3,573 matches
-
66} L-a spălatu-l, pieptănatu-l, La botez L-a dus pe micul, La icoane L-a-nchinatu -l, Un diac citi tipicul; Când pe el veni botezul Îi trecu auzul, văzul, Nici că-i pasă lui săracul, Că nanașa spune crezul Și se leapădă de dracul. Că el strigă și se strâmbă Parc-ar fi pe o frigare. Duhul sfânt în chip de limbă I-a eșit pe gur-afară. Unii află cumcă nasu. E cam strâmb, ca și la tat-so, Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-mi cu încredințare De mă vrei, de mă iubești. Simțesc foc ce arde-n mine, Am prepus că mă iubești, Dar nu mi-i destul atâta Mă tem că mă viclenești. Am păzit în mine foarte O tăcere ce nu crez, Socotind că și tu poate Acest lucru îl voiești. Însă am sfârșit răbdarea, Focul arde nu glumește; Cu tăcerea mea cea mare Văz bine, nu potolește. {EminescuOpVI 395} Îndrăznesc, ah! din durere, Îți discopăr soarta mea, Deci te rog mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
prinde Inimioara mi-o cuprinde. No. 9 Vezi pricină de amor Cum bagă pe om la dor, Apoi mai poți să ai somn Ba te face din om neom. Amor nu știam ce este Ci gândeam că e poveste. Acum crez adevărat C-oi să-mi fiu singur gelat - Simțiri nu mi-au mai lăsat, 419 {EminescuOpVI 420} Mințile mi le-au luat, Oi să mor spre pildă dat, Osândit și înșălat. No. 10 Suspin cu durere și-nnecare, pier Și n-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
360-380+) și al lui Niceta din Remesiana (335-414), martiriul Sfântului Sava Gotul (334-372), al martirilor de la Halmyris (Epictet și Astion) și cel al martirilor din persecuțiile regelui vizigot Athanaric (365-381), alții despre călugării sciți din secolele IV-VI, care urmau crezul de la Niceea din 325 sau despre călugării audieni, de orientare eretică antropomorfă (secolele IV-VI) etc. Interesul crescând al cercetării arheologice, cu privire la analiza elementelor paleocreștine din Sciția Minor și nu numai, a devenit tot mai intens odată cu descoperirea de bazilici
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
distributivistă”. Ucenicia în mediile cato lice belgiene interbelice explică ostilitatea lui Hergé/ Tintin nu doar față de comunism, dar și față de rapacitatea capitalistă. Ca orice cavaler care se respectă, Tintin va căuta un drum de mijloc, refuzând să îmbrățișeze fantasmele veacului. Crezul său, de la care nu poate abdica, este prețuirea individului - umanismul lui Tintin este contagios și vizionar, iar solidaritatea cu semenii săi este maniera în care micul reporter belgian își expune loialitatea față de setul de valori imposibil de negociat. În economia
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Doyle. În paginile seriilor sale se regăsește o sinteză de aventură, science-fiction și căutare a misterului. Știința este unul dintre resorturile care face să se miște această lume, după cum descifrarea misterului universului este ambiția asumată de cei care nu abandonează crezul libertății și al rezistenței. Geografia pe care o conturează Blake et Mortimer nu este mai puțin impresionantă decât cea pe care o desenează Tintin. Continentele sunt străbătute în viteza unui roman foileton, iar adâncurile de mări și vulcanii sunt investigați
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care luptele există pentru a face să se nască planurile acțiunii sale paralele. Compania eterogenă de soldați și ofițeri pe care marinarul cu cercel în ureche o dirijează din umbră în Sous le drapeau de l’argent este ilustrarea acestui crez care ignoră granițe și națiuni. Celor care s-au săturat de jocul în tranșee și de moartea în numele patriilor pe care nu le mai recunosc, Corto le oferă, cu generozitate, calea de ieșire din acest labirint. Cucerirea aurului muntenegrean este
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Corto sau Koinski, Bill Fogg, soldatul care nu aparține nici unei armate regulate, definit prin combinația de cruzime și de energie care este „SOE”, se află la confluența dintre lumi. Ereditatea sa intelectuală și biologică este italiană, engleză și irlandeză, iar crezul său politic socialist este în contrast cu rigiditatea comunistă a partizanilor italieni. În vecinătatea Ravennei dominate de gloria bizantină, Fogg revine, după ani, spre a-și revizita patria strămoșilor garibaldieni. De această dată, misiunea care i se conferă este una în care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ținuturilor fermecate. Luptător într-un război ce este pierdut înainte de a începe, exilat din patrie și rătăcitor animat de himera revanșei, Alan Breck este trup din trupul războinicilor fantaști ai lui Pratt. Ca și Koinski, el duce mai departe un crez, chiar și atunci când cei din jurul lui îl abandonează. Ca și Corto, el este solidar cu cei pe care destinul îi lasă în voia răului și a îndoielii. Spirit al vântului, navigând între Scoția și Franța, Alan Breck iese din povestea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care se țese între inginerul american și mai vechea sa cunoștință, falsul preot Philips, acum purtând unifirma de ofițer de marină și numele său adevărat, Höppner. Ce înseamnă, oare, războiul atunci când, departe de Europa, germani, englezi și americani împărtășesc același crez al eleganței și curtoaziei ? Dilemele lui Fermanagh sunt cele în marginea cărora Jean Renoir își construiește Marea Iluzie. Primul Război Mondial este sfârșitul lumii vechi. Ca într-un text de Wilbur Smith (cel din Shout at the devil), inginerul american
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu atenție Biblia, învățăm să-l cunoaștem mai bine pe Dumnezeu, și să-l iubim. Și astăzi, Dumnezeu dorește să ne vorbească prin cuvântul Bibliei. Dorește să acordăm o ascultare mereu reînnoită Cuvântului său; El este cu noi prin Cuvânt. CREZUL Profesiunea de credință se referă la acela în care credem, și căruia îi încredințăm întreaga noastră viață. Există diferite profesiuni de credință. Aceea care urmează este numită “apostolică”, pentru că datează încă din epoca apostolilor. Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, Creatorul
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
să sufere un asemenea afront, o asemenea nedreptate prin pensionarea anticipată? Acest fapt l-a doborât, l-a măcinat, obligându-l să se retragă la Valea Teancului-Buzău, unde înjghebase o gospodărie cu câteva hectare de teren, după o viață închinată crezului militar. Declarația mea nu a fost în măsură să-l disculpe și a ispășit o vină de care nu era vinovat. Colonelul Burducea nu avea sânge albastru în vine, nu avea o familie vestită care să-l apere de dezonoare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
negru și cămașa albă a ultraortodocșilor, mulți dintre ei manifestând un interes scăzut, dacă nu chiar o dezaprobare totală pentru un stat laic. Ben-Ari era mai degrabă un israelian modern, viguros și un naționalist fervent, liderul unui partid al cărui crez era că Israelul trebuie să aibă granițe cât mai largi. Guttman îl declarase trădător al cauzei lor doar pentru faptul că ocupa o poziție în cabinetul lui Yariv, așa cum făcuseră și ceilalți membri ai mișcării extremist-colonialiste. Ben-Ari era convins că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
poate. E genul de bravadă de care el era în stare. Marele gest eroic, prin care să capteze atenția tuturor... —Uri... E vina lui, să știi. Nu crezi cu adevărat asta. —Ba da. Am fost nevoiți să suferim întotdeauna din cauza crezurilor lui nebunești. Când eram copii era permanent arestat sau apărea la televizor sau țipa la cineva. Știi cum e asta pentru un copil? Maggie se gândi la părinții ei. Cel mai aproape de o luare de atitudine politică au fost atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sufletul. Pe cât de sus fusese omenirea, pe atât de jos decăzuse! Cele ce odinioară fuseseră dedicate sufletului, acum erau dedicate vânzării. — Destul de bine, își spuse Ignatius și continuă să scrie grăbit: Negustorii și șarlatanii puseră stăpânire pe Europa, numindu-și crezul lor insidios „Iluminism“. Zilele lăcustelor erau aproape, dar din cenușa umanității nu se ridică nici o pasăre Phoenix. Țăranul umil și pios Piers Plowman plecă la oraș să-și vândă copiii stăpânilor Noii Orânduiri, din motive pe care le-am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
culoare primesc hrană și haine de pomană? La ce te to’ gândești cân’ stai aici și-ți numeri bănuții? La ce? Un’ trăiesc eu știi cum cumpără lumea țigări? N-au cum cumpăra pachetu-ntreg, cumpără cu bucata, doi cenți țigara. Crez’ c-o mamă de culoare o duce bine? Pe naiba! Nu-ndrug prostii. Mi s-a făcut lehamite să fiu vagabont și să-mi țin zilele cu-asemenea salar. — Cine te-a cules de pe străzi și ți-a dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a manipula idei, pentru a fabrica cunoștințe și chiar pentru a proiecta o altă realitate. Ținta va fi individul. Doleanțe personale meschine, legate de înavuțire, ascunse, vor fi împlinite. Informațiile vor fi manipulate. Tehnologia va fi folosită pentru a modifica crezul nostru, actele noastre și cel mai periculos, credința noastră. Va trebui să ne păzim în fața ingineriei informațiilor din realitatea noastră. Acesta este unul dintre cele mai periculoase riscuri cu care indivizii se vor confrunta în viitor. Un strop de paranoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
capul lor, dar (...) tineri, tineri intrați buzna pe ușa larg deschisă a Noii reviste române, întinerită și ea - această revistă pînă mai ieri a universitarilor, a pedagogilor, a sociologilor și economiștilor - prin acest contact nou și familiar, potrivit de altfel crezului inițial al directorului” (op. cit., p. 145). O activitate susținută în direcția promovării artei noi va avea, de la început, și revista Rampa de „teatru, muzică, literatură și artă”, care - în 1912, sub genericul „Convorbiri cu...“ - va găzdui și o anchetă realizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poemului total” e constitutiv mai ales suprarealismului; Principiile... sintetizează, de fapt, reluînd pe alocuri aproape ad litteram un text publicat anterior în Cuvîntul liber: „Le Rayon invisible. Suprarealismul lui Breton“. Pornind de la primul manifest al Suprarealismului, Vinea își reafirma aici crezul estetic nonfigurativ, antimimetic, foarte apropiat esteticii mistice a rayonismului rus enunțate de pictorul Mihail Larionov: „Lirismul contimporan a încetat de a fi desvoltarea retorică a unei idei, imagini sau simțiri. Poezia nu e nici psihologie, nici logică, nici anecdotă. Elementele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clasicismului permanent”. Un clasicism văzut nu ca un stil, ci „ca o stare de spirit care se regăsește în orice epocă” (în manifestul lui Mihail Cosma, „De la Futurism la integralism“, publicat în nr. 6-7 al revistei Integral, era exprimat un crez asemănător: „cu pași giganți și siguri ne îndreptăm către o incandescentă epocă de clasicism”, iar în primul număr al aceleiași publicații, Ilarie Voronca pleda pentru „ordinea sintetică, clasică, integrală”, opusă „dezordinei“ bolnave, romantice, suprarealiste...). Refuzul „romantismului”, al stilurilor ornamentale, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și scepticismul românului nu se pot brusca fără pericol. Cuvîntul de ordine nu era spada, ci creațiunea. (...) Mișcarea de nobilă frondă de la Contimporanul și-a găsit drum propriu și zilnic numele scriitorilor și artiștilor tineri se înscria în paginile sale. Crezul nu era strîmt, nici fanatic. În orbita acelorași idei s-au născut, apoi, alte reviste, mai efemere, mai combative, dar cu o rază mult mai redusă de acțiune” („Contimporanul“, în Reporter, II, 47, noiembrie 1934). Lipsită de suportul revistei, gruparea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
metropola lumei, pe cea mai specifică apariție plastică născută între hotarele ei, și care reprezintă esteticește un punct culminant în însăși evoluția plastică europeană, și cea mai hotărîtă exemplificare a colaborărei unei individualități fără tradiție de artă, cu spiritualitatea unui crez, sfărîmător de tradiții”. Respingînd, ca și Vinea, ideea importului, Maxy nu susține și teza acestuia privind „exportul” românesc de revoluție artistică, preferînd-o pe cea a „simultaneității” spontanee, „izbucnirea vie, condensată a unui popor europenesc ce se căta prin realitatea dubioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de influență artistică europeană, în special la Paris și Berlin (v. cazurile unor Tzara, Iancu, Matiss-Teutsch, Brâncuși, Fondane, Voronca, mai tîrziu Ionesco). Ca și colegii lor de la Contimporanul, avangardiștii maghiari își asumă un credo integrator, nerestrictiv: „Noi nu aparținem unui crez limitat sau unei școli. Arta nouă nu înseamnă pentru noi o asociație de cuvinte clasificatoare, ci o nouă formă de exprimare a unui nou tip omenesc”. În nr. 68, iulie 1926, putem citi în paginile revistei un poem fără titlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ceva din ceiace se întîmplă în vastul laborator. Ici, colo, o mînă prietenă strecoară prietenului prin crăpăturile zidurilor cîteva foi de revistă sau un manuscris pentru a fi tălmăcit sau tipărit într’o țară neîncercuită. Cu astfel de mijloace, cunoașterea crezului unuia, a muncii altuia devine muncă de deducție”. Citînd un articol din revista de teatru modern rusesc Prozenia („Doi Regisori“ de Gregor Kostonjev), artistul român îl recuperează în contul constructivismului pe Tairoff, opunîndu-l lui Meyerhold: „Rămîne deci Tairoff, creatorul teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deoarece era obsedat de mama sa. Și amândoi erau bănuiți că puneau la cale vânzarea libertății longobarde către bazileul de la Bizanț, prețul fiind unificarea creștinilor sub jurisdicția Bisericii de la Roma. Mai mulți oșteni de vază și duci, molipsiți de acel crez și de aurul Bizanțului, erau gata să-i sprijine. Împăratul voia înapoi Italia și era dispus la orice ca s-o aibă. Am stat de vorbă cu Rotari ca să-nțeleg dacă și el, explicându-i situația, bănuia ceva. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]