246,706 matches
-
spate Puterea pretins fals democratică, cu orientarea prorusă camuflata prin mesajul proEuropa, ca și Opoziția comunistă, vădit prorusă. Asta nu a făcut decît să îi caleasca și să îi întărească în convingerea că ceea ce fac ei este corect. Cît privește copiii, aceștia nu au fost la marșuri, decît că au venit cu părinții, ca la sărbătoare. La marșuri au participat zeci de mii de oameni și putem spune că am salvat obrazul ambelor Puteri - de la București și Chișinău, redînd demnitate poporului
Interviu cu Dr. Vitalia Pavlicenco, Preşedintă a Partidului NaȚional Liberal. In: Editura Destine Literare by GABRIEL TEODOR GHERASIM () [Corola-journal/Journalistic/101_a_274]
-
Horia Gârbea De la Ha Noi la Ha Long Orezul pentru pește este ca un copil pentru mama lui! Proverb vietnamez Aproape în fiecare an, începînd cu 2001, o delegație a Uniunii Scriitorilor din România a vizitat Republica Socialistă Vietnam la invitația Uniunii Scriitorilor din Vietnam. Astfel, din 2001 pînă azi, peste douăzeci de scriitori români
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
să-mi determine cariera și experiența teologică. Aveam din familie o decentă și minimă educație ortodoxă, o icoană în casă la care mama se închina seara și la diverse sărbători sau evenimente importante, sărbătoream în felul nostru inocent, împreună cu toți copiii satului, marile sărbători creștine, mai cu seamă Crăciunul, Anul Nou, Sf. Vasile, Boboteaza, Floriile, Învierea, mergeam cu colindatul în Ajunul Crăciunului, cu Steaua (pentru Viclei eram prea mic) în noaptea Crăciunului și în următoarele nopți, cu Sorcova, Plugușorul și Buhaiul
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
pentru strădania ta, pentru elanurile tale pe care le-aș dori niciodată epuizate, pentru sufletul tău curat și chiar pentru nefericirile tale. Dumnezeu te va răsplăti; oamenii își vor aduce aminte de tine, peste zece, sau o sută de ani, copiii dintr-un sat, sau dintrun oraș, vor învăța să cânte colinde după această carte și vor buchisi pe ea și un nume al ostenitorului: „Tudor Nedelcea” Îți doresc împliniri mai multe, ca să mă bucur și eu, pentru că și eu am
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
unii, am rămas uimit de cât am îmbătrânit eu. Sunt alb de tot. Poate că tu m-ai văzut la televizor, dar eu pe tine nu. Să știi că sunt puțin emoționat, pentru că, într-un fel, ești și tu un copil al meu chiar dacă devenit al meu mult mai târziu. Cu multă dragoste, Pr. Gh. Calciu [Primit, 25. 02. 2001] Dragă Tudorel, În sfârșit, a venit momentul să-ți scriu și eu. Indiferent de lunga mea tăcere și de motivele ei
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
de aur să știți că-i al meu, Pimentel în ușa frizeriei cu jumătate de barbă încă nerasă și cu șervetul la gât, Gertrudes cu bebelușul în brațe spunând alternativ, cu vocea net diferențiată, când bau-bau pleacă de-aici, lasă copilul să doarmă, când nemernicilor, nemernicilor, Raul Aur-Fals, cu nasul în pământ, adunând în bereta unuia dintre camoni pietricele colorate, coliere, broșe și inele, Silva Farmacistu încercând să scoată din colții fox-terrierului fundul pantalonilor camonului, turiștii din Grupul Moscatel întrebându-l
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
în timpul nopții, numele Silent Hill. O scurtă căutare pe Google listează premonitoriu această localitate în rîndul orașelor bîntuite, dar este, în același timp, suficientă pentru a declanșa adevărata acțiune: Rose pornește, împreună cu fiica ei, în căutarea adevăratelor origini ale acesteia (copilul fusese adoptat). Pentru amatorii de horror, această intrigă cam subțire nu este, totuși, foarte importantă: în fond, un anumit grad de convenționalism epic e inevitabil la trecerea de la dimensiunea cotidiană la cea, mult mai interesantă, a fantasticului lugubru. Cu toate
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
și-au astupat nu numai urechile, ci și pleoapele ori mintea. Ce poți face însă când un Landini, Leoninus, Perotinus, Hucbald sau Ogier te obligă să le destupi? Un singur lucru, desigur: le asculți, pur și simplu, muzica. Aidoma unui copil ce învață să meargă. Căci copilăria este, probabil, singura natură netulburată pe care o mai întâlnim încă în societățile așa-zise cultivate; de aceea poate că nu e nici o minune că fiecare urmă de pas a naturii din afara noastră ne
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
e și mai rău! E Împotriva firii! Bă, ani de-a rândul! Și, când o ții așa, odată, tot ce faci se Întoarce Împotriva ta! Asta e! N-au lăsat și păcătosului o portiță spre viață! Să-și crească liniștit copiii... Să fie liber și stăpân pe-ale lui. Că de-aia l-a lăsat Dumnezeu om! Dar, vorba unuia cu carte: „Domnule, ce s-a Înmulțit lumea, dar oamenii, deloc!” - Adică, lume multă, dar oameni, adică oameni, oameni, neam! - E
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
din hățișurile nopții. Din hățișurile coroanei de spini. Copilăria, neînvinsa copilărie! PRIMA IMAGINE Repet cu Încetinitorul pe ecranul imaginației propria mea Închipuire. Eu sunt Într-o copilărie abstractă, care este una mentală, da, parcă aș vrea să fiu unul din copiii aceia de care vorbește Hristos, copiii aceia care cântă În piețe și oamenii trec indiferenți iar ei spun: „v-am cântat din fluier și nu ați dansat”, nu v-ați bucurat, nu ați râs, mai adaug eu. Da, eram un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de spini. Copilăria, neînvinsa copilărie! PRIMA IMAGINE Repet cu Încetinitorul pe ecranul imaginației propria mea Închipuire. Eu sunt Într-o copilărie abstractă, care este una mentală, da, parcă aș vrea să fiu unul din copiii aceia de care vorbește Hristos, copiii aceia care cântă În piețe și oamenii trec indiferenți iar ei spun: „v-am cântat din fluier și nu ați dansat”, nu v-ați bucurat, nu ați râs, mai adaug eu. Da, eram un copil, aveam o copilărie interioară atât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
aceia de care vorbește Hristos, copiii aceia care cântă În piețe și oamenii trec indiferenți iar ei spun: „v-am cântat din fluier și nu ați dansat”, nu v-ați bucurat, nu ați râs, mai adaug eu. Da, eram un copil, aveam o copilărie interioară atât de frumoasă și eu mâncam, mâncam, o mâncare bună, albă, parcă era mană cerească și eram În pustiu, dar În pustiul acesta era cineva prezent, deosebit de bun, de zâmbitor, de cald, de copilăros, care știe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
la masa mea. El a zâmbit și eu am zâmbit, ne-am Întâlnit amândoi zâmbetele și ne-am așezat Împreună la masa aceea. Suntem În deșert și eu am mâncare și apă, vine el ostenit, zâmbitor, iubitor, eu sunt un copil. Eu am mâncarea aceea bună, bună de tot, care este o mâncare cerească. Iar eu Îl invit să ia de la mine, să mănânce Împreună cu mine. Dar el vine, se apropie de mine și cu un prim gest mă Îmbrățișează, mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
o altă imagine. IMAGINEA A PATRA Eu ajung, ajung, ajung acolo unde totul Îmi este pregătit. Exact așa ca Înainte. Fața de masă albă, curată, mâncarea limpede, clară. Parcă totul acum este stabil, nimic nu mai este neclar, sunt un copil, dar copilăria Îmi este ascunsă. Eu sunt Îmbrăcată În haina maturității. Eu vin parcă de departe privind la hrana care Îmi este pregătită de mult, de foarte de mult. Mă Îndrept cu nerăbdare spre ea. Chiar o iau În mână
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
are nevoie de fericire. Avem nevoie de beatitudinea ființei mai mult decât de orice altceva. Pentru că doar fericirea ne poate Împlini ca ființe umane, doar fericirea ne desăvârșește și ne lasă să ne dezvoltăm la maximum potențialul. Când se naște, copilul este esențialmente fericit. Fericit pentru că trăiește, fericit pentru că poate să respire Încă o dată și dornic să cunoască universul care Îl Înconjoară. Aceasta este starea naturală a ființei umane, extazul nașterii. Doar acest extaz ne oferă forța de a descoperi ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
la ea. Doar când veți trăi acele momente În care nimic altceva În afara senzațiilor nu mai contează veți putea Înțelege. Însă nu este greu, trebuie doar să vă priviți În oglindă, și veți Înțelege că aveți nevoie de fericire așa cum copiii au nevoie de mamă. Lăsați orgoliile la o parte și deschideți-vă În fața vieții. Cel mai frumos lucru pe care Îl poate face un om este să zâmbească... fără nici un motiv... haideți să fim pur și simplu fericiți, fără să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
apărut și romani și moldoveni. În Bucovina suntem romani, iar În Sudul Basarabiei unii se cheamă că sunt moldoveni. Nu suntem toți același neam?” Întrebări fundamentale, adevărate, menite să ne aducă aminte că o mamă trebuie să-și iubească toți copiii la fel. Și frații Între ei. La un moment dat, am Încercat să-l chestionez și pe teme poetice. „Eh, doar sunt din Țara lui Eminescu. Și-apoi, tot romanul e poet. „Câte volume s-au adunat până acum?” “Vreo
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
bună parte din oraș, era Maria. Ea veghease fericirea lui și-a tuturor celor care au avut nevoie de ea. În cartier i se spunea de la o vreme „Mama Maria” . Ea care nu fusese niciodată mamă, se bucura ca un copil ori de câte ori cei pentru care fusese ca o adevărată mamă, veneau să o vadă și să-i cinstească omenia. Brumaru se Îndreptă surâzând spre baia faianțată cu ani În urmă. Era sub impresia aducerilor aminte, și a pastei de ras cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
din orașul Alexandria. Deși luasem media de capacitate 8.66, Raionul de partid a hotărât admiterea În treapta Desen realizat de profesorul de desen Ioan superioară, nu după mediile obținute Susala, colegul nostru de clasa ci după originea socială. Fiind copil de primar și chiabur, bineînțeles, că am reușit „fără loc”, deși alți colegi cu medii mai mici sau chiar sub 5, au reușit „cu loc” și primiți În, ciclul superior. Cu media obținută părinții m-au dus la Școala Normală
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și instalat, În locul unde a fost fierăria tatălui său, o „stelă funerară” În amintirea lui Ștefan Micle, primul rector al Universității din Iași, azi Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Într-o vreme În care, În România, nu erau decât trei rectori. Copilul Ștefan Micle urma la Cluj, două școli, una dimineață, Liceul Piariștilor, Împreună cu Avram Iancu, Papiu Ilarian, Aron Pumnul, frații Buteanu și alți pașoptiști, iar alta după-amiază, Școala de Arte și Meseii și, așa cum spunea profesorul Augustin Z. N. Pop, „pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
scurt era un om cultivat visător și ...sensibil. Cele mai multe poezii ale sale le scrisese când fusese repartizat aici și aveau ca temă natura, iubirea și mai ales marea... Din reverie mă trezesc niște țipete și altercații ce veneau de afara: copiii reușiseră În joaca lor să spargă un geam și acum erau alergați de păgubaș...În câteva clipe derdelușul improvizat devenise pustiu copiii fugind care Încotro...bineînteles pentru câteva minute, pentru că Îi puteai vedea cum privesc printre scândurile gardurilor și așteptând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
natura, iubirea și mai ales marea... Din reverie mă trezesc niște țipete și altercații ce veneau de afara: copiii reușiseră În joaca lor să spargă un geam și acum erau alergați de păgubaș...În câteva clipe derdelușul improvizat devenise pustiu copiii fugind care Încotro...bineînteles pentru câteva minute, pentru că Îi puteai vedea cum privesc printre scândurile gardurilor și așteptând trecerea pericolului. Dar caldura sobei mă ducea cu gandul la nisipul fierbinte al falezei și la intreminabilele dar plăcutele discuții despre literatură
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pe care-l uit la fereastra trenului Orient Express. mă vând unei vieți care mai are doar o monedă În buzunar... și pe doimea ei zâmbesc picături de rouă și frunzișuri! sunt un șirag de nopți albe, Înșirat de un copil melancolic... bomboane din perle, caramele din opalit și dropsuri de lavă! sunt contrastele suflate În jocul de Mah-jong, da, sunt eu! inima care Îți sare În palmă, zvâcnitura stranie, sunetul romantic... florile dalbe, flori de măr... fluturi de cupru, dealuri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Abagiu a produs o oarecare derută printre comentatorii noștri literari. Văzută de unii drept echivalentul literar al picturii naive, această carte își propunea să reconstituie copilăria și adolescența unui personaj (autorul însuși?) cu posibilitățile stilistice și de construcție ale unui copil. Tonul de compunere școlărească a fost luat de către unii drept un afront adus literaturii sau o probă de maximă naivitate a autorului, chiar dacă parantezele explicative care spărgeau ici-colo textul erau în măsură să lumineze calea anti-literară/non-literară pe care autorul
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
pagină într-un stil minimalist, perfect anodin. Impresia de autenticitate era maximă, dar satisfacția cititorului, minimă, mai ales în condițiile în care acesta nu observa efortul conștient al unui scriitor instruit de a vedea și reproduce lumea cu mintea unui copil de 10-14 ani. Luminița, mon amour, noul roman al lui Cezar Paul-Bădescu, duce experiența cu un pas mai departe. Este istoria mariajului ratat al unui personaj care se numește chiar Cezar Paul-Bădescu. Fostul pionier din perioada comunistă a devenit studentul
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]