au respins toate aceste acuzații. El le-a numit "calomnii false" și a invocat o conspirație împotriva lui. În cele două declarații publice ale sale, ca răspuns la aceste acuzații, Trump a afirmat că Bill Clinton, fostul președinte al Statelor Unite și soțul rivalului său democratic Hillary Clinton, au "abuzat femeile" și că Hillary a intimidat victimele
Donald Trump () [Corola-website/Science/308771_a_310100]
-
sosește ca să întrerupă "veselia", cu vești despre moartea regelui; un tribut potrivit adus cuiva căruia îi plăcea distrugerea în piesele sale. Date fiind inconsistențele de nepătruns cu privire la povestea morții lui Marlowe, a apărut continuu în prim-plan o teorie a conspirației centrată pe faptul că Marlowe ar fi putut să-și însceneze moartea și apoi să continue să scrie sub presupusul nume de William Shakespeare. Datele despre redactare sunt aproximative
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
pe directorul Lazare Nicolas Marguerite Carnot este simplu. Vaublanc este însărcinat cu prezentarea unui discurs în fața "Consiliului celor Cinci Sute" cerând punerea sub acuzare a celor trei directori republicani. În acest timp, generalul Pichegru, convins de Carnot să intre în conspirație, care este în fruntea gărzii corpului legislativ, avea ca rol să aresteze directorii., Din păcate pentru el, generalul Bonaparte, pe atunci șef al armatei din Italia, interceptează, între timp, un agent regalist, Louis-Alexandre de Launay, comte d'Antraigues, care avea
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
gărzii corpului legislativ, avea ca rol să aresteze directorii., Din păcate pentru el, generalul Bonaparte, pe atunci șef al armatei din Italia, interceptează, între timp, un agent regalist, Louis-Alexandre de Launay, comte d'Antraigues, care avea documente referitoare la această conspirație și la trădarea lui Pichegru. Napoleon îl trimite atunci pe generalul Augereau împreună cu armata sa la Paris, unde acesta afișează trădarea lui Pichegru pe străzi: este lovitura de stat din 4 septembrie 1797. Principalii conspiratori, ca Pichegru și Barthélémy, sunt
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
Jr. a fost ucis în atac. Pe 15 iunie, Uniunea Sovietică a invadat Lituania și trupele sovietice au atacat grănicerii letoni la Maslenki. Pe 16 iunie 1940, URSS au invadat Estonia și Letonia. Viaceslav Molotov a acuzat statele baltice de conspirație împotriva Uniunii Sovietice și a emis un ultimatum tuturor statelor baltice pentru schimbarea guvernelor cu executive cu atitudini prietenoase față de URSS, a căror componență să fie aprobată de Moscova. Uniunea Sovietică a prezentat noi cereri, inclusiv acceptarea de către baltici a
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
aeriene, Larry le cumpără și reușește să preia controlul asupra companiei. La sfatul lui Bud, Gekko continuă să vândă în pierdere acțiunile, cu pagube de ordinul milioanelor de dolari. Bud este arestat de către reprezentanți ai Securities and Exchange Commission pentru conspirație în scopul comiterii unei fraude și pentru violarea contractului privind implicarea în afaceri. Acceptă să coopereze cu anchetatorii pentru a ajuta la arestarea lui Gekko. Cei doi se întâlnesc în Central Park și Bud înregistrează pe bandă povestirea afacerilor necurate
Wall Street (film) () [Corola-website/Science/309392_a_310721]
-
și poliția din Chicago îl urmăresc, crezând că Kimble a ucis polițistul de tranzit de la bordul trenului, iar polițiștii sunt instruiți să-l împuște pe loc. Când Kimble, Nichols și Gerard sunt în spălătoria hotelului, Gerard strigă că știe despre conspirația organizată de Nichols. Auzind aceasta, Nichols încearcă să-l împuște pe Gerard, dar în ultimul moment Kimble îl lovește pe la spate, salvând viața lui Gerard. Kimble este luat în custodie de către mareșalii federali, deoarece el era din punct de vedere
Evadatul (film din 1993) () [Corola-website/Science/309428_a_310757]
-
de 86 sau "apreciere universală" din partea Metacritic. Roger Ebert i-a dat 4 stele din 4, numindu-l "unul dintre cele mai bune filme ale anului". Câțiva comentatori au spus că finalul a fost afectat, fiind introduse elemente de teoria conspirației. Filmul a fost nominalizat la următoarele premii ale Academiei Americane de Film: Jones a primit și numeroase alte premii pentru rolul său, inclusiv Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar (film). Regizorul Andrew Davis a
Evadatul (film din 1993) () [Corola-website/Science/309428_a_310757]
-
Pentru a avea succes, însă, ar fi trebuit să reușească să capteze atenția măcar a uneia în mod particular. În 1858 el s-a întâlnit în mod secret cu împăratul francez Napoleon al III-lea (care în tinerețe militase în conspirația bonapartistă) pentru a ratifica un tratat difensivo-ofensiv contra daunelor imperiului habsburgic. În tratat era prevăzut ca în cazul unui atac militar provocat de către Austria, Franța ar fi trebuit să intervină pentru a apăra Regatul Sardeniei și cele două armate aliate
Camillo Benso Conte de Cavour () [Corola-website/Science/304930_a_306259]
-
ales la 4 ani care nu putea dizolva parlamentul. Apare astfel pe scenă politică franceză Louis Napoleon Bonaparte, nepotul primului împărat francez, Napoleon I, și fiul fratelui acestuia, Louis Bonaparte. Cu o descendența ilustra, a participat la o serie de conspirații și tulburări politice în Italia anilor 1830. A încercat să revină la tronul Franței, dar a eșuat. A mai încercat o nouă tentativă în 1840, dar a fost arestat și închis. Influențat de autori ca Sant Simon sau Jacque Fourrier
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
maxim de noile prerogative câștigate. Astfel, demiterile lui Constantin Ipsilanti (în Muntenia) și Alexandru Moruzi (în Moldova) de sultanul Selim al III-lea, (cerute de ambasadorul francez în Turcia, Horace François Bastien, ca răspuns la temerile parțial întemeiate față de o conspirație prorusă la București), au reprezentat un motiv de război pentru războiul ruso-turc din 1806-1812. (Ipsilanti a fost reînscăunat de generalul Mihail Miloradovici imediat după intrarea trupelor ruse în Muntenia). Astfel de acțiuni a inaugurat o perioadă de protectorat ruses în
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
să-și întâlnească antecesorii întru Câmpiile Elizee. Cartea mea nu s-a bucurat deci de audiența competentă și nepărtinitoare a numelor ilustre amintite. Ciracii lor, neputând-o ataca fără motive și contraargumente, au decis să o sufoce printr-o eficientă conspirație a tăcerii. Și au reușit. Mă pot consola că același lucru li s-a întâmplat vienezilor Riegl și Wickhoff, «ori ce sunt eu față de dânșii», ca să închei tot cu un hemistih homeric.” În anul 1985 la editura Meridiane, apărea "Portretul
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]