3,021 matches
-
fermitate. Cînd autorul a ieșit la rampă ca să-și primească ovațiile, a fost întîmpinat cu huiduieli nestăvilite: "În timp ce Henry James se întorcea cu fața către public, pregătindu-se să facă o reverență grațioasă, o ploaie de huiduieli se abătu /.../ asupra creștetului lipsit de apărare. /..../. James avea o înfățișare stupefiată, buimacă, total incapabil să înțeleagă ce se întîmplă sau cum ar trebui să reacționeze. Parcă paralizase, aplecat înainte în gestul reverenței, cu chipul palid și rotund, cu fruntea cheală pusă în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Mult mai mare entuziasm găsim în următoarele cuvinte a doctorului Tonșo: "Apa este, în mână iscusită, un leac scump; atât pe dinlăuntru, cât și pe din afară întrebuințată, lucrează ca un vindec universal în boli și vătămări, din talpă până în creștet. Ea răcorește și dă viață atât ființelor răsuflătoare, ca și plantelor. Dar omul este foarte ciudat, căci el caută prin locuri depărtate, cu cheltuieli mari, un leac amăgitori și leapădă ca un lucru de nimică un dar folositori, care Pronia
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
mei ani, ghimpați. Revăd în noapte convoiul asudând sub automate și-un câine-temnicer, cu limba scoasă... Întâiul tramvai Ca o stivă e liniștea asta! Pentru sunet nu-i loc nici de-un deget. Moțăind, se foiește nevasta mângâind universul pe creștet. Dar deodată-n străvechiul oraș năvălind ca tătarul Mamai trufaș, nărăvaș, buclucaș sparge noaptea întâiul tramvai. Tipul ăsta se ia-n serios și electrici să fim ne învață: jerbe lungi de scântei de sub roți - doar apoi se topește în ceață
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
sus, pe dealul Mitropoliei. Eram încolonați acolo. L-am văzut când a trecut cu mașina aia a lui. Binecuvânta. - Pe mine uite-aici m-a binecuvântat. Emilian își duse mâna în vârful capului și se frecă de câteva ori în creștet. - Am mai rămas că vroiam să mai discut cu tine, după ce se termina cu masa. Mă gândeam că așa e mai bine, aici, să discutăm acuma odată și odată, cât mai eram... - Dar uite ce-a ieșit, zâmbi Emilian. - Vreau
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
insistă, ca într-un raport criminalistic, asupra fizionomiei: ochii erau "extraordinar de lucioși și de mari, de un negru de funingine, sclipind sub fruntea agresivă ca un pumn. Părul negru începuse să încărunțească pe la tâmple și să se rărească spre creștet. O mustață bine împlinită, în care mijeau primele fire albe, acoperea buza de sus. Fața lui, cu nasul subțire și fin, cu umerii obrajilor ieșiți, era ciolănoasă și uscată, având ciudate nuanțe de mătase veche". Surprinde mai ales ultima sugestie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
precum a început: "alba fantomă s-a oprit. A fost atât de neașteptat, încât nu mi-am putut curma goana și am trecut prin imaterialul veșmânt". Protagonistul este doborât în mlaștină de o lovitură puternică: "Ceva s-a prăbușit în creștet, tosnindu-mi țeasta; [...] am căzut cu fața în glodul vâscos". Universul acvatic mustește de viață elementară, iar insolitul explorator se crede înveșmântat în scafandru, contemplând adâncurile pline de "viermi, crabi, moluște și toate jivinele monstruoase și fantastice". Gușatul care-l extrage
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
patină aurie, un strat alb care-i acoperea chipul, conferindu-i o expresie de mască, și o stea aurie în vârful capului. Petre Oprea sugera o apropiere de figura chintesențializată simbolic a liricii eminesciene, Luceafărul, iar sugestia zborului, steaua de pe creștet, precum și chipul androgin, transformat în enigmatică mască, sunt elemente-suport pentru o astfel de interpretare. Paciurea reia tema doi ani mai târziu în Himeră înaripată (1929): o aripă ridicată, lipită de cap, o figură de femeie, dar fără trăsături pronunțate, ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mea...". Odată a îndrăznit să se zugrăvească cu această obîrșie în fața tatălui său. Ce rîs a fost! Caragiale, bătîndu-și țeasta, a exclamat: "Ce tot spui, mă! Străbunicul tău era plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sînt eu turtit în creștet!"..." Niciodată nu i-a iertat lui Caragiale că mama lui nu fusese cel puțin baroneasă, ci doar o fată frumoasă, de modestă origine. Prin căsătoria cu Marica Sion, Mateiu își va împlini visul său aristocratic; deși era de vîrsta mamei
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și prin poza pe care o prezintă cînd sosește la Berlin să-și vadă tatăl răposat, rostind emfatic, în franceză, către Cella Delavrancea: "Am venit să-l văd pe răposatul tată-meu" avînd în memorie cuvintele tatălui care, pipăindu-i creștetul îi spunea cu orgoliu plebeu: "Nu vezi că strămoșii noștri au purtat tablaua cu plăcinte?" Nu va fi uitat nici invectiva pe care i-o arunca tatăl, în momente de exasperare, ca cele rememorate de Tușchi: " Când tata se întorcea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Nici flăcări, nici potopul, nici mii de limbi infame Nu pot să pună stăvili pornirii unei mame, Când apără cu viața pe fiu: nici lumi întregi Cu monștrii toți, nici arma cu sângele, nici regi, Cu lanț din tălpi în creștet, prin fier și aspre legi Nu pot să i-o destrame.” Exigența mamei de a asigura puritatea sufletească a fecioarelor face ca tânăra fată să se teamă, în poezia „La oglindă”, de pedeapsa acesteia, aplicată cu severitate atunci când normele moștenite
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
cu țărna Mormântului tatălui meu.” („Buzele mamei”) „Când m-am născut, pe frunte eu Aveam coroană-mpărătească: A mamei mână părintească A mamei mână părintească. (...) O, mâna ei, o, mâna ei, O, mâna ei, ca ramul veșted, A-mbătrânit la mine-n creștet, A-mbătrânit la mine-n creștet.” („Mâinile mamei”) Cuvântul „mama” dobândește o forță nebănuită, o importanță covârșitoare, fără el lumea însăși nu-și cunoaște cursul firesc: „Pruncii îl zuruie. Bătrânii îl visează. Bolnavii îl șoptesc. Muții îl gândesc. Fricoșii îl strigă
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
Buzele mamei”) „Când m-am născut, pe frunte eu Aveam coroană-mpărătească: A mamei mână părintească A mamei mână părintească. (...) O, mâna ei, o, mâna ei, O, mâna ei, ca ramul veșted, A-mbătrânit la mine-n creștet, A-mbătrânit la mine-n creștet.” („Mâinile mamei”) Cuvântul „mama” dobândește o forță nebănuită, o importanță covârșitoare, fără el lumea însăși nu-și cunoaște cursul firesc: „Pruncii îl zuruie. Bătrânii îl visează. Bolnavii îl șoptesc. Muții îl gândesc. Fricoșii îl strigă. Orfanii îl lacrimă. Răniții îl
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
să-l înapoiască.”(7, p. 24 ) „Domnul” îi spuneau elevii și poate nu era cuvânt care să îi sintetizeze mai bine construcția acestui dascăl, care impunea respect prin sine, prin zâmbetul său plin de bunătate și prin simpla mângâiere a creștetului elevilor săi. Nu este, oare, Ion Creangă prototipul, modelul de învățător ce s-a conturat în mintea elevilor din toate timpurile? O simplă privire asupra operelor ce evocă figuri de dascăli ne poate confirma această idee. Mihail Sadoveanu a avut
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
15) O alta ar fi arătat înspăimântătoare în starea în care se afla ea, căci nu purta drept veșmînt decât o biată fustiță, cu un pieptar de noapte dintr-un simplu larhet, pe cap avea o basma galbenă, răsucită pe creștet, care lăsa să-i cadă părul răvășit pe umeri. Și totuși, așa cum ni se înfățișa, strălucea fermecătoare, și întreaga-i făptură nu era decât drăgălășenie și grație. Scapin (16) Acum bănui unde vreți să ajungeți. Octave (16) Dacă ai fi
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
și eu la o astfel de experiență pentru a mă lăm uri personal. M-am așezat deci pe un scaun într-o poziție cât mai relaxată, iar doi colegi de o parte și de alta mi-au pus palmele pe creștetul capului, exercitând o ușoară apăsa re. Personal am participat efectiv la această experiență încercând să mă deconectez și să nu mă mai gândesc la nimic. Încet, pe rând, cei doi colegi au început să-și ridice palmele, am încercat o
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
mi-a dat un covrig cald și o sticluță cu limonadă rece, de acelea cu capac de porțelan și cu gumă roșie, care prindea gura sticlei cu un arc din sârmă. Azi nu mai văd așa ceva. M-a mângâiat pe creștet și mi l-a arătat pe tata. Intrarea în cârciumă se făcea direct din șosea, trotuarul avea cam un metru și ceva lățime, după care treceau șinele de tramvai. M-am dus la tata: - Ce-i, mânzule? m-a întrebat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
străzii la înălțimea de un sfert de metru și de care se împiedicaseră vitejii aceia și i-a legat cobză pe toți, stivuindu-i la gard. Pe ultimul, care se trezise și avea un cucui mare cât toate zilele în creștetul capului, tata l-a recunoscut pe Turcu. I-a scos cureaua de la pantaloni și l-a legat și pe el. - Bună dimineața, nene Turcule, nu bem un păhărel de vin, nu mâncăm o potcoviță? l-a întrebat în bătaie de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spunea: „Aburcă-te, maică, pe pat, să te cotârcesc” (să te învelesc). Eu râdeam, căci nu cunoșteam semnificația verbului „a cotârci”, dar mă urcam pe pat, ea mă învelea, păturind plapuma mai bine pe trupul meu și mă săruta în creștetul capului. Atunci mă învăluia cu adevărat dragostea pe care nu mi-o putea da decât mama. Avea săsoaica în curte niște duzi, care făcea niște dude mari negre, mari cât perjele. Pe timpul recoltatului, așternea sub duzi pături iar eu mă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
întâmpla ceva rău. De fapt, era ultima noapte de pescuit. Nu pentru toți patru, ci numai pentru unul din noi. Dar nu bănuiam nimic. Ultima zi, era duminică. Pe la ora zece, când soarele își trimitea razele-i strălucitoare drept în creștetele noastre, m-am uitat la Gică: era gol, numai în slip (ca și noi, ceilalți, dealtfel); stătea cu șezutul pe mal iar picioarele goale îi atârnau în jos, în apă. Era la față livid și părea nespus de istovit. L-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
M-am dus pe acolo, nu știam nimic, și am dat de un domn pus la clift, bine parfumat, înconjurat de coroane, avea cam 35 de ani, care trecuse în lumea cealaltă din cauză că unul, cu o cărămidă, îl milui în creștetul capului de vreo zece ori, deoarece respectivul mort i-a insultat pechinezu'. Îl chema Enda Tiron. Iată lumea noastră, poți muri oricum, din cauza unui pechinez pe care l-ai ofensat sau din oricare alt motiv. Pușcăriile sunt goale, trăim o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Eram un copil fericit, cu pantaloni scurți rupți și răspeticiți în fund, îmbrăcați direct pe piele, cu o cămășuță putredă de atâta spălat căci numai una aveam, cu diverse zdrelituri, începând cu zona degetelor de la picioare și până la dâmburile din creștetul capului și pentru că pantofii din vitrina lui Herșcu mă strângeau, preferam să-mi port picioarele goale; mama se uita cu îngrijorare la mine: - Hm, parcă ești un pui de bogdaproste, de atâta mers desculț ai să-ți faci niște lăboaie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
au luat cu sine untdelemn, iar cele înțelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au ațipit toate și au adormit”... Lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii femeii. Citirea se terminase. Egumenul își puse mâinile pe creștetul capului Laviniei și începu răspicat: — Pelerinii care se nevoiesc să înfrunte drumul până la noi de obicei doresc să plece însoțiți de binecuvântarea noastră și de o icoană cu chipul sfântului al cărui nume îl poartă sau al Maicii Domnului sau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și mai câte. Își găseau tot felul de prilejuri de vorbit, dar de fapt amândoi ascultau la ce discutau cei din jurul lor. Într-o dimineață a văzut-o pe Lavinia vorbind cu Ianache. Un fior rece l-a străbătut din creștet până în tălpi: femeia asta îl auzise vorbind grecește în Sinai. S-a apropiat de ei, zâmbind. Ianache i-a prezentat-o folosind limba română. Ea s-a înclinat, apoi a ridicat capul și, privindu-l atent pe spătar, s-a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
această vânzare pe toți ai tăi, te-ai întrebat? O să-ți cer ceva, părinte, ceva ce nu se cuvine: apropie-te, îngenunchează înaintea jilțului meu, scoate-ți potcapul, așa... Mâinile cu degetele vinete, aproape negre, ale domnitorului se lăsară pe creștetul monahului. Lacrimi cât boabele de rouă se prinseră de pletele-i albe. Clipele treceau măsurate de bătaia inimilor lor. — Iartă-mă, sfinția ta, nu se cuvenea să stai așa în fața noastră, domnia ta, față bisericească. Dar altfel cum aș fi putut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plecându-se înainte, înălță puțin capul să vadă dacă Preoții cu Potirele îl așteaptă și țipă turcește din răsputeri: — Gata! Tobele începură să bată, salutând jertfa copilului cum nu făcuseră până atunci. Călăul îi mângâie pletele, i le ridică spre creștet învârtindui-le într-un moț, se îndreptă și lovi. Era fericit că reușise fără greș. Nu și-ar fi iertat să-l facă să sufere pe acest copil minunat. Dintre privitori mulți încă se mai uitau să vadă și ei Preoții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]