2,444 matches
-
eu te-am învățat să ții foamea și setea sub control. Azi-dimineață, înainte să începem antrenamentul, mi-ai ordonat să nu mănânc și să nu beau nimic, zâmbi Valerius. Vântul aduce miros de legume prăjite cu usturoi, măsline negre... cicoare coaptă, scrumbii, capere, brânză de capră... — Ai înțeles deci că trebuie să ții un regim special. Proculus puse o mână pe umărul lui Valerius și porni cu el spre cantină. — Vei mânca foarte puțin. Numai așa vom reuși să-ți ascuțim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
drept că, între timp, nenea Jănel s-o mai înzdrăvenit. Era o frumusețe de bărbat! Toate muierile care treceau pe drumul din fața covăliei încetineau pasul și îl furau cu coada ochiului. Fie fată mare sau măritată. Chiar și cele mai coapte își dădeau coate...Nenea Jănel, însă, nu avea ochi nici pentru una. Nici pentru Ilincuța, frumoasa satului. Nu privea în altă parte decât în cărbunii din vatra foiului și la fierul înroșit din clește. Atât! Si anii treceau, dar nenea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
gospodari”, a pornit el a grăi. „Acum vreo doi ani, în iarna ceea grea, am fost tocmiți să cântăm la o cumătrie în satul de pste pădure. Doar eu eram mai bătrân printre ceilalți muzicanți. Cobzarul - un copchil. Oleacă mai copți erau cel de la țambal și celălalt viorist. Omătul ajungea până la genunchi și era un ger de îți îngheța răsuflarea...Am pornit așa, către seară. Drumul era greu, nu șagă. Mergeam fără nici un spor. Când am intrat în pădure, era deja
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mică. Țara din poveste e Țara lui Verde Împărat. Să cunoaștem mai întâi Țara, pentru că e mai veche, e cu mii de ani mai mare decât Ana. Țara lui Verde Împărat e o țară frumoasă și rotundă ca un măr copt. Munți înalți stau unii lângă alții ca într-o horă și străbat țara pe la mijloc făcând-o mai frumoasă. Aidoma unor voinici uriași, umăr la umăr, alcătuiesc și un scut viu în calea primejdiilor. Crestele lor se pierd în nori
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
toți inventatorii din Țara lui Verde Împărat, din toate timpurile. E, deci, Inventatorul tuturor timpurilor. Acum, însă, zace prăbușit într-un scaun din fața planșetei și plânge. Mă uit la el: e un tip înalt, distins, cu părul blond ca grâul copt, are ochii de un albastru adânc, care seamănă cu niște lacuri acum, pentru că sunt plini de lacrimi. Poartă ochelari. Îi ține atârnați de gât. Este Inventator pentru că născocește adică inventează tot felul de chestii interesante. Odată, demult de tot, a
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ca să mă conving că totul e-n regulă. O friptură de un kilogram de carne din care se scurgea la sânge de Înecase vasul de tot, carne atât de crudă, de ziceai că abia dacă atinsese grătarul. Prezent. Doi cartofi copți, fiecare cât un pisoi, fiecare aburind. Prezent. Un vas mai mic cu o porție de piure cu smântână și unt. Opt tulpini perfecte de sparanghel, cu vârfuri care păreau moi și zemoase și capetele de jos curățate perfect, de li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cuvânt scris asistă, chiar În actul scriiturii, la propria-i geneză; el ia formă din ceața ce plutește deasupra apelor; „De ce m-ai strigat, soră?“; alergat de cuvinte pe marginea miriștilor Înflorite, a doua oară pândit de spicele de grâu coapte, ademenit de greieri În țărâna somnolentă; „De ce m-ai strigat, soră, nu știai că scriu?“; mă Întorc spre vorbire ca un prizonier Înrăit măsurând pereții temniței. (azi) Nu pot să dorm: o visez pe mama; „Băiatul mamii, adu-mi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Gheorghe. Aș veni, Adriana, cum aș mai veni, dar nu-mi arde de Însurătoare, căci tu, fată dragă, ești bună de nevastă. Ce nevastă bună ai fi tu! (azi) Aproape toți, În liceu, eram fascinați de Caterina, o fată mai coaptă, ce se plimba cu soldați pe centru, fără frică de profesorii severi cu carnețelul În mână; cu ea Își dădeau Întâlnire fiecare din noi Într-un parc sălbăticit de lângă spital; i-am dat Întâlnire și eu, deși se spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pune rămășag că ei știu, dacă cumva nu sunt și ei din bandă! Arendașul se închină îngrozit: ― Vai de mine, cucoane Miroane, vreți să-mi dea foc, să mă nenorocească de tot? Eu umblu cu dânșii, cum umbli cu buba coaptă și vedeți ce-am pățit. Darmite dacă i-aș lua cu răul...! Să mă ferească Maica Precista!... M-am plâns dumneavoastră așa, ca unui părinte care totdeauna m-ați ajutat și m-ați ocrotit, dar încolo... ― Am să mă ocup
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
școală. Miron l-a primit cu toată bunăvoința, ca o urmare a surprizei bune ce i-a făcut cu colindele și imputîndu-și că l-a apreciat prea sever înainte din pricina unor impresii poate superficiale, când, în fond, învățătorul e bărbat copt și potolit. Deși acuma era plictisit de ce-i spusese logofătul și n-avea chef de conversații, venirea învățătorului, după o clipă de chibzuire, i se păru folositoare, zicîndu-și că prin el va putea influența spiritele sătenilor întru restabilirea liniștii și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mor din asta, de frică... Stelele cresc și ard, zic ei, cerul nu poate să le mai țină și cad peste noi... Aurica își dădu capul pe spate și privi în sus, pe fereastră. — Cad peste noi ? râse. Ca perele coapte... El o mângâie pe obraz și-și strecură mâinile pe sub basma, să caute rădăcina șuvițelor. Ea își deznodă basmaua și lăsă părul să-i cadă pe umeri. Apoi îl privi din nou, brusc nedumerită și serioasă. Când buzele li se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-l răsturnară cu fața în jos. — Să ne mai dea ! strigau alții, trecând cu tălpile peste umerii lui, peste ceafă, peste șalele neterminate, strivindu-i buzele și obrajii de caldarâm. — Apropiați-vă, oameni buni, striga megafonul, acoperind cu aroma boabelor coapte mirosul de tămâie, e din partea domnului primar, nu uitați... ! Iar oamenii buni veneau, răsturnând și strivind. Orbul nu mai atinse pământul cu vârful bastonului. Nimeri peste gleznele altora, apoi gleznele îl nimeriră pe el, „aveți milă“, strigă, „sunt doar un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a căror frumusețe era dincolo de cuvinte, pentru a putea măcar să încerc să o descriu. Fiecare fecioară era unică. Fetele din provinciile sudice erau zvelte, aveau gâtul ca de lebădă, membre lungi și sâni mici. Fetele din nord erau precum fructele coapte. Aveau sâni ca tărtăcuțele și funduri cât pepenii. Eunucii ne-au verificat semnul nașterii, astrograma, înălțimea, greutatea, forma mâinilor și a picioarelor, părul. Ne-au numărat dinții. Totul trebuia să se potrivească exact cu astrograma Împăratului. Ni s-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a venit la mine, l-am dat la o parte. Eram furioasă și dezgustată de mine însămi. An-te-hai s-a lovit peste față cu ambele mâini până când i-am ordonat să înceteze. Obrajii i s-au umflat ca niște chifle coapte. Nu putea suporta suferința mea, mi-a zis. Și a insistat să înțeleagă prin ce trec. I-a mulțumit Cerului că îl făcuse eunuc și a zis că viața sa era destinată pentru a-mi împărtăși durerea nemăsurată. — Nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din câte Îmi aminteam, când fremătam de anticipare nervoasă, așa cum făceau Întotdeauna femeile din cărțile mele. L-am simțit cum stă deasupra mea Înainte să-l văd, un fel de siluetă amorfă În negru. Și mirosea bine! Ca pâinea proaspăt coaptă sau prăjiturile cu zahăr sau ceva la fel de sănătos. Probabil că rămase acolo treizeci de secunde, holbându-se la mine care mă holbam la Filofax, Înainte să-mi adun În sfârșit curajul ca să mă uit În sus, tocmai când el Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
niște zucchini antipasto. Mama ta a spus că vrea ceva obișnuit la antreuri, așa că mă gândeam să Încerc niște sandviciuri cu năut, curry și focaccia și o garnitură de ardei roșii umpluți cu orez și escarole. Ce ziceți de mere coapte, cu frișcă proaspătă și șerbet din ăsta ca desert? Trebuie să spun, doamnă Robinson, ați ales niște ingrediente extraordinare. —Aoleu, mamă, tu ce voiai să faci? am Întrebat, Încântată de expresiile amândurora. Ghiveci, spuse ea, fără să-și dezlipească vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mediu mare foarte mare Fructul: forma cea mai frecventă reniform aplatizat globular conic biconic aproape cilindric cuneiform ovoid cordiform Fructul: culoarea galben albicios portocaliu pal portocaliu roșu portocaliu roșu purpuriu purpuriu închis Perioada de maturitate (50 % din plante cu fructe coapte) foarte timpurie timpurie medie târzie foarte târzie Extinderea neurcătoare parțial urcătoare urcătoare Juglans regia L Perioada de desfacere a mugurilor foarte timpurie foarte timpurie până la timpurie timpurie timpurie până la mediu timpurie mediu timpurie mediu timpurie până la târzie târzie târzie până la
jrc2210as1993 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87363_a_88150]
-
pentru: "A trecut vremea tartinei cu salam italian; iată acum sandvișul postmodern". O aprofundare a acestui articol a arătat că sandvișul modern are în compoziție bucăți de carne cu multe grăsimi, în vreme ce "construcțiile postmoderne... se bazează mai mult pe legume coapte sau marinate decît pe carne, și reciclează foarte stilat resturi de legume, miel, pui sau pește la grătar" (p. B1). O astfel de folosire improprie a discursului pop-media ar putea stîrni rîsul, dar nici cînd ne îndreptăm spre discursul teoretic
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
goală și își regăsește paradisul pierdut: „În zile calde ea se dezbrăca și, lăsându-și hainele 'n boschet, se cobora la mare. Chip minunat, arătare de zăpadă în care tânăra delicateță, dulcea moliciune a copilăriei era întrunită cu frumuseța nobilă, coaptă, suavă, pronunțată a femeiei . Prin transparența generală a unei pieliți netede se vedeau parcă vinele viorii și când piciorul ei atinge marea, când simte apele muindu-i corpul, surâsul său devine iar nervos și sălbatec, cu toată copilăria ei; în
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
este strădania de a o obține.” (A. de Saint-Exupéry) Pară mălăiață În gură de nătăfleață. (Cei care, dintr-o comoditate extremă, cred că totul le-ar putea veni de-a gata nu vor putea evita surpriza unor mari dezamăgiri: „Fructul copt cade de la sine, dar nu cade În gură”; „Strigă bucate cât vei vrea, la gură nu le vei avea, dacă nu le vei duce cu mâna ta”.) Cine se scoală de dimineață departe ajunge. (Cel care din vreme Învață, se
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să plîng nici acolo... Știi, Vera, e ceva ciudat! Parcă mi-ar fi murit un copil și nu mama! Nu știu de ce! Azi noapte m-am gîndit la ea. Nu reușeam să-mi amintesc decît că-i plăceau ardeii grași copți, fără ulei, numai cu oțet și mămăliguță rece... Atît îmi amintesc... Vera: Da, și eu țin minte asta. Mina: (după o pauză) Îmi pare rău... Cu toate că ea stătea acolo și eu aici, știam că este, că nu sînt singură. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
terenul liric amiezi fierbinți, cu ceruri transparente, culori și lumini, umbre și infernuri, cetăți și catedrale, ulițe și orașe bătrâne, corăbii drapate într-un lung miraj al depărtărilor ce țin de Africa sau de Marea Japoniei. Imaginile sunt exotice: lumina coaptă, meduzele sunt gătite cu cimbru, lumina are pragul verde, privirea pisicii aduce lumini de iris etc. L. Dimov scrie versuri în care nu trebuie, cum spune Al. Piru, " să căutăm înlănțuiri de idei". Arta lui Dimov pleacă din Mallarmé, Paul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
un univers de fructe și arome. În același timp, fructele au ceva din senzualitatea femeii; piersicile au pleoapele umflate de somn, "ca de o tainică dorință", sarea foșnește senzual, piperul este subțire și isteric, fesa femeii este ca o piersică coaptă, în loc de ochi, ea poartă căpșuni și țâțele sunt înțepate de tăuni. Poetul este un rafinat al gusturilor și al emanațiilor olfactive, stimuli care îi dau beții și posibilitatea evadării: și deodată somnul pe frunte, ca o "pată" îl va trece
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cum să ne înturnăm din largul/ unde cârmaciul a îndreptat cutezător corabia/ atâta vreme priponită în mal." Avem un legământ cu dreptatea și libertatea apărată cu tărie de-a lungul istoriei, de aceea îi înfierează pe trădători: "Să ardă carnea coaptă ca o bubă/ li se usucă ochii/ Ca stropii din găvane vara/ și sufletul se-mpute până seara" (blestemul ne trimite la Arghezi). Virgil Teodorescu se poate spune că reprezintă "gestul demitizator, al discreției și al sincerității". Limbajul lui este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-mi pot șterge din memorie aceste amintiri... Eram în bucătărie, spălam fructele cu apă călduță și cu gândul la ce jocuri o să mai inventeze; erau lunguiețe cam ca bananele, mai subțiri la vîrf, mai groase la coadă și erau foarte coapte, roșii ca focul; le-am tăiat felii, am dat semințele deoparte și i le-am servit la pat; de data asta fără lumânări, ca să nu dăm foc la casă; stinsese deja lumina cînd m-a întrebat ce avem în meniu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]