3,596 matches
-
scoată din impas și nu reușeam. El mă privea în continuare, ochii lui se fixaseră de mine ca niște lipitori. Mă credeam pierdut. Nemulțumit, Bătrânul s-a așezat în fotoliul de răchită, și-a întins piciorul stâng pe perna roșie, cufundându-se într-o tăcere absentă. Reflecta parcă asupra hotărârii pe care trebuia s-o ia în privința mea. Am stat așa o vreme, apoi, cu prudență, ca să nu-l deranjez, am încercat să mă ridic și am constatat cu groază că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
n-ai mizat pe numărul câștigător. Aristide devenise foarte îndatoritor și îl deranja vizibil faptul că-l preferam pe Dinu. Sonia nu-mi mai vorbea cu „ascultă, dragă”, ci trecuse la „dumneavoastră”, la „opera dumneavoastră”. Numai Victor stătea mai departe cufundat în tăcerea lui, închis în ea și așteptând era rațiunii. În rest, până și Moașa devenise parcă mai prevenitoare cu mine. Nu mă mai privea de sus și renunțase la ironii. Iar Arhivarul abia își ascundea dușmănia sporită, printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
avut tăria să mă uit? Nu din pudoare n-am făcut-o, ci dintr-o neputință împotriva căreia n-am fost în stare să lupt. Cel mai important lucru mi se părea atunci să nu mai simt nimic, să mă cufund într-o nesimțire salvatoare și am făcut asta cu o spaimă pe care n-am încercat s-o combat, era inutil. Dimineața mi-am petrecut-o pe baltă, în barcă. După-amiază am avut poftă să dau o raită prin bălării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am amintit de o Întrebare pusă de Agliè În biroul lui și de druidesele din Piemont, care invocau curenții telurici. „De ce oare celții săpau sanctuare În inima pământului, cu galerii ce comunicau cu un puț sacru?“ continua Salon. „Puțul se cufunda În straturi radioactive, se știe. Cum e construită Glanstonbury? Și nu-i oare vorba de insula Avalonului, de unde ia ființă mitul Graalului? Și cine a inventat Graalul, dacă nu un evreu?“ Iarăși Graalul, doamne sfinte! Dar care Graal, nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Nu-ți face griji“, Îi spusese Belbo surâzând, „celor din Roza-Cruce o să le facem fundul tobă și-or să te lase În pace. Doar să faci un semn“. Și pocnise din degete. Tratamentul durase până la Începutul noului an. Eu mă cufundasem În istoria magiei - cea adevărată, cea serioasă, Îmi spuneam eu, nu a noastră. Garamond venea prin sectorul nostru cel puțin o dată pe zi, ca să ceară vești despre Diotallevi. „Și vă rog, domnilor, anunțați-mă despre orice s-ar cere, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
s-au Întețit. Trebuia să mă destind. Am respirat ritmic pe nas, mărind progresiv intensitatea aspirărilor. Cred că În felul ăsta, sub tortură, te poți hotărî să-ți pierzi simțurile ca să te sustragi durerii. Într-adevăr, am simțit cum mă cufundam lent În Îmbrățișarea Lumii Subterane. 113 Cauza noastră e un secret Înlăuntrul unui secret, secretul a ceva ce rămâne Învăluit, un secret pe care numai un alt secret Îl poate explica, e un secret despre un secret care-și află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și Diotalievi. Și, mai ales, ce s-a petrecut În noaptea de Sfântul Ioan. Wagner nu m-a Întrerupt, n-a făcut niciodată semn că da, sau să arate dezaprobare. Pe cât pot să-mi dau seama, părea să se fi cufundat În somn. Dar probabil e tehnica lui. Iar eu vorbeam. Terapia cuvântului. Pe urmă am așteptat de la el vreun cuvânt care să mă salveze. Wagner s-a ridicat, foarte, foarte Încet. Fără să se Întoarcă spre mine, a făcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se răsuflase gluma, studiile ei o purtaseră pînă În Siberia. Acolo a Întîlnit un șaman tînăr, cel mai tînăr membru al Uniunii Șamanilor, formată după prăbușirea celei Sovietice. Avea puteri magice, așa cum au adevărații șamani, iar una dintre ele o cufundat-o pe Zelda Într-o iubire irezistibilă. A decis să rămînă În Siberia, unde vremea era În mod surprinzător mai bună decît la oricare din Întîlnirile ei cu Wakefield. Zelda scrisese o relatare a aventurilor sale În Siberia care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ghidul Idiotului pentru auto-lobotomie! — Ghidul Idiotului pentru creaționism! — Poate că ăsta e redundant. — Ghidul Idiotului pentru idioțenie? — Ghidul Idiotului pentru felație? Ochii albaștri scînteiază și ea coboară spre șoldurile lui. Membrul prea-muncit e vlăguit. Ea se bucură să savureze glandul cufundat În sevele lor amestecate și nu se sinchisește. Wakefield se relaxează. Există oare un Ghid al Idiotului pentru stînjeneală? Sau un Ghid al Idiotului pentru el Însuși? Adorm, Încurcați În cearceafuri și nu se trezesc pînă cînd ceasul de pe noptieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
forța, În timp ce el va țipa și va da din picioare. Și știe să facă asta de minune, credeți-mă. PARTEA A PATRA VESTUL Wakefield, la volanul unei mașini Închiriate, pornește spre vest, iese din oraș, trece prin suburbii Încă adormite, cufundate În zăpadă și ornamente de Crăciun, pe lîngă case construite din nimic altceva decît niște foi fragile de placaj, Înfășurate În becuri pîlpîitoare. Oamenii din ele dorm bine, deși au adormit privind războaie la televizor și Wakefield este recunoscător pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de carton pline cu confetti; leșurile lor sînt luate și duse departe și umbre Înalte și subțiri aduc alți și alți clienți. Wakefield Își ia o cameră la motelul din vecinătatea sălii de joc, un cub mic, Întunecat, fără ferestre, cufundat În fum acru și borîtură spălăcită. Așternutul rudimentar de pe pat miroase a sudoare. Aude prin somn, noaptea Întreagă, clinchetul aparatelor de poker și gîngăveala difuzoarelor. Se complace În mizerie, așteaptă să moară. CÎnd se trezește, se simte mai puțin Încrezător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
hăul negru al golfului agitat. La televizor, analiștii bursei cîntăresc impactul penisului președintelui. E bun sau rău pentru piață? E bun, decid ei. Cu cît mai mult apare la știri, cu atît mai sus se va ridica piața. Wakefield se cufundă În baie, ascultînd ritmul continuu al ploii, savurînd dulceața singurătății sale. Trebuie să fi ațipit, pentru că se trezește cu o tresărire În timp ce detectorul de fum din tavan chițăie și aspersoarele Încep să scuipe apă. Aude muțimea țipînd jos, În stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că trebuia să-i spună tatălui ei despre Laurence chiar în momentul acela. Avea timp exact cât să se repeadă până acolo și să se-ntoarcă pentru următoarea întâlnire. Îl găsi pe Ralph așezat pe o bancă din grădină, aparent cufundat în contemplarea rondurilor de flori ale mamei ei. Dat fiind că taică-său nu era în stare să deosebească un bujor de o petunie, Fran presupuse că era cu gândul la altceva. Era gata să alerge spre el și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Nu, replică Fran. Mă simt bine, sincer. Atunci de ce-o fi șpaltul ăla îmbibat de lacrimi? Articolul lui Sean despre pisicuța tărcată rămasă în copac e înduioșător, dar nici chiar așa. Oh, Stevie... Stevie întinse brațele și Fran se cufundă în moliciunea vechiului pulover al lui Stevie. Mirosul lui bine cunoscut de tutun și balsam de rufe era nespus de liniștitor. — Du-te. Du-te acasă. Mai avem câteva zile bune până când intră ziarul la tipar și, dacă am scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
infinitezimală de regret în vocea ei. — Nimic-nimicuț. De fapt, mi s-a părut că erai foarte nefericită. Vrei să vorbești despre asta? Căldura compasiunii lui se revărsa asupra ei în valuri adânci, îmbietoare. Tot ce-și dorea era să se cufunde în ele și să le simtă desfătarea. — Aveam o relație. Îmi închipuiam că o să devină ceva permanentă Nu-i venea să creadă că i se destăinuia în felul ăsta lui Jack Allen, ziarist, expert în a stoarce povești lacrimogene de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dorința lui pătimașă. Îi simțea deja erecția, însă el se abținu, amânând momentul, iar mâna îi alunecă în jos, gândindu-se la plăcerea ei. În schimb, ea îl cuprinse în brațe și-l călăuzi până când pătrunse înăuntrul ei, umplând-o, cufundându-se în ea, până când uitară de orice altceva în afara clipei pe care o trăiau. Apoi se desprinseră unul de celălalt, fără a-și putea lua însă privirile unul de la celălalt. — Francesca Tyler, - Jack îi luă mâna într-a lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fuseseră alocate, comunicatele de presă verificate, telefoanele sunau fără întrerupere, conferința zilnică cu departamentul de poliție avusese deja loc. Un glumeț agățase un post-it pe care scria „Taie-mă“ de codița lui Sean McGee. Fără să bănuiască măcar, Sean era cufundat într-o discuție despre bugetul scăzut alocat asistenței sociale. Viața continua în ritmul obișnuit. Fran se retrase în biroul ei și închise ușa. Se simțea puțin mai bine. Dacă ar fi rămas ceva mai mult la Jack, el i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în picioare, uitându-se în ochii ei. — Francesca! Ce s-a întâmplat? Arăți de parcă ai fi văzut o fantomă! O luă de braț și o conduse cu blândețe spre canapea. Era una din acele canapele atât de moi, încât te cufundai cu totul în ea și nu te puteai ridica fără ajutorul cuiva sau fără un troliu. — Mă duc să-ți aduc un pahar cu apă. Lui Fran îi veni să plângă. Purtarea lui grijulie, tipică profesiei, două treimi compasiune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
plimbare în miez de noapte. Și mai și pleacă de nebun. — Mulțumesc, doamnă Tyler, - bărbatul adoptă un ton neașteptat de sever față de maică-sa, care îi merse la suflet lui Fran - dar l-am întrebat pe soțul dumneavoastră Phyllis se cufundă într-o tăcere ostilă. — Se pare că nu mai sunt capabil să fac conexiuni, începu Ralph, șovăind pentru prima dată. Mă duc la frigider să iau lapte și mă întorc cu iaurt. Spun câte ceva și apoi, îmi dau seama după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sângele la cap din cauza mișcării bruște și, în secunda următoare, se prăbuși leșinată pe podea. Avu senzația înfiorătoare că vede negru înaintea ochilor, de parcă i s-ar fi făcut o anestezie totală și ar fi numărat până la trei, apoi se cufundă într-un abis. Începu să-și recapete cunoștința încet, observând siluetele care se aplecau deasupra ei, simțind că cineva îi ridica picioarele pe perne, ca să-i pună sângele în mișcare. — Laurence, dragule, o auzi pe Camilla murmurând. Ne-a cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
entuziasmul lucid care era o parte integrantă a personalității lui. Pentru o clipă lui Jack îi pieri cheful pentru lucrul care fusese pasiunea lor comună: fiorul pe care ți-l dădea editarea unui ziar. Deschise calculatorul și încercă să se cufunde în alegerea formatului pentru titlu, dar în zadar. Dincolo, în redacția de știri, era neobișnuit de liniște. Majoritatea reporterilor erau pe teren sau ieșiseră să mănânce ceva la cantină sau la cârciuma de-alături. Jack se învârti de colo-colo un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
S-ar putea, pe bună dreptate, să-i pună la îndoială motivele sau, în cel mai bun caz, să creadă că își băga nasul în treburi care nu-l priveau. Ceea ce și făcea. Cu toate astea, se duse. Fran era cufundată în listele cu costuri și cifre când fu anunțată de la recepție cine o căuta. Le vârî într-un dosar și apoi într-un sertar. Oare Jack Allen auzise deja de Fair Exchange și venise să adulmece? Era în stare. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
peste optzeci de kilograme dar, spre mirarea tuturor, rareori o vedeai mâncând ceva care să îngrașe. Avea doar o problemă cu tiroida. Și o dependență gravă de ciocolată. Când sosi Fran, la ora exactă, maică-sa și avocatul erau deja cufundați într-o conversație cu voce scăzută. Se îndepărtară brusc unul de altul ca doi îndrăgostiți clandestini, când intră ea în cameră. — Bun. Domnul Jones era întruchiparea eficienței prompte. După cum știți, Trustul de Presă Express ne-a făcut o ofertă, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
invadaseră toate barurile, cafenelele și promenadele de pe malul râului. Dincolo de catedrală soarele începea să apună învăluit într-o lumină trandafirie. Era o vreme pentru îndrăgostiți. Fran se întrebă dacă Laurence cedase ispitei, ca toți ceilalți, sau rămăsese în cabinetul său, cufundat într-un alt dosar. A doua variantă probabil. Lui Laurence îi păsa prea mult de pacienții săi ca să se lase distras de un amurg flușturatic. Fran coborî din mașină și se așeză de una singură pe mal. Trebuia să înfrunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îl învățase taică-său. Apoi ridică brusc ochii, uitându-se la maică-sa cu un aer bănuitor. Aceasta notase un număr și inițialele cuiva pe blocnotesul de lângă telefon. Și Ben tocmai își dăduse seama ale cui erau inițialele. Fran își cufundă capul în apa caldă și înmiresmată din cadă și se întrebă dacă mai fusese vreodată atât de nefericită. Făcuse ceea ce trebuia să facă, dar această certitudine nu-i aducea nici o alinare. În schimb, era conștientă de suferința pe care-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]