3,537 matches
-
o inimă moartă. Privesc pietrele și le invidiez zvâcnirile. Vor pricepe ele vreodată că mă ofer odihnei lor? Și stâncile voi-vor ele să se înece în tăcerea sîngelui? ... Ajungi așa obiect desfrânat de nepăsare și în care natura își contemplă ultima ei înmărmurire. Împietrirea ta trezit-a gelozia pietrelor? Văzut-ai cum ghețarilor le mijesc vinele? Nu gândesc asupra morții, ci ea se gândește pe sine. Tot ce e posibilitate de viață în ea respiră prin mine și nu exist
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
moment în jurul axei tale. Aceasta este întîia condiție; a doua este a avea atâta mobilitate, încît axele celorlalte ființe să-ți fie atâtea centre de gravitate câte poate avea o ființă proteică. Simțul psihologic este expresia unei vieți care se contemplă pe sine în fiecare moment și care în celelalte vieți vede numai oglinzi. Ca psiholog, consideri pe toți ceilalți oameni părți din tine, frânturi ale ființei tale. Și în disprețul pe care orice psiholog îl are pentru oameni este o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mirarea dacă, răpită de acel cântec ce suia la cer, ea s-ar fi urcat încet, încet, nemișcată și tristă, ca sufletul unui înger suind, la ceruri, purtată ca pe nesimțite de aripele ei albe - argintii. Eu stam și-o contemplam. Voluptatea acelui sân de marmură, visătoria acelei fețe palide îndreptate spre cer, acele mâni mici și albe unite ca pentru rugăciune, acele brațe rotunde, goale, fragede, lăsate în jos ca și când ar fi denunțat desperanța, acel corp ce sta să-ngenunche
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
părul ei blond, vezi ochiul ei albastru atât de serios și de atâta lină blîndeță tot odată... Împrejurul gurei și-a umerilor feței ei e o tânără și înduioșătoare umbră de melancolie... Ea ține-n mâna ei de ceară și contemplă liniștită o floare de crin... Capul ei frumos se pleacă puțin și parecă floarea se usucă de amor sub privirea ei... Închipuiește-ți acum că acea copilă ar fi a ta... că ai vedea-o luminând pădurile negre a domeniilor tale
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
asta. Chiar și în mijlocul tumultului de pe cîmpurile de luptă, un Napoleon sau un Cezar se vor gîndi întotdeauna la spectacolul pe care-l dau, la formule apte să-l fixeze în mintea tuturor. Celebrul "Soldați, de la înălțimea acestor piramide vă contemplă patruzeci de veacuri" învăluie prezența armatei franceze în Egipt într-o aură de eternitate. Filosoful grec Gorgias ne învață că prin logica seducției (rămîne deschisă analiza aplicării ei în politică) cuvîntul devine "un stăpîn puternic care, cu un trup minuscul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
își disimulau adevăratele intenții, prezentându-și interesele egoiste drept cerințe ale "comunității internaționale", frecvența cu care statele mici și mijlocii erau silite, sub presiunea celor puternici, să adopte poziții care, pe fond, le contraziceau năzuințele și pozițiile. Multă vreme am contemplat jocurile diplomației de la adăpostul catedrei. Intrarea în delegația României care urma să plece la Helsinki avea să însemne o adevărată "coborâre în arenă". Mi se oferea șansa să particip la pregătirea și desfășurarea primei Conferințe pentru Securitate și Cooperare în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
lui Hristos. Un ochi îndrăgostit vede anticiparea Revelației nu doar în vechile Scripturi, ci „în tot pământul” și până „la marginile lumii” (Ps. 18,4). Primii apologeți au privit cu atenție, simpatie și discernământ tezaurul cultural al altor popoare, au contemplat natura sau creația umană din aceeași dorință de a descoperi sensul și raționalitatea transfigurată a Cuvântului divin. Pentru că sunt ordonate pe axul proclamației pascale, trecute prin Cruce și purificate în lumina unificatoare a Învierii, aceste fărâme de sens subaltern nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
însoțește relația erotică conduce la o suspendare parțială a sinelui în sfera absolută a posibilității. Angoasa nu-și are altă origine decât în dilema paroxistă „totul” sau „nimic”. Henry concentrează această situație într-o expresie cu efect, arătând că subiectul contemplează în angoasă nici mai mult, nici mai puțin decât „posibilitatea de a putea”. Mai mult decât puterea de a întinde mâna (sau de a face orice altceva, în sens tehnic, aplicat și concret), puterea de a putea în genere este
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
interioriza porunca „iubirii de vrăjmași”1. Creștinismul tradițional ne reamintește că sacrificiul necesar pentru salvarea unui om, recunoscut ca purtător al unei imago Dei, poate fi total. Biserica, de asemenea, este comunitatea care celebrează binecuvântarea păcii și înăuntrul căreia omul contemplă frumusețea creației (harmonia mundi). Aceasta nu înseamnă deloc că pacifismul liturgic sau nonviolența interpersonală pot fi exportate tel quel la etajul practicii politice. Imperativul etic valabil pentru un singur individ nu este univoc transferabil în sfera de acțiune a statelor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ordine alegorică, ci În fervoarea trăirii plurale a semnelor lumii, mobilizate Într-un perpetuum mobile al fanteziei, ce le descompune și recompune În structuri insolite În virtutea voinței de eliberare din orice tipar, de deschidere spre o totalitate a cosmosului, - nu contemplată de la distanță, ci implicînd subiectul producător, devenit agent dinamic. „Revelația” vizată (despre care vorbesc de atîtea ori textele programatice ale militantului avangardist) ar fi atunci aproximată nu ca sens preexistent sau ca țintă definitiv precizată, ci ca traseu, ca itinerariu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
deget copita mică atinge pleoapa potecilor coapsele au o legănare În mers ca apele asinul cunoaște pleoapa potecilor... În același registru al senzației fruste, tratată Însă În alambicurile „alchimiei imaginii”, plantele și animalele poetului alcătuiesc o lume de paradis recuperat, contemplată cu uimire de un spectator ingenuu, Într-o atmosferă limpidă, sărbătorească: „ce frumoase instrumente de muzică sunt peștii / În acest glas străveziu ca un acvarium”, „cîmpurile poartă funde de fum și pădurea e o fereastră de răcoare”, „o pasăre Îți
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
doar lumea ca necontenită deschidere, desfacere, despletire, revărsare etc. a formelor, Într-o succesiune infinită pe o retină-ecran, ci și provoacă deschiderea, situîndu-se Într-o arie a agenților dinamizatori, alături de tot ceea ce aparține subiectului liric care Înțelege nu atît să contemple universul, Înregistrîndu-i Înfățișările fascinante, cît să-l trezească din inerție, să-l cheme la o ieșire din captivitatea tiparelor stagnante, să-i insufle forța transfiguratoare. Așa Încît programul poetului poate viza În egală măsură cuprinderea a cît mai mult din
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
textelor lui Francis Ponge, să analizăm un fragment din poemul intitulat Cele trei prăvălii: Lângă piața Maubert, în locul în care în fiecare dimineață devreme aștept autobuzul, se învecinează trei prăvălii: o Bijuterie, un depozit de Lemne și Cărbuni, o Măcelărie. Contemplându-le pe rând, observ comportările diferite în ochii mei ale metalului, ale pietrei prețioase, ale cărbunelui, ale bușteanului, ale bucății de carne. Contemplarea lemnului și a cărbunelui este un izvor de bucurii pe cât de la îndemână pe atât de sobre și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
peisajul accidentat, devastat de forțele oculte ale universului, În Serafimul și Heruvimul, dar și În alte poeme demonstrative și vizionariste, Heliade a dat cea mai clară sugestie a plăcerii lui, dacă nu de a trăi, În orice caz de a contempla un univers În stare de ebuliție: „CÎnd viforul se scoală, cînd cerul se mînie, CÎnd negura se-ntinde, cînd norii se-mpletesc, CÎnd focul șărpuiește d-a lungul În tărie Cu fulgerul, atuncea cu groază te privesc. CÎnd marea se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
imaterial, mai aproape de esența prototipului. Romanticii foloseau, În sensul unui simbolism metafizic, umbra ca temă literară, iar imaginea umbrelei ca o răsfrîngere a obiectului este curentă În poemele timpului. Deschid Les contemplations și privirea-mi cade pe următoarele versuri: „Te contemple; et, nos caresses, Toute l’ombre nous le rend...”. Este o tehnică la mijloc? Tehnica vine din pictură? O inventează Alecsandri sau este un bun al timpului? Chestiuni ce se pot discuta, Însă, mă Întreb, cu ce cîștig? În poezie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se prăbușise ceea ce se întămpla acum atingea culmile fantasticului. Din praf se ridicară trei contururi de persoane. Încet, începănd din vărful picioarelor aceste schițe se umplură cu materie. Erau niște manechine fără cusur a căror frumusețe ademică nu putu fi contemplată de căt căteva clipe de către Luca deoarece el nu trebuise să închidă ochii. Își arătase suficient de mult respectul prin simpla existență și ocupație. O voce puternică comandă: Mantiile, te rog. Ștefan simți cum Luca se ridică de lăngă el
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
lipsă de compasiune. Să rezolvăm asta. În acel moment, Ștefan simți că corpul său reacționează la cuvintele maestrului. Asemeni unei camere video derulate înapoi, săngele său se întoarse prin zgărieturi. Zgărieturile se cicatrizară. Cicatricele dispărură. Durerea dispăru. În timp ce Ștefan își contempla vindecarea, Roșul se găndi să repare cea ce stricase prin apariția sa așa că în același timp cu săngele, cărămizile și stălpi de rezistența ai tavanului reconstituiră cadrul inițial inclusiv zgărăiturile parchetului se topiră. Acum să trecem la ale noastre. Luca
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
Țâncii, cu mânecile prea lungi, numai bune de șters nasul, îl priveau fără nicio expresie. Din spatele lor, femeia cu capotul peticit îl urmări cu privirea, strângându-și reverele. Bărbatul, îmbrăcat cu aceeași pijama în dungi, stătea rezemat de perete și contempla rotocoa lele de fum ale țigării pe terminate. Maca se opri pentru o clipă în dreptul lui, bun prilej pentru acela să-l întrebe răstit : — N-ai o țigară ? De răspunsul la acea întrebare atârna parcă destinul întregii omeniri. Maca scoase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vârtos decât razele soarelui<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Semnificația luminii dumnezeiești, p. 444. footnote>. Lumina împărăției pe care o văd sfinții este o lumină personală. Moștenirea și Împărăția noastră este Hristos. Lumina dumnezeiască luminează oștirile îngerești. Ele o privesc (o contemplă) cu nesfârșită bucurie. Acea lumină văzută pe muntele Taborului este lumina de care sfinții vor avea parte în împărăția cerurilor. Această lumină nefiind nici materială, nici spirituală, ci divină și necreată, se comunică omului întreg făcându-l viu în comuniune
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
negativ nu i-ar fi inspirat încredere. Problema conștiinței lui Tudorel rămânea (gîndea Ioanide) pentru totdeauna insolubilă. De aceea trecu peste ea și întrebă pe băiat cum merge cu studiile, cum petrece, silindu-se a fi cât mai camaraderesc. Îi contempla în același timp fața. Slab, asimetric din cauza aceasta, având ceva din lineamentele lui Ioanide, însă atenuate, extorcate de ardență și deciziune, era lipsit de volubilitate. O ezitare continuă întrerupea vorbirea și gesturile. Cu cine semăna oare la moral? căuta Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ușa să iasă afară, o femeie mai mult slabă fugea în vârful picioarelor spre fundul coridorului. Desigur, privise în odaie pe gaura cheii. IV În biroul lui de la parter, Saferian, așezat pe scaun și înconjurat de patru bărbați în picioare, contempla un portret în ulei, rezemat în apropierea lor de speteaza unui scaun de paie ordinar. - Este un Ingres, nu mai încape îndoială, zise unul dintrecei patru, un bărbat cu părul roșcat, tăiat scurt, rotund la față și nas, părând un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
reținea prețul, asculta comentariile invitaților asupra tabloului, apoi, dacă cineva insista, cu mare părere de rău, ce-i drept, îl da, înlocuindu-l cu altul. Saferian sustrăgea mereu din marfa sa piese, însușindu-și-le pentru plăcerea de a le contempla, și vindea cele mai proprii obiecte din instinctul de a vinde. Între casa de sus și depozitul de jos deosebirea nu era decât de nuanță. Sus, obiectele aveau o statornicie ceva mai mare decât cele de jos. Acest instinct comercial
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
al Bucureștilor prin decor parizian. Dacă în Pomponescu, Gaittany nu prea credea, socotindu-l inamic al lui Ioanide, insinuația francezului îl zdrobi și Ioanide deveni pentru el un om pierdut, cel puțin deocamdată. După masă arhitectul intră în birou, unde contemplă o mare planșă dintr-o mapă desfăcută. Era un proiect în porțiuni și mai mult în manieră de gravură al Căii Victoriei, nu în stil occidental, cum zicea prietenul francez al lui Pomponescu, ci în stil neogrec, în spiritul Greciei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Numai Saferian, armean curat, zâmbea pașnic și inocent. Când Pomponescu tăcu, își exprimă și el opinia asupra problemei, zicând că orientalii sunt triști, mai mult poeți și moraliști decât spirite sarcastice. Ioanide însă nu mai era atent. Încă mai demult contemplase pe Ioana, întîi cu coada ochiului, apoi privind-o franc cu pupilele lui de un albastru turburător. Cu mâinile bătea darabana pe masă, ceea ce la el însemna, fiind la mijloc o femeie, interes acut și prevestire de furtună. Madam Farfara
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și, aproape fără greș, chema pe Ioanide, care, cu o promptitudine uimitoare, ajutat de Butoiescu-BotticelIi, transforma în interior somptuos o odaie banală. După executarea isprăvii, Ioanide venea din când în când la amicul său și, așezîndu-se picior peste picior, își contempla opera. Niciodată nu se repeta. Clientela de acest soi era așa de largă, încît Ioanide își putea permite a refuza comenzile mari ce nu-i conveneau. De la o vreme, totuși, lumea începea să fie prevăzătoare și, deși Ioanide nu prea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]