8,430 matches
-
galbenele file el adună mii de coji, A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj; Iară altu-mparte lumea de pe scândura tărăbii, Socotind cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii. Iar colo bătrânul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate Și de frig la piept și-ncheie tremurând halatul vechi, Își înfundă gâtu-n guler și bumbacul în urechi; Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic, Universul fără margini e în degetul
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, Facem pe pământul nostru mușunoaie de furnici; Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați Ne succedem generații și ne credem minunați; Muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul, În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, Că-ndărătu-i și-nainte-i întuneric se arată. Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
sau domni, care cumpărau revista, chiar și calendarul. Țin minte că la prima întâlnire cu dânsul, era obosit de atâta mers. Își trăgea cu greu sufletul. I-am oferit un scaun. Vă mulțumesc, a spus. ( înțepături în antebraț drept, deasupra cotului, dreapta, de câteva rânduri...). Sunteți angajat al revistei? Am intrebat. A, nu. Eu o distribui, doar. Luați commission din vânzări? Nu. Atunci? De ce o faceți? Cum să vă spun, eu am fost pe front. La un moment dat, plouau obuzele
Liviu Florian Jianu: Domnul Gruber. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339487_a_340816]
-
pe cap. Nu pare să fie cine știe ce grozăvie, nu? Într-adevăr, nu e o grozăvie. (...) Dar acolo în celula care rezona ca un instrument muzical la cel mai ușor sunet, cum stam eu cu capul sprijinit în palme și cu coatele pe genunchi, cugetând la beleaua în care intrasem, scărpinatul conului Jorj, când era râcâit de unghiile groase, lungi și tari ca niște plectre rânduite unul lângă altul, avea ciudata însușire de a răsuna nu ca un violoncel, nu ca un
Haralambie Grămescu: Pactul cu diavolul (1994) () [Corola-blog/BlogPost/339597_a_340926]
-
faptei. „Caracterul, arată Aristotel în «Poetica» (Editura Academiei, 1965), ne conferă calitățile, dar suntem fericiți sau nu prin acțiuni, prin ceea ce facem”. În raport cu această grilă se scoate în relief că românul este orgolios, stă de manevre și manipulări, dă din coate, nu are tărie de caracter, este resemnat, sărac, dar fudul și „își petrece timpul bârfind”. Opțiunile și acțiunile scriitorului Jean Băileșteanu delimitează un profil în care intră: necunoașterea sentimentului de ură și de invidie, atașamentul față de carte și de scris
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
Iehova și au călărit pe un troian până la mine în bucătărie. În bucătăria în care miroase a leuștean. Trec la polonic cu mâner. Bărbații par atât de nelalocul lor, că mă pufnește râsul. Le împărtășesc temerea că o să-și păteze coatele hainelor scumpe, de costum. Dau din mână și zâmbesc în contrapartidă, unul oarecum încurcat. Candidatul e nostim, reprezentantul de la centru ceva mai scorțos. - Vă ascult, le spun și renunț cu părere de rău la muzica de la radio. - Nu, eu vă
Când mi-au bătut în ușă, am crezut că sunt martorii lui Iehova. „Am dori să stăm puțin de vorbă, suntem de la Partidul Laburist...” () [Corola-blog/BlogPost/339677_a_341006]
-
spre norocul meu ajung la destinație. Cobor înainte de a-și exprima dorința de a vizita Nordul Moldovei. Îi urez totuși vacanță frumoasă. Nu știu dacă mi-e indiferent cum ajunge să fie iubită România, dar cotidianul își face loc din coate și rămâne să mă lupt cu încă un coșmar când o să am timp să mă mai gândesc.
Un turist britanic a primit de la recepționera unui hotel din București o ofertă-surpriză: „Nu apuc să intru la duş că aud bătăi la uşă. Când deschid, fata de la recepţie...” () [Corola-blog/BlogPost/339676_a_341005]
-
căzut, nu s-a prăbușit ca lovit la pământ; ba, chiar, țărănește, a profitat, I s-a plâns și jelit zicându-I cum că , drumul Vieții-i era prea alandala podit, că el, Simion Ersen, nu mai putea da din coate, lupta de unul singur pentru familie, pentru Țară și pentru Dreptate. Dacă eu pot, și tu poți! Așa i-a vorbit Iisus, de la egal la egal, ca între cărăuși. Apoi l-a bătut pe umăr în loc de rămas bun. S-a
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
ca să te aduci pe tine mort”. Șeriful Mannix: „Pot să stau jos, domnule?”. Generalul Smithers: „După cum zic yankeii, e o țară liberă”. John Ruth Călăul: „Acum, Daisy, vreau să punem la punct un sistem de comunicare. Când îți dau un cot temeinic în gură, asta înseamnă să taci”. Daisy: „Când ajungi în iad, John, să le spui că eu te-am trimis”. Și una care nu merită tradusă: Șeriful Mannix: „Well, I`ll be double-dog damned!”. În ciuda uneia sau două „burți
The Hateful Eight – Optarul de inimă neagră sau The Force Afakens () [Corola-blog/BlogPost/339015_a_340344]
-
și practica ciordelii. Se poate scoate o colecție a Bibliotecii pentru Hoți cu titlul Cum am furat. Am avea, astfel, prețioase contribuții de specialitate, de pildă: „Datul cu jula - abordare operațională”, „Introducerea membrului superior în caraiman până mai sus de cot”, „ - hoțul iscusit întâi își face cruce, pe urmă pune mâna”, „Sifonarea - precizări metodologice la peste 10 milioane euro” și un best seller, „Manualul manglitorului”. Secondo: constatăm că universitarii de la Rahova, înainte de a ajunge în așezământ, n-au produs niciun rând
Ortodoxia sfeterisirii () [Corola-blog/BlogPost/339017_a_340346]
-
tot timpul intens și atașant - un maestru al tăcerilor. O chiflă cruntă dă juriul Oscarului la categoria actriță în rol secundar. N-o să uit vreodată moaca lui Daisy Domergue când spune: „As you say, John...” sau când mai încasează un cot în stomac ori un pumn în cap - Jennifer Jason Leigh la maximum în The Hateful Eight. Premiul i l-au dat unei Alicia și mai nu știu cum, apă de trandafiri în rolul unei doamne care se încăpățânează să nu-și confecționeze
Ursul lui Iñárritu, alungat de Mad Max cu Reflectorul () [Corola-blog/BlogPost/339054_a_340383]
-
Foto: Guliver Getty Images Speranța este cel mai frumos și puternic sentiment. E mai presus decât patriotismul. Nu știu cum e definit patriotismul, dar ceea ce am căpătat eu se cheamă sigur speranță. După ce am dat din coate mai mult decât oricând la alegerile de pe 11 decembrie (am scris două articole pentru Republica, mi-am făcut buletin de București ca să pot vota, am vorbit constant cu toată lumea să iasă la vot), am simțit o mare dezamăgire. Cifrele erau
Cu CEO-ul nostru danez la protest. În ultimele două zile, am cântat imnul național de mai multe ori decât în ultimii zece ani () [Corola-blog/BlogPost/339067_a_340396]
-
sătească și-a pierdut din importanță și valoare. Condițiile externe vitrege, ulterioara suzeranitate otomană, au șubrezit aspectul obștii sătești. Lovitura de grație i-a fost dată în secolul XIX, când în spațiul românesc, formele fără fond își fac loc cu coatele în cadrul societății românești. Obștile sătești practic au fost desființate prin intermediul reformelor administrative, juridice, agrare și ale învățământului. Prof. George BACIU Referință Bibliografică: DESPRE OBȘTEA SĂTEASCĂ / George Baciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 294, Anul I, 21 octombrie 2011. Drepturi
DESPRE OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340717_a_342046]
-
ivit,/ al Începutului” (Lied 22, p.76). Impresionat de „simfonia frunzei”, poetul trece de la lirismul meditativ la acțiune dramatică, atunci când natura devine neprietenoasă: „Ascult simfonia frunzei, / izbind cu genunchii / în portretul copacilor eșuați / pe tâmpla ploii / cu care-mi uzi cotul șoaptei” (Lied 35, p.89). În imaginația poetului, toamna este ca o fecioară bolnavă, cu „cămașa ruptă și butoniere de ceață”. Întreaga natură pare sumbră, cu peisaje suferinde, în care „gâtul cerului sună a reumatism” și în care „miroase a
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
mi-a stat bine nici tuns Lăsați gluma la o parte Domnilor, cât mai e timp Cumpărați rapid o carte De intrare în olimp! Spuneți-mi că nu se poate Și întorc lumea pe dos Cine n-o să dea din coate, O să dea din gură fără de folos Ziua când îți rupe graba Lumea haina pe din dos Mai bine să stai degeaba, Decât să lucrezi fără folos Priviți la băiatul acela cuminte Cum se uită la noi de sfios: El l-
ZÂMBIŢI VĂ ROG de ION UNTARU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340798_a_342127]
-
dreptate și dumneata, ce să mai zic... Accept propunerea. E mai bine, cred. Au traversat strada pe spațiul destinat pietonilor. El s-a asigurat că nu sunt pericole din cele două sensuri de circulație, ținând o mână întinsă protector până la cotul Adrianei, fără să o atingă. A arătat cu un gest larg mașina aflată în apropiere, staționată lângă bordură, schițând un zâmbet ușor de încurajare. Nu era sigur dacă fata a observat și o privea îngrijorat când a deschis portiera spate
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
convins. - Nu-ți face probleme. Grăbește-te! Și rămâi în camera ta. Leon va avea o discuție cu lordul, au nevoie de puțină intimitate. Băiatul încuviință și se conformă. Alma privi prin deschizătura ușii. Leon stătea jos pe podea cu coatele pe genunchi și bărbia sprijinită în palme. Ochii fixau femeia splendidă, cu pielea creolă ce-l învăluia cu ochii calzi și părea că-i vorbește din tablou. Lacrimi înțepau ochii Almei. Cel mic purta o conversație imaginară cu mama lui
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
mănuși, căciula și paltonul. Și-a prins sub brațe și în plete doar câteva furtuni și ploi Vreo zece mere ionatane, melancolii și pere moi Și în bagajele de mână a mai înghesuit cățiva Ciulini ascunși pe după șură și câțiva coți de mucava... Avea bagaje multe toamna, căci auzise că va sta Pe-o rezervație aleasă, de vreo cinci stele și ceva Cu locatari ciulini sălbatici, îmblânzitori de răzvrătiți ( Aflase, cu acupunctură, că vor bine răsplătiți) Toți cei ce-și vor
SANDA NICUCIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341279_a_342608]
-
fără de șagă, precum păsările-n aer, precum fiarele în vaier, iar apoi pustiu, pustiu, mai iubesc, o spun oricui, iar oricine nu e nimeni, fiecare face filme, zilele se duc , ne scapă, iarba a căzut tăiată, morții se ridică-n coate și ne strigă - apă, apă! BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Din cronici / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1157, Anul IV, 02 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DIN CRONICI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341311_a_342640]
-
de Didina, domnule, i-a venit mintea la cap: n-a mai pus pivătură de băutură pe limbă. Dacă Năocă nu bea, conașu' nu-l păcălea; și să știți că-i apreciat și respectat de toți sătenii lui, fiindcă muncește cot la cot cu ei. Nici nu vrea să audă ca să i se spună coane, că Naie le răspunde râzând: „Nu-mi spuneți coane, că destul purtai coarne!” Sfârșit 13 Decembrie 2012 Referință Bibliografică: Partea a XI-a PARIUL BLESTEMAT * Sfârșit
PARTEA A XI-A PARIUL BLESTEMAT *SFÂRŞIT* de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341399_a_342728]
-
domnule, i-a venit mintea la cap: n-a mai pus pivătură de băutură pe limbă. Dacă Năocă nu bea, conașu' nu-l păcălea; și să știți că-i apreciat și respectat de toți sătenii lui, fiindcă muncește cot la cot cu ei. Nici nu vrea să audă ca să i se spună coane, că Naie le răspunde râzând: „Nu-mi spuneți coane, că destul purtai coarne!” Sfârșit 13 Decembrie 2012 Referință Bibliografică: Partea a XI-a PARIUL BLESTEMAT * Sfârșit* / Marin Voican
PARTEA A XI-A PARIUL BLESTEMAT *SFÂRŞIT* de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341399_a_342728]
-
-i plăti, holbă ochii cât felinarul de la postul de jandarmi, și îi venea să-și dea pumni în cap de prostia ce-o făcuse: " Cine dracu știa că nărodul are de dus o așa baroneasă de cucoană!?..." Bâzdoagă,îi arătă cotul birjarului impertinent, care rămase cu buza umfaltă, și nu-și putea lua privirea de la "baroneasă" care era îmbrăcată cu haină de velur cu blană de vulpe la gât, pălărie albu-unt cu boruri largi și trandafir auriu pris la calotă, puțin
PARTEA A X-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341400_a_342729]
-
echilibrul sacului (cu pietre sau cartofi, cum doriți). Cum forța de atracție gravitațională e direct proporțională cu masa corpului prăbușit, pisica a miorlăit de mi s-au strepezit dinții, că nici n-am mai putut să dau atenție sărmanului meu cot peste care prăvălisem mai bine de jumătate de quintal din prețioasa-mi ființă, respectiv masa m. Dar asta n-ar fi nimic; cu pisica aș fi scos-o eu, cumva, la capăt, că i-am promis o pungă de „Whiskas
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
de quintal din prețioasa-mi ființă, respectiv masa m. Dar asta n-ar fi nimic; cu pisica aș fi scos-o eu, cumva, la capăt, că i-am promis o pungă de „Whiskas” la-ntoarcere (întoarcerea de la Biserică, nu pe cotul celălalt), prilej pentru ea să-mi mulțumească printr-o amprentă pe obraz, executată prin tehnica zgârierii avansate. Eh! Bine că n-a nimerit ochiul! Cum care? Stați, bre, liniștiți, că am doi. Unul dintre ei. Mai rău a fost că
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
mi-a stat bine nici tuns Lăsați gluma la o parte Domnilor, cât mai e timp Cumpărați rapid o carte De intrare în olimp! Spuneți-mi că nu se poate Și întorc lumea pe dos Cine n-o să dea din coate, O să dea din gură fără de folos Ziua când îți rupe graba Lumea haina pe din dos Mai bine să stai degeaba, Decât să lucrezi fără folos Priviți la băiatul acela cuminte Cum se uită la noi de sfios: El l-
ZÂMBIŢI VĂ ROG de ION UNTARU în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341484_a_342813]