8,426 matches
-
găsit expresia clară, precisă pentru gîndurile trîmbițate și răspîndite pretutindeni”. Actualul proiect al Uniunii Europene își are, de fapt, una dintre sursele importante în această lucrare deja clasică, apărută în 1923... În nr. 81, cu ocazia călătoriei în România a contelui Hermann von Keyserling, sînt prezentate elogios reflecțiile acestuia cu privire la rolul culturilor extraeuropene și orientale în regenerarea spirituală a continentului. Comentînd vizita aristocratului german într-un articol publicat în revista Ideea europeană (martie 1927), Tudor Vianu nota: „...în lumea germană de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și năzuiește să ocupe acel centru ideal, de la care direcțiile emană și în care stilul cultural al epocii se regăsește”, acțiunea lui încetînd să se mai revendice (doar) de la radicalismul de dreapta al unor reacționari precum Joseph de Maistre sau contele Gobineau: „Propagandistul confederației spirituale a Europei, Karl Anton von Rohan, paneuropenistul Coudenhove-Kalergi, pacifistul Fritz von Unruch, ecumenicul Hermann von Keyserling sînt mai degrabă oameni înzestrați cu un sentiment ascuțit pentru toate problemele noi ale momentului, spirite îndrăznețe și inovatoare, adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
conexiune... suprarealistă între Urmuz și Heidegger („Heidegger și Urmuz în «cumpănă»”), pornind de la un prezumat „realism dadaist” post-caragialian și de la un experiment artistic personal: „Cumpănă este lucrarea multimedia pe care am pregătit-o pentru cursurile de vară de la Darmstadt (umbra contelui de Keyserling și a școlii sale de înțelepciune este out there..., n.m.). Ce caută Urmuz alături de Heidegger? Dadaismul lui Urmuz este o formă de realism; această afirmațiune poate apărea ca enormă doar la prima vedere. Într-adevăr, după realismul acerb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mai degrabă găseai un pește într-un copac decât să-i afli lui vreo asemănare cu Napoleon în înfățișare sau comportament. Dacă lumea ar fi rămas neschimbată din timpurile lui Napoleon încoace, atunci descendentul lui de azi s-ar numi Contele Gaston de Bonaparte. Tomoe încerca să și-l imagineze la Palatul Versailles, cu candelabrele lui sclipitoare, sărutând reverențios mâinile nobilelor doamne elegant îmbrăcate și valsând cu ele-n brațe în sala de bal. „Absurd!“ își zise ea. Numai simpla asociere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
n-au venit decât o singură dată, dar nu în puhoaie, și n-au fost nici epidemii. Regele vizigot Svintila îi alunga de pe domeniile sale pe ultimii bizantini; regele Clotaire I era covârșit în Neustria și în Austrasia de intrigile conților și ale episcopilor; împăratul Heraclie era prins în lungul război cu persanii. Dacă n-ar fi existat viclenele uneltiri ale bizantinilor și obișnuitele certuri între duci, în regatul regelui Adaloald ar fi putut exista o perioadă de pace și belșug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cunoșteai Încă. Lui Aris Îi părea incredibil că existase un timp când numele Majei nu corespundea chipului său, ochilor ei Întunecați, bretonului ei, surâsului ei. — E cea mai frumoasă poveste de dragoste a cinematografului din ultimii zece ani - spuse -, povestea contelui renegat și a rafinatei și blândei Mina. — Ei bine, atunci Înseamnă că ar trebui să-l văd. Nu, mâine nu am timp. De fapt, nu e vorba de timp... Dar ce ar gândi prietenii tăi? Că te Întâlnești cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
JEAN-OLTOER ARFEUILLERE - Les Chevaux à la fenêtre, Lyon Matin, 29 mai 1992; JEAN NOLIVIER - Matei Vișniec de l’ecriture a la scene, Le Provencal, 9 nov. 1992; JEAN CALABRESE - La parole selon Vișniec, Le Proveneal, 10 nov. 1992; MARTINE BRÈS - Conte cruel..., Midi Libre, 12 nov. 1992; M.H. AELVOET - „Les chevaux à la fenêtre” Le Progrès, 12 nov. 1992; ** - Vișniec le chouchou!, Lyon Matin, 1 iunie 1992; CORNELIA BUȘOIU - Matei Vișniec - poète et dramaturge, L’Invitation, 25 iunie 1993; GEORGES BANU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o hârtie rozulie, tip formular QF, rețete compensate pentru supraviețuitorii accidentului feroviar din iarna trecută din tunelul de la Beiușani. - Nu vă intrigați, zâmbi acela. Doamna a ieșit abrupt din perimetru. În toiul dansului. Se trecuse la cadrilul orb, era perechea contelui, pe bune, și de-odată a dispărut. O căutăm de azi dimineață. Ați făcut un gest de profesionist că ați ținut-o de vorbă. Nu-i nimic grav. Dacă are ceva de plătit, suportăm noi cheltuielile. Decontăm orice sumă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
camerele de joc ale cazinoului de la etajul inferior. Fiindcă nu Încăpeau toți În lift, femeile fură invitate Înăuntru și bărbații se hotărâră să folosească scările principale pentru a coborî În salonul principal al jocurilor de noroc. Brunetti Îl găsi pe contele Orazio la dreapta sa și Încercă să se gândească la ceva ce să-i spună socrului său. — Știați că aici a murit Richard Wagner? Întrebă el, uitând acum de unde știa asta, dat fiind că Wagner nu era nici pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
gândească la ceva ce să-i spună socrului său. — Știați că aici a murit Richard Wagner? Întrebă el, uitând acum de unde știa asta, dat fiind că Wagner nu era nici pe de parte un compozitor pe placul lui. Da, răspunse contele. Și, din păcate, nu destul de repede. Apoi, din fericire, ajunseră În sala principală a jocurilor de noroc și contele Orazio se alătură soției sale ca s-o privească la ruletă, părăsindu-l pe Brunetti cu un zâmbet prietenesc și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
acum de unde știa asta, dat fiind că Wagner nu era nici pe de parte un compozitor pe placul lui. Da, răspunse contele. Și, din păcate, nu destul de repede. Apoi, din fericire, ajunseră În sala principală a jocurilor de noroc și contele Orazio se alătură soției sale ca s-o privească la ruletă, părăsindu-l pe Brunetti cu un zâmbet prietenesc și ceva care se voia a fi o plecăciune. Brunetti fusese prima dată Într-un cazinou nu În Veneția sa natală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
acela, pe care-l forma de două ori pe ani, era unul pe care nu-l uita niciodată. Răspunse soacra lui și, dacă era surprinsă să-i audă vocea, nu dădu nici un semn al acestui lucru. Spuse că era acasă contele Orazio, nu puse nici o Întrebare și zise că-l va chema la telefon pe soțul ei. — Da, Guido, spuse contele când ridică receptorul. — Mă Întrebam dacă nu ai puțin timp liber În după-amiaza asta, zise Brunetti. Aș vrea să discut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lui și, dacă era surprinsă să-i audă vocea, nu dădu nici un semn al acestui lucru. Spuse că era acasă contele Orazio, nu puse nici o Întrebare și zise că-l va chema la telefon pe soțul ei. — Da, Guido, spuse contele când ridică receptorul. — Mă Întrebam dacă nu ai puțin timp liber În după-amiaza asta, zise Brunetti. Aș vrea să discut cu tine despre ceva ce s-a Întâmplat. — Viscardi? Întrebă contele, surprinzându-l pe Brunetti că știa despre cazul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
chema la telefon pe soțul ei. — Da, Guido, spuse contele când ridică receptorul. — Mă Întrebam dacă nu ai puțin timp liber În după-amiaza asta, zise Brunetti. Aș vrea să discut cu tine despre ceva ce s-a Întâmplat. — Viscardi? Întrebă contele, surprinzându-l pe Brunetti că știa despre cazul acela. — Nu, nu despre asta, răspunse Brunetti, gândindu-se doar atunci la cât de ușor ar fi fost să-l Întrebe pe socrul său, și nu pe Fosco, despre Viscardi, și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
despre asta, răspunse Brunetti, gândindu-se doar atunci la cât de ușor ar fi fost să-l Întrebe pe socrul său, și nu pe Fosco, despre Viscardi, și poate cât de precis. E despre un alt caz la care lucrez. Contele era mult prea politicos să Întrebe ce, dar spuse În schimb: Avem o invitație la cină, dar, dacă ai putea veni acum, am avea o oră sau așa ceva liberă. E convenabil pentru tine, Guido? — Da, este. Voi veni chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
partea de palazzo ce dădea spre Marele Canal. De la o fereastră de sus, o slujnică În uniformă se uita afară, vrând să vadă cine intrase. Aparent satisfăcută că Brunetti nu era un răufăcător, Își trase capul În spatele ferestrei și dispăru. Contele aștepta În capul scărilor exterioare ce duceau Înăuntrul părții de palazzo În care locuiau el și soția lui. Deși Brunetti știa că În scurtă vreme contele avea să Împlinească șaptezeci de ani, era greu, văzându-l, să te gândești că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
satisfăcută că Brunetti nu era un răufăcător, Își trase capul În spatele ferestrei și dispăru. Contele aștepta În capul scărilor exterioare ce duceau Înăuntrul părții de palazzo În care locuiau el și soția lui. Deși Brunetti știa că În scurtă vreme contele avea să Împlinească șaptezeci de ani, era greu, văzându-l, să te gândești că era tatăl Paolei. Un frate mai vârstnic, poate, sau cel mai tânăr dintre unchii ei, dar cu siguranță nu un om cu aproape treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
al capului, Îi sugera vârsta, dar impresia asta era alungată de pielea Întinsă a feței și de inteligența limpede ce-i răzbătea prin ochi. Cât mă bucur să te văd, Guido. Arăți bine. Mergem În camera de lucru, bine? spuse contele, Întorcându-se și conducându-l pe Brunetti Înapoi spre partea din față a casei. Trecură prin câteva Încăperi până când ajunseră Într-un sfârșit la camera de lucru cu perete exterior din sticlă ce dădea spre Marele Canal acolo unde acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
față a casei. Trecură prin câteva Încăperi până când ajunseră Într-un sfârșit la camera de lucru cu perete exterior din sticlă ce dădea spre Marele Canal acolo unde acesta cotea În sus către podul Accademia. — Vrei ceva de băut? Întrebă contele, ducându-se la dulăpiorul unde se afla, deja desfăcută, o sticlă de Dom Perignon, Într-o frapieră argintie plină cu gheață. Brunetti Îl cunoștea pe conte destul de bine ca să știe că nu era absolut nici un pic de afectare În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
acolo unde acesta cotea În sus către podul Accademia. — Vrei ceva de băut? Întrebă contele, ducându-se la dulăpiorul unde se afla, deja desfăcută, o sticlă de Dom Perignon, Într-o frapieră argintie plină cu gheață. Brunetti Îl cunoștea pe conte destul de bine ca să știe că nu era absolut nici un pic de afectare În acest gest. Dacă ar fi preferat să bea Coca-Cola, contele ar fi ținut o sticlă de plastic de-un litru și jumătate În exact aceeași frapieră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
desfăcută, o sticlă de Dom Perignon, Într-o frapieră argintie plină cu gheață. Brunetti Îl cunoștea pe conte destul de bine ca să știe că nu era absolut nici un pic de afectare În acest gest. Dacă ar fi preferat să bea Coca-Cola, contele ar fi ținut o sticlă de plastic de-un litru și jumătate În exact aceeași frapieră și ar fi oferit-o În aceeași manieră oaspeților săi. Din naștere, contele nu trebuise niciodată să impresioneze pe cineva. Da, mulțumesc, răspunse Brunetti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
afectare În acest gest. Dacă ar fi preferat să bea Coca-Cola, contele ar fi ținut o sticlă de plastic de-un litru și jumătate În exact aceeași frapieră și ar fi oferit-o În aceeași manieră oaspeților săi. Din naștere, contele nu trebuise niciodată să impresioneze pe cineva. Da, mulțumesc, răspunse Brunetti. În felul acesta, putea da tonul pentru o seară la Al Covo. Dacă Îi Întorcea spatele contele, poate că reușea să fugă cu frapiera și astfel să-și achite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și ar fi oferit-o În aceeași manieră oaspeților săi. Din naștere, contele nu trebuise niciodată să impresioneze pe cineva. Da, mulțumesc, răspunse Brunetti. În felul acesta, putea da tonul pentru o seară la Al Covo. Dacă Îi Întorcea spatele contele, poate că reușea să fugă cu frapiera și astfel să-și achite consumația de la cină. Contele turnă șampanie Într-un pahar nou, mai adăugă un pic și-n paharul său, și i-l dădu pe primul lui Brunetti. Luăm loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să impresioneze pe cineva. Da, mulțumesc, răspunse Brunetti. În felul acesta, putea da tonul pentru o seară la Al Covo. Dacă Îi Întorcea spatele contele, poate că reușea să fugă cu frapiera și astfel să-și achite consumația de la cină. Contele turnă șampanie Într-un pahar nou, mai adăugă un pic și-n paharul său, și i-l dădu pe primul lui Brunetti. Luăm loc, Guido? Întrebă el, conducându-l spre două fotolii Întoarse cu fața spre apa Întinsă. După ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
adăugă un pic și-n paharul său, și i-l dădu pe primul lui Brunetti. Luăm loc, Guido? Întrebă el, conducându-l spre două fotolii Întoarse cu fața spre apa Întinsă. După ce se așezară amândoi și după ce Brunetti gustă vinul, contele Întrebă: — În ce fel Îți pot fi de ajutor? Aș vrea să-ți cer câteva informații, dar nu sunt sigur mai exact ce Întrebări trebuie să pun, Începu Brunetti, hotărându-se să spună adevărul. Nu-i putea cere contelui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]